Povestea Discerne s-a încheiat deocamdată

11 10 2016

time

 

 

Scurtă retrospectivă bloggeristică

În primăvara lui 2016, am înterupt șirul publicistic cu care v-am obișnuit. După 5 ani și peste 600 de articole publice (care au rămas din vreo 800-900 publicate de-a lungul timpului), activitatea editorială a celor peste 10 oameni care au contribuit cu articole, traduceri, fotografii, grafice, design și corecturi la dezvoltarea constantă a blogului Discerne a fost înteruptă din cauza faptului că eu, inițiatorul și fondatorul, am fost prea ocupat să îmi schimb radical viața în direcția unor evoluții de carieră mai relevante.

De fapt, acest articol confirmă ceea ce probabil că cititorii au cam observat: frecvența scăzută de apariție a posturilor, pauzele mari, lipsa de activitate și de actualizări. Nu este o doar o pauză. Este o schimbare radicală.

Simt nevoia să realizez acest articol de ”rămas bun” deocamdată din perspectiva pe care o am acum și îmi cer iertare pentru faptul că nu e unul din cele mai bune articole de pe blog și, ca de obicei, nu e scurt. De aceea, în primul rând, țin să mulțumesc cititorilor care au mai rămas suficient încât să viziteze acest post. Sutele de vizitatori în fiecare zi care încă mai vizitează blogul meu, deși sunt mai puțini lună de lună (pentru că am publicat puțin și rar în ultima vreme), reprezintă confirmarea valorii sale.

Am pornit în vara 2009 bloggingul pe cont propriu scriind în limba engleză pe Analytic Vision. Am considerat că astfel pot reuși să comunic diferite idei care mie mi se par de valoare, încurajat de posibilitatea ca viziunea mea personală asupra unor subiecte profesionale să fie de folos celor interesați să aplice strategii de optimizare a activității și transformare cu scopul îmbunătățirii.

Am continuat să public pe Analytic Vision cu determinare până în vara lui 2014, chiar dacă inegal, cu o pauză între septembrie 2010-martie 2011, în primele 3 luni din 2013 și în general în perioada estivală (iulie și august sunt lunile cu cele mai scăzute vizionări pentru blogurile mele de dezvoltare personală și profesională).

În primăvara lui 2011, am pornit acest blog în limba română, care din vara lui 2013 a devenit blog colectiv. Am publicat preponderent pe marginea subiectelor de interes inițial: dezvoltare (personală, profesională și organizațională) și business (mai ales marketing și negociere). Ulterior, atenția mea s-a ramificat asupra mai multor subiecte: structuri ale personalității (mai ales corelații cu psihologia organizațională și programarea neuro-lingvistică), publicistică, cercetare, sănătate, filme, ortodoxie, recenzii și analize de cărți și evenimente. Nu e nimic rău în asta, atâta doar că am folosit acest blog în principal ca să scriu despre ce mă interesa pe MINE. Din fericire, multe din lucrurile care mă interesează pe mine ca subiecte de scris sunt și utile pentru mulți dintre voi. Din nefericire, nu (mai) sunt utile și pentru mine. Mai multe detalii despre asta, în subtitlul următor.

Pentru mine este importantă contribuția. Să aduc o schimbare semnificativă în viața oamenilor interesați să se dezvolte personal și profesional și de asemenea în viața antreprenorilor și managerilor care doresc să conducă și să dezvolte afaceri perfomante, strategice. De-a lungul carierei mele profesionale, am sprijinit sute de clienți, mai ales în consultanță și evaluare, să-și conștientizeze potențialul și să realizeze schimbări majore în viețile lor: să aleagă cariere, să treacă examene, să se angajeze, să obțină promovări, să deschidă și să dezvolte afaceri, să obțină finanțări, să-și dezvolte abilitățile, să intre în relații sentimentale satisfăcătoare. Am scris prea puțin despre asta. Și despre problemele oamenilor. Despre necazurile, confruntările, dificultățile lor. În orientarea mea spre obiective, spre dezvoltare, spre succes și productivitate, am scăpat din vedere să leg drumul de la confuzie, disperare și deznădejde către recunoaștere, validare, performanță și dezvoltare.

În căutarea mea de a reuși să identific motivele pentru care unii clienți au succese remarcabile după doar câteva ședințe de consultanță cu mine iar altora le trebuie câteva zeci, am reușit să descopăr resorturile interioare, precum și mecanismele care țin blocate resursele care ne despart de performanță: abilități, cunoștințe, motivație. De asemenea, am reușit să descopăr și câteva soluții strategice pe care nu le veți găsi în nicio carte. Lucrez deocamdată la testarea și optimizarea acestor metode pentru dezvoltarea unor cercetări și programe de training la nivel avansat. Pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine angajamentul meu în oferirea unor servicii de calitate privind dezvoltarea personală, îi invit să citească articolul meu, Cum am să te sprijin să te dezvolţi personal.

 

Despre cauze pierdute, fără menajamente

Am căutat, pe acest blog, prin scris, să-mi aduc contribuția în arii unde nu exista interes și am scris despre cauze pierdute sau abandonate de alții (despre care NIMENI sau prea puțini au scris în România).

În mod deosebit, am investit destul de multă energie în a scrie în mod onest, cinstit și argumentat despre filmul românesc. Regret că am eșuat în misiunea mea de a transmite că filmul românesc are 60-70 de producții de mediu-metraj (40-59 minute) și lung-metraj pe an, din care de cele mai valoroase nu se scrie suficient și marea majoritate nici măcar nu reușește să afle. Îmi pare rău de asemenea pentru că critica românească de film nu a depășit nivelul grădiniței și tratează în continuare pe autorii de film românesc ca pe niște morți: numai despre morți se scrie numai de bine. Îmi pare rău de asemenea că festivalurile de film (tot mai multe și tot mai bune) din capitală sunt populate de atât de mulți snobi, lipsiți de cultură cinematografică și oameni ușor de spălat pe creier, atât pe scenă, cât și în public. Din fericire, îmi place să cred, ei reprezintă o minoritate (în creștere). Pot spune doar că mi-e milă de organizatori și oarecum de distribuitori, căci intențiile lor sunt bune – rezultatele mai lasă de dorit. Îmi pare rău pentru că nu am reușit să scriu sau să finalizez sau să public cronicile a câteva zeci de filme românești de anul acesta pe care le-am văzut la cinema.

Cred că undeva, în intențiile mele, m-am pierdut între detalii pe parcurs, pentru că nu am timp să mă ocup eficient de toate lucrurile care cred că ar merita atenția mea. În mod deosebit, am ajuns (destul de târziu) la concluzia că clienții din România reprezintă doar o mică parte din publicul-țintă care ar putea să beneficieze de serviciile mele.

Îmi place să mă consider un liber-profesionist independent și liber. Scriu și afirm în public și în privat ce cred față de oricine, pe orice subiect, fără să mă tem de ce zice lumea, sau că aș putea fi dat afară de undeva, sau că cineva ar putea să-mi facă vreun rău. Era o vreme când niscaiva politicieni se făceau roșii la față când veneam cu întrebări deranjante, când unor birocrați obișnuiți să doarmă în scaune le înghețau zâmbetele în fața contestațiilor mele, sau când unii autori de film primeau cu răceală și nervi cronicile mele. Asemenea incompetenți, precum și alții, pot să rămână liniștiți, căci nu i-am deranjat pentru mult timp și nici nu intenționez să-mi mai pierd mult timp cu asemenea subiecte, pentru că îmi place să consider că am alte treburi mai importante de făcut pentru oamenii care chiar vor să facă ceva în viață (nu gargară aiurea), pentru ei și alții. Cred că oamenii serioși se ocupă de business, nu de a discuta prostiile pe care le fac amatorii, chiar dacă și amatorii în domenii administrative, legislative și artistice au publicurile-lor de gură-cască, snobi și naivi.

Eu nu cred că a fi patriot înseamnă a-ți vorbi țara de bine indiferent de ce se întâmplă în ea. Cred că a fi român și a spune adevărul despre halucinațiile românilor nu se exclud și pot face chiar companie meritorie dacă vin însoțite de soluții realiste. Soluțiile realiste, de obicei, din experiența mea, nu vin sub forma și conținutul în care s-ar aștepta românii și, mai ales, nu sunt ieftine. De aceea, e un proverb românesc care spune că adevărul umblă cu capul spart. Dacă sunt disponibil ca să servesc clienții, înseamnă că uneori îmi voi asuma că nu le voi fi pe plac. Cu ceilalți, îmi permit să fiu și mai franc.

 

Pe aici nu se trece, să avem iertare!

Știu că există unele persoane care se simt deranjate de critica acidă pe care uneori o folosesc. Asta va rămâne o componentă stabilă (chiar dacă nu principală) a ce voi mai publica de acum în continuare, așa că dacă vreți să citiți diplomații politicoase sau citate drăguțe bune de înrămat, vă invit să nu mai citiți ce scriu eu și să citiți pe alții care scriu lucruri care vă plac, vă reconfortează și vă fac să credeți că lucrurile or să fie frumoase și bune fără prea mult efort din partea dvs. Sună bine, dar n-are legătură cu dezvoltarea personală.

Există unele persoane care nu reușesc să înțeleagă în mod particular legat de activitatea mea:

  • că pe mine nu mă interesează să câștig bani ca să îmi cumpăr apartamente, mașini

  • că eu nu lucrez pentru bani, ci pentru că îmi place munca pe care o fac

  • că a fi antreprenor nu este un tupeu care merită pedepsit, ci o funcție vitală pe care oamenii cu soluții trebuie să le joace în societate și de aceea merită să fie încurajați

  • că eu nu am de gând să mă angajez pentru că sunt prea ocupat să dezvolt pașii până la organizații pe care să le conduc cu succes, ale căror temelii intenționez să le pun în 2017

  • ce sunt ”chestiile astea abstracte” cu care lucrez, oricare ar fi ele

  • ce fac eu toată ziua și cum de lucrez de acasă, sau dintre munți (în particular, printre Alpi, în ultima vreme)

  • că eu nu am nimic de demonstrat, nu țin să conving pe cineva în mod deosebit că am anumite abilități profesionale ”pe piața muncii”, ci că pe mine mai mult mă caută clienții

  • că eu nu răspund la așteptări sociale sau la proiecțiile (halucinațiile) unora, ci la nevoi reale și profunde din parte unor oameni dispuși să depună efort ca să-și rezolve problemele și să-și atingă obiectivele

  • că în acest articol nu am scris nimic exagerat

Nu este nicio problemă. Nu țin în mod deosebit să interacționez cu toate aceste persoane. Nu mă încurcă în vreun fel, pentru că nu stau în drumul meu, ne putem chiar ignora politicos. Nu mă adresez lor cu serviciile și produsele mele și de fapt nici nu prea am timp să vorbesc cu ele, pentru că nu sunt în publicurile mele țintă și mai ales unii riscă să-mi consume timpul degeaba.

Așadar, în perioadele următoare, nu mai implementez (deși citesc cu interes și iau considerare) sugestii decât de la persoane pentru care/cu care lucrez direct și în mod specific la ce mă interesează pe mine. Voi avea nevoie de sprijin, sfaturi și păreri mai întâi din partea unor anumite persoane pe care le voi aborda personal, apoi din partea unor publicuri-țintă interesate să testeze și să exploreze produsele și serviciile pe care le configurez și le calibrez pentru lansare în 2017.

Cu riscul de a supăra unele persoane, nu am timp să stau să caut pe cei care nu-și fac timp să mă caute pe mine. Nu prea stau pe Facebook, nu am de gând să încep prea curând și nici nu citesc profilurile și noutățile contactelor mele din rețea, așa că dacă ai ceva de comunicat cu mine, nu-mi da like, dă-mi mesaj! Sau, mai bine, pune mâna pe telefon (0729 034 883) și sună-mă!

Voi continua acest articol cu unul în care prezint pe scurt prezentul și apropiatul meu viitor profesional.

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

2 responses

11 10 2016
poana

Felicitari pentru toata munca de pana acum, pentru continut de calitate, pentru ambitie si determinare, pentru dezvoltare pe toate laturile!

Apreciază

12 10 2016
Publicistica antreprenoriala | DISCERNE

[…] publicat ieri un articol despre capătul de linie al strategiei publicistice începute pe acest […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: