Referendumul pe tema familiei, studiu de caz despre ”scinziune”

Motto:

Într-o minunată vale, pe un splendid lac, se dădeau cu barca Dacă şi cu Parcă. Apoi Dacă s-a înecat şi s-a dus la fund şi barca şi s-a dus dracului şi lacul şi toată valea.

Gestul Coaliției pentru Familie din România de a strânge vreo 3 milioane de semnături pentru realizarea unui referendum pe tema modificării constituției pentru definirea căsătoriei între un bărbat și o femeie a strânit multe discuții, mai ales pe internet.Presupunerile implicite despre care se discută sunt:

  • dacă se strâng un număr reprezentativ de semnături bine centralizate și organizat pentru orgnizarea unui referendum, atunci este constituțional ca voința poporului să se materializeze într-un referendum
  • dacă se organizează referendumul, atunci el ar trebui validat prin participarea unei părți semnificative din populație
  • dacă se validează referendumul, atunci votul general va fi unul favorabil modificării constituției
  • dacă votul general va fi pentru modificarea constituției și referendumul e validat, atunci constituția va fi modificată
  • dacă este modificată constituția, atunci va fi și respectată
  • dacă va fi respectată, atunci alte facțiuni nu vor mai încerca să introducă legislație contrarie, de tipul ”parteneriatelor civile”

În toată suita asta avem 6 de dacă și cu parcă. Și suntem deocamdată la primul. Și toate aceste presupuneri se beazează pe prezumția (halucinația) că România este o democrație, nu o anocrație în care fiecare poate să afirme ce vrea atâta vreme cât nu prea îl bagă nimeni în seamă.

Factual, pentru Coaliția pentru Familie, raportat la scopul pe care și l-au propus, rezultatele sunt nule: și ce dacă au semnat? Ce, voința poporului în România contează? Nu, ce contează sunt legile cu potențial să mai aducă niște profituri semnificative în buzunarele politicienilor. De exemplu, biometrizarea actelor este un subiect ce aduce bani în conturile companiilor de tehnologie. Vaccinarea obligatorie a populației aduce bani în conturile companiilor farmaceutice. Split TVA-ul mai aduce niște bani în conturile ANAF până când contribuabilii cu peri albi or să treacă în zona economiei negre sau or să-și deschidă conturi în firmele offshore.

Dacă România se pronunță legislativ asupra căsătoriilor dintre minoritățile sexuale, atunci asta nu constituie o miza economică imediată valoroasă pentru politicieni, iar anul electoral a trecut, iar cel ce urmează n-are nicio alarmă. Prin urmare de ce să se grăbească? Sigur, unii declară, alții demisionează, dar în esență, raportat la scopul declarat nu se întâmplă nimic. Inițiativa cetățenească s-a plimbat pe la două camere ale Parlamentului și degeaba. Niciuna din cele două camere nu consideră că e de competența ei s stabilească ceea ce ar trebui să fie clar.

În Elveția, se organizează nenumărate referendumuri pe parcursul unui an, fiind o modalitate destul de simplă de consultare a populației pe subiectele suficient de importante. Odată ce populația s-a propunțat, măcar statul a făcut dreptate și și-a bazat deciziile pe ce a hotărât populația.De aceea, Elveția e una din cele mai bune democrații din lume. În Elveția, referendumurile sunt o modalitate simplă de a conduce deciziile statului în direcția dorită de populație. În România, referendumurile sunt o sperietoare politică folosită pe post de amenințare.

Mai țineți voi minte referendumul organizat în 2009 în care populația s-a propunțat pentru desfințarea Parlamentului bicameral și constituirea unuia unicameral care să nu aibă mai mult de 300 de reprezentanți? Această măsură ar fi tăiat cam vreo jumătate din numărul actual de parlamentari. Și ce dacă au votat la referendum? De atunci, voința poporului a fost folosită doar drept bază de capital electoral pentru promisiuni care nu stau în picioare. Curtea Constituțională nu poate fi trasă de mânecă de orice niscaiva nimeni, ci numai de Avocatul Poporului în anumite condiții, de un număr de cel puțin de 25 de parlamentari, etc. Și să ținem minte că și acolo sunt niște politicieni care nu sunt dispuși să comită sinucidere politică.

Alt efect se produce în acest context, care mie mi se pare mai interesant.

În condițiile în care reprezentanții statului român nu se sinchisesc nici măcar să aducă un subiect în atenția electoratului printr-un referendum, darămite să mai și ratifice concluziile acelui referendum, fiecare cetățean care are o părere pe marginea acestui subiect simte nevoia să și-o apere și să contrazică pe cei ce au o părere diferită: atât cei care s-ar pronunța ”da” cât și cei care s-ar pronunța ”nu”. Lipsa de atitudine a statului tinde să exagereze discrepanțele care pot să producă disensiune între facțiunile ce susțin poli opuși ai unei anumite idei.

Povestea aceasta cu ”a aduce scinziune” punând poporul să hotărască mi se pare o idee totalitară, care nu se produce decât ca rezultat al lipsei de intervenție a statului: statul nu permite cetățenilor să-și exprime liber, democratic părerea pe un subiect constituțional, așa că ei o vor face oricum. Însăși ideea de ”scinziune” presupune că toată lumea ar fi obligată să aibă aceeași părere, iar dacă eu prefer muntele și tu marea, înseamnă că e o scinziune între noi și nu e frumos, că suntem oameni mari, sau cel puțin așa ne spune statul-dădacă. Oricând două sau mai multe facțiuni nu sunt de acord cu o hotărâre care se poate aplica la nivelul unui popor, se poate produce o scinziune a electoratului, bazându-ne pe exprimarea unor idei care la un anumit nivel sunt în conflict. Libertatea de expresie se numește astfel deoarece se acordă celor care exprimă idei cu care nu suntem de acord.

Unele scinziuni sunt mai valoroase pentru clasa politică decât altele. De exemplu, scinziunea pe marginea drepturilor minorităților sexuale de a se căsători și eventual de a adopta copii nu este suficient de valoroasă în politica românească. De unde or să încaseze bani politicienii români dacă lucrurile se stabilesc într-un fel sau în altul? De la amărâte de organizații non-guvernamentale care militează pentru drepturile minoritățilo sexuale? De la Biserica Ortodoxă Română? Să fim serioși! Nu se compară cu mizele semnificativ mai importante valoroase financiar pe care le pot stabili alte legi, care sunt mult mai urgente să fie date spre a mai jumuli contribuabilul român de niște bani care se duc unde ”trebuie” pentru că așa s-a stabilit la un nivel mai înalt.

Prin urmare, singura valoare politică ce poate să fie menținută a dezbaterii pornite acum un an și jumătate prin inițiativa Coaliției pentru Familie este aceea de diversiune de la alte subiecte mai valoroase din punct de vedere al capitalului politic, cel puțin până când se ”drege busuiocul” creativ, într-o variantă de genul celei expuse aici. Societatea românească n-are decât să se radicalizeze până se face roșie la față, că și-așa părerea lor nu contează politic pentru că, amintesc, România nu e o democrație. Mai așteptăm un an electoral, se mai fac niște promisiuni, se mai mută niște voturi dintr-o parte într-alta, ca de obicei: câinii latră, caravana trece.

Ce este relevant de reținut ca lecții realiste din toată această bătaie de joc la adresa cetățeanului este:

  • Părerea ta chiar nu contează, oricare ar fi ea și oricum nu poate să facă o diferență.

  • Chiar dacă părerea ta poate să facă o diferență, argumentele tale nu sunt ascultate.

  • Chiar dacă părerea ta importantă este ascultată, nu este aplicată.

  • Orice fel de inițiativă cetățenească este luată, termenii, libertățile și drepturile pot fi modificate astfel încât să nu mai conteze nici chiar dacă este dusă la capăt.

  • Tu poți să continui să-ți pierzi timpul să te cerți cu cei care nu sunt de acord cu tine, în timp ce politicienii votează pe subiecte care să-ți distrugă ție viața mai repede, mai profund și mai profitabil.

  • Când vreun partid politic sau vreun politician se trezește la ananghie, își aduce aminte de tine sau ia atitudine într-o manieră agreabilă pentru tine, ca să te apuci să-l lauzi și să-l sprijini ca disperatul că poate-poate și-o găsi și el vreun loc din care să sprijine gargara mai departe.

  • Voi puteți să dormiți în continuare, politicienii veghează pentru interesele lor.
Anunțuri

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s