Cronica filmului românesc „Billion Star Hotel”

22 02 2016

 

 

Am asistat aseară la o proiecţie a filmului românesc Billion Star Hotel, la cinemateca Union din Bucureşti, în prezenţa regizorului şi scenaristului Alecs Năstoiu, a producătorului Ovidiu Vasu şi a unora din membrii echipei de filmare. De fapt, cam jumătate din oamenii prezenţi în sală erau cei din echipa de filmare. Mai erau şi alţii în sală: biletul a fost doar 3 lei.

Am profitat de această ocazie pentru a încerca să înţeleg cum a fost posibil ca acest film să fie realizat. Dar să le luăm pe rând.

Personajele principale în acest lung-metraj de ficţiune care se pretinde oarecum inspirat de realitate sunt: Arthur Popescu, Panait şi Sică generalul, trei figuri intenţionate comice, care sunt colegi de călătorie pe tren. Povestea lor este narată de tata Rudi unui ştrumf ochelarist într-o curte interioară sub cerul liber („Billion star hotel” este de fapt cerul liber).

Background-ul personajelor nu este atât de mult arătat, cât narat de către tata Rudi. Acţiunea nu se petrece pe tren, ci este spusă sub formă de flash-back-uri şi, probabil, dacă am înţeles eu bine, flash-forward-uri. Pe ici-pe colo se găsesc mici insule de coerenţă promiţătoare, pornind de la unele gaguri: Panait câştigă bani făcând pe vindecatul într-o emisiune care promovează serviciile unei vrăjitoare, Arthur este îndrăgostit de o împiedicată ce reuşeşte să cadă chiar şi atunci când stă pe scaun, iar Sică Generalul a adoptat 5 copii ai străzii pe care îi educă purtând un coif de Napoleon de hârtie în cap. Arthur, când era mic, a descoperit o scrisoare de la părinţii săi care îl anunţau că pleacă în Germania, să muncească acolo. Toate acestea sunt puncte de pornire insolite şi originale, care sunt abandonate. Creativitatea debordantă a autorilor ar fi servit dacă ar fi fost pusă în slujba unei structuri coerente, care să dea o fluenţă personajelor. Altfel, nu este decât o sarabandă a oligofrenilor, care merge din gag în gag, care de care mai penibil, ridicol şi lipsit de sens.

Mai mult însă, concluzia este că din 165.000 de copii orfani, bătuţi de soartă, care trăiesc sub cerul liber în România, doar 16.000 sunt adoptabili – şi ce mare baftă pe capul personajului nostru, ştrumful ochelarist, că are pe cineva ca tata Rudi, care să-i povestească despre cum percepţia oamenilor mari despre fericire constă în bani câştigaţi la jocuri de noroc, pipiţe dezbrăcate şi peruci stupide (cazul Arthur Popescu), iar cea despre dragoste constă în sex oral, prostituate, păpuşi zâmbitoare şi abuzuri sexuale ale minorilor (cazurile Sică generalul şi Panait). Ştrumful ochelarist e acolo doar ca să nu vorbească tata Rudi la pereţi. Mai ştii? O fi mut. Sigur nu e surd, pentru că din când în când se mai uită la acesta. Probabil că ştrumful ochelarist este publicul ideal al acestui film, sau acesta este nivelul de inteligenţă la care socotesc autorii că ar trebui să reacţioneze spectatorii.

De fapt, întreaga poveste pe care o spune tata Rudi este nearticulată, lipsită de sens şi de orice coerenţă, iar concluziile vin ca nuca-n perete. Ce e cu personajele astea? Ce caută ele? De ce sunt acolo? Ce-i cu şmenarii ăia în tren? Ce se întâmplă până la urmă? Ce e în valiză? Toate aceste răspunsuri rămân necunoscute, dar nu din vreo dorinţă a autorilor de a stârni misterul, ci pur şi simplu pentru că Alecs Năstoiu nu este în stare nici măcar să spună o poveste, darămite să scrie un scenariu. Aproape nimic nu este credibil sau veridic, de la sătenii care îl fugăresc cu parul pe Arthur Popescu până la căruciorul cu roţile etern intacte pe care unul din retardaţii mintal din film îl tot poartă pe drumurile zdrelite ale României. De la ideea că un idiot care conduce o maşină imaginară ar putea primi 5 copii în grijă pe care să-i crească lângă o pădure, până la trenul care porneşte doar cu programare de pornire de la nuntaşi. Ceea ce autorul nu este în stare să arate, spune. Şi spune, şi spune, şi spune, până te saturi să auzi naratorul turuind.

Întregul film este ca un fel de puzzle îmbinat alandala de un copil oligofren care îţi scoate ochii să îţi arate că a făcut şi el ceva acolo, iar tu, ca spectator, trebuie să stai acolo liniştit şi s-i spui: „bravo!” ca nu cumva să-i răneşti sentimentele.

Scena care mi-a confirmat de netăgăduit că autorii bat câmpii cu desăvârşire este de fapt singura cu adevărat amuzantă în această vrută comedie. Problema este că acea scenă se vrea de fapt dramatică: este cea în care Panait se întâlneşte cu dragostea sa din tinereţe, Sînziana, care încă umblă cu păpuşa din copilărie, după ea, la un ceai, de una singură, pe malul unui lac. Mi s-a părut uimitor cât de fresh poate să arate păpuşa aia, luând în considerare că are vreo 30 de ani şi e de pe vremea lui Ceaşcă. Panait se uită la păpuşă şi începe să bocească. O muzică de fundal ne sugerează că trebuie să bocim şi noi (producătorul confirmă: scena era intenţionat dramatică). Pe mine în schimb m-a pocnit un acces de râs în hohote. Pur şi simplu ideea că un adult ar boci la bucata aia de cârpă tembelă este cu adevărat retardată… Numai că de data asta, nu bănuiesc doar personajele că ar fi retardate mintal, ci pe autorii lor.

Lucrurile s-au legat şi din răspunsurile la întrebări, am înţeles cum de s-a putut ca această însăilătură fără sens, fără capăt şi fără speranţă să ajungă pe ecrane.

Alecs Năstoiu este absolvent de UNATC. El a mai făcut 3 scurt metraje şi mai vrea să facă şi alte lung-metraje. Doamne, ai milă de cinematografia românească şi nu-l lăsa! Alecs a scris scenariul şi a făcut un trailer/preview. Încercând să aflu dacă cineva şi-a dat cu părerea pe acest dezastru scriptic, l-am întrebat cine l-a încurajat să transforme scenariul în film. A răspuns că s-a încurajat singur. Aşadar, pentru cei care cred că este dificil să faci un film, există un răspuns: nu-ţi trebuie nici talent, nici minte, nici bani, ci doar perseverenţă!

Astfel, la o bere, Alecs l-a convins pe Ovidiu Vasu să fie directorul filmului şi producător. Ovidiu s-a îndrăgostit atât de mult de proiect, încât a considerat preview-ul genial. Desigur, după cum Ovidiu recunoaşte, el lucra într-un alt domeniu. Nu l-am mai întrebat ce domeniu. Probabil săpa şanţuri. Ovidiu şi Alecs recunosc că au gândit la unison. Ce mare bucurie pe ei că producătorul şi regizorul s-au înţeles atât de bine! Şi ce năcaz pe public!

Dacă doi oameni care lucrează la o sarcină sunt de acord mereu unul cu celălalt, atunci unul este inutil.”

Darryl F. Zanuck

Părerea mea este că în această ipostază, Alecs a fost cel inutil, pentru că măcar Ovidiu a adunat bani, mergând pe la vreo 160 de companii. Desigur, secretul succesului este că nu a citit scenariul probabil nimeni din cei ce au dat bani. Ovidiu şi Alecs au explicat că lumea n-avea timp. Aşa că îmi închipui că au primit banii doar arătând trailerul.

Intenţia lor a fost să facă un film comercial, pentru public. Pentru publicul larg. Un individ din sală a spus că este unul din cele mai fresh filme de după Revoluţie. Individul a recunoscut că el crede că se fac doar 15-20 de lung-metraje şi mediu-metraje româneşti pe an. Mă întreb câte din acestea a văzut el. Desigur, dacă prin fresh înţelegem bucăţi de naraţiune şi personaje strivite, mixate împreună şi aruncate pe pereţi, apoi rase cu linguriţa de copii oligofreni şi date de mâncare la câinii vagabonzi, atunci sunt de acord. Regizorul mi-a explicat că pentru oameni din ăştia a făcut el filmul. Desigur, ca să îţi placă cu adevărat Billion Star Hotel, trebuie să fii cu adevărat retardat din punctul de vedere al culturii cinematografice. Desigur, au completat ei, după reacţiile din festivaluri au înţeles că de fapt acesta nu este un film de public. Să fie aceasta o recunoaştere a faptului că este de fapt un eşec?

Autorii au mai împărtăşit că filmul a fost selectat oficial în 35 de festivaluri de film comerciale, de unde a luat 12 premii internaţionale. Mă întreb cu ce filme se găseşte în competiţie acest rasol ca să poată fi considerat vizionabil? Cu desene animate pentru orbi? Cu filme porno indiene? Cu filmări OZN surprinse de amatori? Cu filme regizate de pisici cu trei picioare?

Încă n-a început bine anul 2016, că eu deja cred că am văzut cel mai retardat film pe anul acesta (despre nr. 1 pe anul trecut, te rog citeşte aici). Ceea ce este halucinant totuşi este faptul că un om a reuşit să convingă nşpe companii să bage bani în a finanţa o echipă de filmare de 550 de persoane, pentru a munci din 2012 până în 2016 la acest dezastru. Dacă folosind o asemenea reţetă de succes pentru a genera un dezastru, oare nu s-ar găsi bani şi pentru nişte filme bune?

Am căutat din greu să găsesc ceva bun de scris despre filmul acesta. Pe principiul „unde dai şi unde crapă”, acest film românesc merită apreciat pentru calitatea sunetului, Cristian Tarnovetchi în special şi Alien Film în general fiind responsabili pentru acesta. Probabil o fi rudă cu Iuliana Tarnovetchi, producător de altfel reputat, care a lucrat la tiluri precum California dreamin‘ (Nesfârşit) (2007), Amen (2002) şi Joyeux Noël (2005). Astfel, pot să bag mâna în foc că am auzit foarte clar toată prostia care este debitată pe ecran.

Cred că ar fi o idee bună să se instituie şi nişte premii pentru cele mai proaste filme româneşti, dar cumva ar fi o luptă necinstită pentru 2016. Billion Star Hotel le-ar lua pe toate, mai puţin, desigur, la categoria sunet.

Aşadar, se cuvine să învăţăm din eşecuri. Cum a fost aşa ceva posibil? Iată o posibilă explicaţie, pas cu pas.

  1. UNATC nu are în comisia de evaluare nici pentru cei care intră, nici pentru cei care ies de la regie de film, un psihiatru care să stabilească gradul de sănătate mintală al studenţilor. Problema se poate rezolva în schimb, dacă fiecare critic de film ar umbla pe la proiecţiile de film românesc însoţit de un psihiatru. Acesta ar putea surprinde patologiile autorilor.

  2. Autorul scenariului a ales un subiect sensibil şi corect politic. Desigur, aici este vorba despre copii ai străzii care ajung adulţi retardaţi. Desigur, e ceva care se vrea comedie, dar corectitudinea politică se aplică şi autorilor: nu e frumos să râzi de retardaţi nici când sunt pe ecran, nici dacă aceştia se găsesc în spatele aparatului de filmat. E frumos să râdem de ce vor autorii să râdem. Stai, că de fapt ei vor să râdem… mda, de cei de care nu avem voie să râdem.

  3. Autorii s-au distrat din plin la filmări. Pe principiul „ăla care spune bancul trebuie să râdă cel mai tare, ceilalţi nu contează”, atunci când autorii se distrează prea bine la filmări, atunci spectatorii nu mai apucă să se distreze la rezultatul final.

  4. Producătorul, în mod normal, este cel care trebuie să asigure o contribuţie critică, o evaluare a realităţii şi o verificare a structurii pe care scenaristul şi regizorul doreşte să o utilizeze. Aici, funcţia critică a producătorului a lipsit. Ca urmare, filmul a avut de suferit.

  5. A evalua un film nu este o chestiune de gust, ci de cultură. În mod particular, a evalua un film atât de prost este o chestiune de inteligenţă. Eu refuz să cred că toţi cei peste 550 de oameni care au fost implicaţi în realizarea acestui film sunt retardaţi mintal. Cred că cea mai mare parte din ei au fost pur şi simplu încântaţi să fie plătiţi pentru serviciile oferite. Desigur, nu înţeleg cum un artist sănătos la cap s-ar putea vreodată lăuda cu o asemenea producţie în filmografie, dar oare chiar nu s-a găsit nimeni care să se fi milostivit de regizor şi, cu riscul de a-i răni sentimentele, să-i spună că ce se pregăteşte să facă este pur şi simplu o mare, mare porcărie? Se pare că nu.

  6. Cei care au oferit bani cel mai probabil nu au citit scenariul. Nu mă refer la scenariul acestui film, ci la orice scenariu. Nu este cu putinţă ca lucrurile care se văd pe ecran să fi avut mai mult sens în scris. Cel mai probabil, ei au fost convinşi de vreo reclamă şmecheră pe care aş fi curios s-o văd şi eu, din care mă întreb ce vor fi înţeles. În orice caz, dacă sunt firme care au sponsorizat acest proiect, probabil că mesajul intenţionat al filmului, că fiecare ar trebui să-i facă aproapelui aşa cum ar face pentru sine, a fost cel care a contat. Însă drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Totuşi, strategia pare că este funcţională.

  7. Menţiunea de la final, că sunt 165.000 de copii, bla, bla, bla, în România, este folosită cu neruşinare ca o ultimă soluţie de sensibilizare a publicului şi pică exact ca nuca în perete. Probabil că exact asta a fost cartea jucată, pe baza căruia filmul a fost selectat în atât de multe competiţii internaţionale. Nu e frumos să refuzi un film făcut cu, despre, pentru (şi de) retardaţi.

  8. Lansarea s-a făcut fără promovare înainte, fără trailer, fără notificarea din timp a premierei pe Cinemagia, într-o dugheană de cinematograf (Scala) pe unde nici dracu‘ nu calcă. Dar s-a făcut? S-a făcut! Bifat una bucată lansare în România. Au rămas în sala Union doar cei ce n-au vrut să rănească sentimentele autorului? Au rămas.

  9. Au gândit filmul pentru publicul larg. Nu există public ţintă! Ups, pare că nu e un film de public. Atunci e pentru unii oameni mai simpli, aşa, mai lipsiţi de cultură. Nu contează că e o comedie la care nu auzi nici musca, darămite un zâmbet. Nu contează nici că reacţiile de la festivaluri au confirmat că nu e un film de public. De artă nu e sigur.

  10. Critica din România nu va vedea niciodată acest film, pentru simplul motiv că este prea insignifiant ca să apară pe radar. Ca să punem punctul pe „i”, vorbim de „i” de la „invizibil”, nu de la „independent”. Astfel, cei doi autori pot continua să mai facă încă vreo 2-3 bucăţi din astea şi să se dea drept mari autori de film, pentru cine are nefericita neghiobie să-i creadă.

Dacă panseluţa ofensată cunoscută în popor cu numele de „Dragnea, ****-ţi toleranţa m*-*ii” ar fi dat legea defăimării, eu nu aş fi putut să scriu acest articol cu această seninătate, întrebând în final: care categorie credeţi că este cu adevărat inferioară în România din sintagma: „regizori retardaţi”?

În film, carneţelul de oligofren colorat (carneţelul, nu oligofrenul) al lui Arthur Popescu ne ilustrează 7 tipuri de femei. Apar 7 domnişoare, care pare-se, ar fi trebuit să fie sugestive, pe rând, pentru ideea pe care o prezintă naratorul. Problema este că, în lipsa unor indicaţii regizorale, niciuna din ele nu reuşeşte să se evidenţieze într-un sens sau altul, iar asocierea dintre oricare din ele şi ideile pe care ar trebui să le reprezinte este precum nuca în perete. Propun, aşadar, ca la următoarea ediţie a marelui dicţionar ilustrat al limbii române, să figureze şi o poză din filmul Billion Star Hotel, atâta doar că autorii s-ar putea să aibă dificultăţi în a stabili dacă vor trece ilustraţia la cuvintele stupid, penibil sau ridicol.

Îmi pot imagina cu fervoare cum Alecs Năstoiu şi Ovidiu Vasu, citind această cronică, îşi vor simţi bietele sentimente rănite. Awwww, săracii de voi, snif, snif! Haideţi să luaţi o păpuşă, nu mai plângeţi! Nu vă place asta? Atunci serviţi această păpuşă. Nu mai plângeţi, hai că mă supăraţi! Pentru asta, aşteptaţi până vă număraţi banii din încasări!

Cât despre tine, drag cititor Discerne, dacă ai râs cel puţin de trei ori la această cronică, atunci înseamnă că te-ai distrat mai bine decât mine la „comedia” Billion Star Hotel. Am insistat în mod deosebit să scriu detaliat despre în câte moduri creative şi de ce poate să fie un film prost şi am alocat atât de mult spaţiu şi timp acestei cronici tocmai pentru că rareori în viaţă se întâmplă să vezi filme atât de proaste (nici măcar o dată pe an!), iar aceste depresiuni abisale trebuie marcate, tocmai ca nimeni să nu mai treacă vreodată pe acolo. Amin!

Punctajul meu: 1/10 (acesta e punctajul minim, nu am altul mai mic)

Ştefan Alexandrescu,

ocazional, critic de film

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

10 responses

25 02 2016
Dan Masca

Stefan,
Sunt unul care a influentat pornirea proiectului Billion Star Hotel.
Cunosti partial povestea, iar despre critica spun ca ajuta.
Oricum ca om, care prin Reea.net apare la co-producatori, pot sa iti spun ca totul porneste de la 0-1. Important este sa porneasca.
Ce au reusit sa faca pina la final regizorul si producatorul executiv este alta mincare de peste.
punctul 6 din analiza ta este incomplet si poate ca vreodata o sa apuci sa il completezi.
Cunoastem in ce lume traim si nu suntem dusi de nas ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii.
Scopul meu ca mic co-producator a fost atins.
In rest ai dreptate. Critica are intotdeauna dreptate. Mai ales cind ai argumente.

Sper ca nu trebuie sa ne sinucidem acum ca am investit ceva timp si bani intr-un film de nota 1/10?😉

Apreciază

26 02 2016
discerne

Desigur ca atata vreme cat traieste, omul invata, cu conditia sa fie atent la ce primeste. Un autor de film (producator, regizor, scenarist) poate sa faca filmul:
– pentru public
– pentru critica
– pentru festivaluri
– pentru sine.
Acest film a fost conceput pentru public. Asta a picat, dupa spusele autorilor, si dupa orice evaluare a realitatii in Ro cel putin. La festivalurile de mana nspe a fost bine primit pe ici pe colo (12 premii din 35 de festivaluri e totusi ceva) – daca asta e de ajuns pentru realizatori, atunci pot sa se culce pe lauri daca asta vor. Daca la festivaluri comparatia poate sa favorizeze corectitudinea politica si/sau anumiti candidati in contextul unei concurente slabe (asa cum se intampla de exemplu la Sitges in Catalonia), critica totusi poate sa ofere o comparatie in contextul productiilor autohtone. M-as bucura sa aflu ca nu toti autorii filmului Billion Star Hotel au dezvoltat acest proiect doar pentru amorul propriu, asa cum mai stiu eu personal vreo cativa autori de film din Ro care se dau „mari” si pe care i-am criticat deschis pe acest blog.

Apreciază

3 03 2016
Cronica filmului 03.Bypass (2016) | DISCERNE

[…] Bypass nu este nici un film atât de prost încât să râzi de prostia autorilor lui cum este Billion Star Hotel. este un film care aşteaptă nişte păreri serioase – nu pentru că premisa sa ar fi […]

Apreciază

9 03 2016
anonim Theodor )

Ți-au luat banii pe bilet? Te-au ars și gata!
Pui prea mult patos și critica ta depășește bunul simt pe alocuri, Ștefan. În primul rand, oamenii ăștia au finanțat acest film cum au putut și bravo lor, iar ce nu observi tu, este faptul ca se fac o tona de filme proaste în România cu bani de la ministerul culturii. Pai, tocmai pe ăștia independenți ii faci varza? Ăștia trebuie împinși de la spate, spijiniti sa dezvolte o industrie a filmului independent în Romania. Chiar avem nevoie de filme independente și păcat ca le dai în cap în felul în care o faci. Am citit un comentariu a unui sponsor și te întreb, acel sponsor va mai arunca niște banuti pt un film independent după ce citește toată mizeria asta? Eu zic ca NU! Înțeleg ca nu ți-a plăcut filmul și era suficient sa spui de ce nu ți-a plăcut, dar ai ales sa fii „mârlan”. Ți-am citit biografia, iar din ea am înțeles ca ai vrut sa regizezi , dar ai renunțat când ai văzut ca este greu. Ei bine, tu o arzi cu vizual prea mare, etc.eu inyeleg ca nu ai fost in stare.Ai făcut cursuri la cinemagia? Hehehehe, doamne apară și păzește. Am citit ca citești recenzii înainte de a vedea un film.GRESIT și sper sa realizezi ca este greșit sa citesti părerile unora înainte de a avea o parere a ta. Ma împac cu idea ca suntem 20 mil de antrenori de fotbal și tot atâția critici de film.
Stau și ma întreb cum de le-a luat-o înainte Sitaru marilor regizori, cu incestul. Astea sunt filmele noastre, un avort, o maica posedata, un incest, un accident de mașină, procuror omorât de nu știm cine, unul care evadeaza sa scoata o pizda la o cafea si careia nu are nimic sa-i spuna.
Ștefan, sa nu scrie cei ce pot scrie, sa scrie cei ce nu pot fără sa scrie.
Ai fost un mitocan și sper sa realizezi acest fapt.

Apreciază

9 03 2016
discerne

Aham, deci premisa ta, Theodor, este ca eu m-am apucat sa critic filmele romanesti pentru ca eu nu sunt in stare sa fac unul. Hmmmm, hai sa o fac si eu pe-a psihologul: ai facut psihologia si nu ai fost in stare sa o practici, asa ca te-apuci sa ii psihanalizezi pe cei cu care nu esti de acord?
Wow, ma bucur pentru tine, Theodor, ca esti asa de patriot incat sa aperi independentii, fie ei si incompetenti. Gasca artistilor aproape regizori care vand caini cu covrigi in coada la producatori o sa-ti dea like pe Facebook. Sunt impresionat de cunostintele tale ample de cinematografie romaneasca: „astea sunt filmele noastre”. Cate filme romanesti de lung-metraj sau mediu-metraj facute din 2013 incoace ai vazut tu ca sa spui asta?
Munca de critic de film nu solicita vreo pregatire in domeniul filmului. Faptul ca am urmat niste cursuri este doar ceva care imi da mai multe argumente, perspective pe care le pot folosi atunci cand fac o analiza. Desigur, fiecare foloseste cultura pe care o are la dispozitie pentru a se exprima: tu pe a ta, eu pe a mea. Argumentul ca un critic nu este in stare sa faca un film nu sta in picioare.
Eu nu consider ca e ok sa gandesti prost pe bani privati. Eu nu sprijin filmele romanesti independente pentru ca, bu-hu-hu, sunt independente. Eu doar imi dau cu parerea despre calitatea si inteligenta acestor filme, a celor care le fac si a celor care scriu despre ele. Stii de ce? Pentru ca pot. Si pentru ca, spre deosebire de tine, anonimule Theodor, eu aleg sa o fac cu numele meu real si le-o pot spune si in fata.
Nu ma intereseaza cu ce idei te impaci tu sau restul de „curve de PR” care scriu despre film in Romania cu manusi, nu cumva sa shifoneze orgoliile unor autisti care se halucineaza artisti.
Tu spui „bravo lor” ca au strans bani si au facut un film. Eu sustin mai degraba: „bravo mie”, pentru ca macar eu mi-am dat seama daca nu sunt in stare sa fac un film, nu am facut si nu am irosit banii si timpul altora ca sa scot un produs cultural schiop. Motivul pentru care am pus atat de mult pathos in aceasta cronica este pentru ca dispretuiesc cu adevarat incompetenta, superficialitate si prostia si sustin ca nu avem nevoie de intelectuali de carton. Si nu avem nevoie de filme independente proaste, avem suficiente bune, dar banuiesc ca tu nu le-ai vazut pe acelea.
Ma bucur ca ai observat inclinatia spre mitocanie in scrierea acestei cronici, a fost inspirata de personajele filmului despre care am scris. Diferenta este ca a mea a fost mai amuzanta si nu a solicitat un buget de film si 4 ani.
Ai fost naiv si sper sa realizezi acest fapt.

Apreciază

12 03 2016
Theodor)

Promit sa ies din anonimat, Ștefan.
Mergând pe logica ta, chiar dacă citesc doar pro sportul, sunt avizat să mă pis pe critica ta de film. Vad ca ești bun la toate și ocazional, critic de film, ceea ce o sa și ramai, ocazional ” all over the place ”
Problema mea nu a fost critica ta, ci mârlănia, iar ce nu ai înțeles este ca ți-au luat banii pe bilet și punct, restul este vrajeala.Poate ești mai avizat decât mine sa vb de filme sau nu, habar n-am, dar critica înseamnă altceva și sper sa o descoperi. De fapt chiar acum te ajut sa o descoperi.
De ce ma întrebi ce filme am văzut din 2013? Ce s-a întâmplat în 2013? De ce nu din 92? Sau din 97?ba chiar din 2000? Probabil am văzut mai multe filme decât tine, întrucât tu ești un”ocazional”. Eu spun, film prost si imi arunc ideile pe masa fara atac la persoana. Singurul lucru care a lipsit în articolul tău este sa le iei și morții în p..la ca au îndrăznit sa facă un film. Bai talentatule, frumosule, deșteptule, dacă ai tot ai simțul narativ, scrie în p..la mea un scenariu de film și dacă tot ești asa de vizionar, filmeaza-l și cheamă oamenii să-l vadă ( fără bani ). Ce se va întâmpla, iti spun tot eu, vei pica pe mana unui ocazional care sa ducă critica pana la a-ți lua morții în p..la..asa ca, revin si spun, coane, bravo lor și sper sa apară cat mai multe independente, ba chiar la astea existente și proaste sa vedem partea a doua..asa o sa ai si tu de scris ca de alții doar de bine.
Stefan, accepta cei 3 lei și dă-le drumul..este clar ca băieții ăștia nu-ți vor da banii înapoi.
PS: nu am FB ca aveam un id lung și nu l-au acceptat pe motiv ca nu sunt o persoana reala..id: ” too lazy to fight with you will let karma fuck you up”

Apreciază

12 03 2016
discerne

Orice opera de arta trebuie sa fie produsa la anumite standarde. Daca eu am sa produc vreo opera de arta, ma astept sa fie evaluata la aceleasi standarde ca si orice alta opera de arta de acel tip.
Nu cred ca am facut un atac la persoana, dar mi se pare ca tu ai facut. Pe mine nu ma deranjeaza, pentru ca nu sunt de acord cu tine, dar sunt de acord sa te las sa te exprimi.
Daca stii atat de bine sa scrii despre cum se face critica, iti propun sa imi trimiti un articol spre publicare, despre cum este bine sa scrii critica in general sau critica de film.
Atitudinea mea nu are legatura cu cati bani am dat. Puteam sa fi vazut filmul si pe gratis si tot acelasi lucru as fi scris.

Apreciază

13 03 2016
Theodor)

Hai să-ți explic repede ce înseamnă arta, Ștefan
Atunci când ești într-o sala de teatru și vezi un ” autist” care-și da sufletul pe scena și îți pare simplu ceea ce face= ARTĂ
Atunci când vezi un film care îți pare simplu și banal= ARTĂ
Când artiștii autiști își fac treaba, pare simplu de făcut. .personal, îmi pare rău că nu ai continuat spre regie și te împing sa faci acest pas, cândva. Tu nu ai continuat de frica eșecului, iar asta nu pot aprecia. Îmi pari un tânăr care sta drept în picioare atunci când urinează, nu pe colac..asa ca te sfătuiesc sa mergi mai departe de „ocazional”.oprește totul și scrie doar de film, eu, promit sa te citesc, sa te corectez pana fac din tine un critic de film extraordinar.
Handicapul tău și avantajul meu consta în faptul ca nu știi cu cine te conversezi🙂
Remarc ușurință cu care arunci cu noroi în tot și toate, festival de mana nspe de parca blogul tău are traficul Agerpres, curve de PR, autiști, etc
Autistii sunt de multe feluri și doar vreau sa menționez Înalții Funcționali care ne dau clasa la multe capitole..și mie și ție!
Problema noastră este ca nu înțelegem acest business ( ca asta este ) și nu realizam importanta unei INDUSTRII independente. Oamenii nu se duc la cinematograf, dam vina pe săli sau alte nspe mii de motive când trebuie sa ne uitam la producțiile noastre înainte de toate. Cum sa te duci la cinema sa cumperi un bilet la un film când regizorul și producătorul spun ca au făcut filmul pt festival? Pai eu nu sunt festival frate, eu sunt un consumator..ăștia cauta premii și fac aceleași tristeti de filme, cazuri sociale. Îți dau și un exemplu, film independent în Bulgaria, 480.000 spectatori la o populație de 7 mil în acel desert. Ia spune-mi tu mie un film romanesc care sa sara de 100K spectatori ( fără sa includem caravana de la sate unde producătorii își taie singuri bilete la 1 leu încât sa fie ținuți în punctajul CNC-ului ).
Stefan, avem nevoie de film independent, de alt gen de film care sa scoată oamenii la cinema. Critica ta trebuie sa se oprească înainte de a ataca ” omul”
Industria asta plătește facturile multor oameni, dar trebuie sa o pricepem.
Cu bine

Apreciază

15 03 2016
discerne

mie imi place arta de calitate, de-asta prefer sa fiu critic nu autor (deocamdata)

Apreciază

25 04 2016
domnu foto

eu nu inteleg ceva.cu dracu a castigat un premiu la festivalul „holywood…” bla bla bla(nu am auzit de el in viata mea).ei se lauda cu inca 12 premii si peste 33 de nominalizari la festivaluri.

pai,sa avem pardon…asta ar fi printre cele mai premiate filme din istoria romaniei.

am vazut trailer-ul.stiu ca nu merita…dar totusi,ma intreb,ce festivaluri exista in lumea asta ?

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: