Primăvara culturală începe la cinema Elvire Popesco: Tout en haut du monde; Hail, Caesar! şi Saul fia

9 03 2016

Au fost odată ca niciodată câteva cinematografe în centrul Bucureştiului. Acestea se numeau Studio, Patria, Corso. A venit o lege şi duse au fost, la câţiva ani după ce Bucureştiul a pierdut şi Cityplex-ul de la Eroii Revoluţiei, Lights Cinema din Rahova şi Gloria. Ba chiar s-a zvonit că şi CinemaPro şi Glendale Studio se vor închide – deocamdată încă nu s-a întâmplat.

Câtă indignare, câte speranţe şi frustrări, mon cher! E adevărat, Bucureştiul a mai pierdut ceva din resursele culturale pe care le avea, iar numărul de filme care pot fi văzute la Bucureşti săptămânal a scăzut substanţial. Stai să vezi, că încă n-au început festivalurile! Vine primăvara şi începe vânzoleala: One World Romania, Bucharest International Film Festival, Cinepolitika, festivalul Filmului European, Les films de Cannes a Bucarest etc. Practic, sutele de proiecţii inevitabile odată cu aceste evenimente se vor îngrămădi, cel mai probabil, la cele 5 din 9 cinematografe non-multiplex pe care le mai are Bucureştiul: Elvira Popescu, Muzeul Ţăranului Român, CinemaPro, Union şi Eforie. Am lăsat deoparte Institutul Cervantes, Glendale Studio şi sălile-fantomă unde oricum nu mai rulează practic nimic, ci doar se anunţă pe hârtie: Europa, Scala.

Evenimentele nefericite din toamna anului trecut nu s-au lăsat fără urmări şi la Elvira Popescu (sau Elvire Popesco, parce que c‘est l’Institut Français, s’il vous plaît!). Astfel, spre stupefacţia multora şi spre umorul meu, la intrarea în curte s-a instalat o gheretă de unde puteţi servi şi un pahar de apă, înainte sau mai bine după ce gardianul se uită prin geanta dvs., ca să fie sigur că nu aveţi material explozibil. Ideea că un atentat ar viza România mi se pare destul de neverosimilă din motivele clar stipulate aici. Totuşi, înainte ca cei de la Institut Français să înlocuiască acoperişul cu un sistem de detecţie şi apărare anti-rachetă, înainte să monteze şi un aparat cu raze X sau să angajeze pe cineva care să vă percheziţioneze până în chiloţii cinefili, vă invit să vă bucuraţi de confortul de a putea vedea câteva din cele mai bune filme de artă ale momentului la cinema Elvire Popesco. Asta, desigur, după ce jandarmii, gardienii şi camerele de luat vederi vă aşteaptă să fiţi scrutaţi atent, unul câte unul după ce aţi aşteptat grămadă la intrare. În ultimele două săptămâni, eu am văzut chiar 3 filme la cel mai bun cinematograf de artă din Bucureşti, pe care vi le recomand cu căldură şi vouă. De ce? Vă invit să citiţi mai jos.

Vă amintesc, la Cinema Elvire Popesco/Institutul Francez, au putut fi văzute peste 30 din filmele despre care am scris pe acest blog anul trecut.

Tout en haut du monde

Coproducţie Franţa-Danemarca, 2015

regia: Rémi Chayé

scenariul: Claire Paoletti, Patricia Valeix şi Fabrice de Costil

produs de: Ron Dyens, Claus Toskvig Kjaer, Henri Magalon

animaţie/aventuri

Filmul este o animaţie încântătoare, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Valoarea sa educativă şi estetică este îmbogăţită printr-un scenariu destul de convenţional la nivel de poveste, dar foarte proaspăt în execuţie. Pornim cu perspectiva eroinei, de când era mică şi rămânem cu perspectiva bunicului său, care i-a insuflat pasiunea pentru a explora necunoscutul primejdios în ţărmuri unde nici cei mai curajoşi nu se avântă. Modelul pe care ea îl ia de la bunicul său şi călătoria iniţiatică o transformă dintr-o fetiţă aristocrată într-o tânără muncitoare (fără să-şi piardă îndrăzneala şi inocenţa). Prima parte a filmului ilustrează destul de bine rigorile elitelor aristocrate ruseşti din care Saşa face parte, iar continuarea ilustrează dârzenia poporului rus. Dacă încercaţi să vă explicaţi cum se poate ca o coproducţie franco-daneză să ilustreze atât de frumos o poveste rusească, s-ar putea să aibă legătură cu faptul că în implicarea acestei capodopere a fost implicată şi academia franco-rusă de animaţie.

Aşadar, ţin să subliniez că nu este doar unul din cele mai bune filme de anul acesta de la cinema, ci chiar una din cele mai bune animaţii de lung-metraj pe care le-am văzut în viaţa mea. Critica de film europeană a fost de acord. Vă invit să observaţi cum deja avem un al doilea film de animaţie francez de o calitate desăvârşită din 2015, după Micul Prinţ. Dacă stăm să ne gândim la faptul că luna viitoare va intra pe ecrane şi  Avril et le monde truque, tot din 2015, putem să ne dăm seama că în ultimii ani francezii fac, per ansamblu filme mai bune decât cei de la Disney şi, mai mult, ar fi bine ca pentru filmele selecţionate de francezi drept candidate pentru Oscarul pentru film străin, să se arunce o privire şi pe la animaţii.

Tout en haut du monde mai rulează la Cinema Elvire Popesco/Institutul Francez vineri 11 martie la ora 16.

Punctajul meu: 8.5/10

trailer

Hail, Caesar!

Coproducţie SUA-Marea Britanie, 2016

Produs, scris şi regizat de fraţii Ethan şi Joel Coen

produs de Tim Bevan, Eric Fellner

comedie

Considerat de unii critici drept cel mai bun film al fraţilor Coen, această producţie foloseşte într-o manieră inspirată mai multe feluri de umor: parodia, satira la adresa superficialităţii Hollywood-ului, comedia romantică, farsa, umorul negru (cu tente acide), comedia noir. Comicul de situaţie, de personaje, de limbaj, abundă într-o frenezie zănatecă ce aminteşte de fraţii Marx. Ceea ce depăşeşte însă aşteptările spectatorilor sunt echilibrul, moderaţia folosite în abordarea subiectelor. Chiar dacă personajele glumesc pe marginea sistemului de producţie cinematografică, pe seama religiei, politicului şi a economiei, nu exagerează până la desfiinţarea lipsită de respect. Umorul se păstrează inteligent, fresh, câte puţin şi cu măsură pentru gusturile fiecăruia.

Deşi puţin limitat într-o recenzie atât de scurtă precum cea pe care mi-am propus-o, ţin să evidenţiez faptul că acest film este perfect. Este piatra de hotar, bijuteria care încununează filmografia fraţilor Coen, care au deja 4 Oscaruri fiecare şi îşi deschid cu acest film drumul şi pentru altele, în 2017. Este totodată un film foarte bun despre misiunea creştină pe care o au autorii de film care, chiar dacă nu prea citesc Biblia, sunt plini de intenţii pozitive în ceea ce priveşte transmiterea mesajului creştin într-o variantă care să fie cât mai bine primită de cât mai mulţi spectatori. Mi se pare incredibil că un film hollywoodian poate să fie atât de bun, amuzant şi în acelaşi timp, profund şi realist! Jocul dintre identitate şi imagine, precum şi mesajul legat de modelele pe care personajele ar trebui să le constituie pentru actori, dar şi pentru spectatori, sunt absolut priceless!

Punctajul meu: 10/10

Hail, Caesar! mai rulează la multiplexuri din Bucureşti. Mulţumesc Mirelei Matei de la Ro Image 2000 pentru invitaţia la vizionarea de presă. Nu am ajuns atunci, dar mă bucur că am reuşit să văd filmul în cele din urmă!

trailer

Saul fia/Fiul lui Saul

Producţie Ungaria, 2015

produs de Gábor Rajna, Gábor Sipos

scris şi regizat de László Nemes

scenariul: Clara Royer

Acţiunea se petrece într-unul din lagărele de concentrare organizate de nazişti pentru exterminarea evreilor. Saul, personajul principal face parte dintr-un „comando”de evrei care sunt forţaţi de nemţi să strângă obiectele celor gazaţi, să care cadavrele şi cenuşa şi să şteargă cât mai multe din dovezile de după genocid. Însă chiar şi celor din comando le vine rândul mai devreme sau mai târziu să fie exterminaţi. În paralel cu organizarea lor pentru a evada, Saul rămâne marcat de moartea unui băiat, pe care se încăpăţânează să-l îngroape cu un rabin, potrivit tradiţiei evreieşti.

O adevărată capodoperă care merită să fie vizionată şi revizionată pentru valoarea sa cinematografică, documentară, istorică şi culturală. Unul din cele mai bune şi memorabile POV (point-of-view) films văzute. Dacă Paul Greengrass a introdus pentru prima dată la limita acceptabilităţii mişcările trepidate ale camerei în mijlocul acţiunii, László Nemes ne arată că acestea pot fi folosite excelent nu doar pentru suspans (ceea ce Saul fia are din plin), ci şi pentru dramă şi pentru surprinderea psihologiei personajului. Saul, personajul principal, se află într-o căutare frenetică, o obsesie dincolo de orice sens lumesc, pe care spectatorul, dar şi personajele din jurul lui Saul, încearcă să o înţeleagă.

Încercările sale de a regăsi spiritualitatea, sau demnitatea, sau speranţa, sau împăcarea, se lovesc de realitate, de duşmanii de moarte (nemţii) şi de aliaţii propriului neam. Plasarea sa în centrul acţiunii oferă spectatorului o experienţă halucinantă, spectaculoasă care zdruncină şi copleşeşte, mai ales pentru cei care nu au citit cărţi de istorie sau de memorii despre ororile cumplite ale Holocaustului. Filmul străluceşte şi din puncte de vedere tehnice: imaginea surprinde cu fineţe şi în culori contrastante un iad dezlănţuit ce rivalizează pe alocuri chiar cu Mad Max: Fury Road; sunetul te face să te simţi în mijlocul acţiunii; muzica sobră şi tragică pune pecetea pe impresiile noastre; scenografia este impresionantă şi sufocantă. Filmul ar fi meritat să fie nominalizat la Oscarul pentru regie şi cel mai bun film de lung-metraj şi chiar să şi câştige. Aproape toată critica a apreciat unanim această producţie, câştigător a 50 de premii internaţionale, inclusiv Oscar pentru film străin. Saul fia va rămâne fără îndoială în istoria cinematografiei alături de filme precum Schindler’s List şi The Pianist.

Ţin să amintesc faptul că şi noi, românii, avem o capodoperă pe o temă relativ similară, un film deloc de lepădat în istoria cinematografiei: Duios Anastasia trecea (R: Alexandru Tatos, 1980). De asemenea, în 2016 sau în 2017, putem aştepta pe marile ecrane producţia românească Herman: omul din spatele terorii (R: Victoria Baltag), care este despre cum un deţinut a devenit copărtaş al infamului sistem comunist. Desigur, nu comparăm ororile comunismului cu ororile nazismului. Amintesc doar că şi românii au cu ce să şocheze Occidentul din istoria lor.

Saul fia mai rulează la Cinema Elvire Popesco/Institutul Francez vineri 11 martie la ora 20, sâmbătă 12 martie la 19.45 şi duminică 13 martie la 20.

Punctajul meu: 10/10

 

trailer

Te invit să citeşti articolul meu în engleză despre premiile Oscar din 2016 aici.

Vizionare plăcută!

Ştefan Alexandrescu,

ocazional, critic de film

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

3 responses

10 03 2016
victoria

Scrii bine, o sa-ti mai citesc postarile!

Apreciază

15 03 2016
Pauză de organizare generală a vieţii | DISCERNE

[…] trecută nu am publicat decât un singur articol pe blog şi nu am continuat niciuna din seriile începute: de la aşteptare la realitate, inteligenţa […]

Apreciază

28 03 2016
Live blogging despre gala decernării premiilor Gopo din 2016 | DISCERNE

[…] Ada Condeescu şi Levente Molnav (actorul principal din Saul fia) […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: