Cronica filmului Orizont (2016)

20 02 2016

 

 

Orizont

scenariul şi regia: Marian Crişan

produs de Viorel Sergovici, Bobby Păunescu, Marian Crişan, Mihai Dorobanţu

gen: dramă

producţie România, 2016

Motto:

Fiecare om posedă un anumit orizont. Cand se îngustează şi devine infinit de mic, el se transformă în punct şi atunci omul zice: <<Acesta este punctul meu de vedere!>>”

David Hilbet

 

Marian Crişan este un autor român foarte talentat, atâta doar că eu încă nu am văzut asta. În schimb, îi cred pe cuvânt pe cei care au văzut Megatron şi Morgen. Am văzut şi eu Megatron şi mi s-a părut simpatic, dar n-am înţeles ce o fi aşa de special cu filmul ăsta – poate am eu nişte lipsuri. Apoi, Morgen a avut premiera pe când locuiam în Belgia. Şi mi-a scăpat. Apoi, a făcut Rocker.

Am văzut Orizont la premieră, la Cinema Elvire Popesco/Institutul Francez . Am urmărit filmul cu interes şi i-am acordat credit. Am tot aşteptat ceva să se întâmple. Pe la sfârşit, s-a şi întâmplat, repede şi scurt. Şi gata. Aham. Parcă ceva lipseşte aici. Oare ce?

Scenariu minimalist. Buget minimalist. Intepretare minimalistă. Suspans minimalist. Cronici maximaliste? Dacă străinii zic că da, atunci şi noi!

Cumva, faptul că filmul trebuie judecat după numărul de spectatori, după premiile din festivaluri şi alte competiţii şi după cronici în România este o şandrama oarecum compromisă. Filmele româneşti sunt lansate mai întâi în competiţii internaţionale, de unde producătorii speră că vor obţine câte ceva, vreun premiu, vreo nominalizare, ceva-ceva acolo, un capăt de menţiune, cât să nu zică tot Gigelul că s-au întors autorii cu mâna goală. Apoi, sunt lansate în România, unde cam jumătate din critici consideră că dacă filmul a fost apreciat de unii străini, atunci e caz să-i facă o cronică pozitivă. Să nu se supere autorii filmului pe el, să nu se simtă vinovat că poate n-a înţeles despre ce e vorba sau să fie acuzat că e lipsit de patriotism.

Orizont este un film românesc care a avut premiera internaţională în decembrie 2015 şi premiera în România în februarie 2016. Oficial, e din 2015. Naţional, e din 2016.

Problemele cu Orizont vin din faptul că scenariul este atât de prost, încât nu ne face să ne pese deloc de personaje. Miza originală se pierde, iar conotaţia contemporană este subţire, subdezvoltată şi deloc nouă. Da, ştim din cercetările sociologice şi psihologice, din alte filme şi din observaţia cotidiană că românii nu prea comunică între ei, că tăcerea merge bine de mână cu iluzia, că tehnologia ne face să fim mai reci, că ardelenii par aşa, mai dintr-o bucată. Dar nu era nevoie de un lung-metraj pentru asta.

Al doilea rând de probleme vine din faptul că ceea ce este strălucit pune cu atât mai mult în umbră ceea ce nu funcţionează. Avem o nuvelă de inspiraţie extraordinară, „Moara cu noroc”, care este urmărită doar ca repere narative, dar nu ca generatoare de sens (parcă îmi imaginez cum lucra Marian Crişan: „una bucată confruntare masculină, bifat; una bucată privire urâtă feminină, bifat”). Rezultatul este că avem nişte actori foarte buni, care joacă foarte bine, nişte personaje care se comportă ca nişte proşti muţi, robotizaţi şi lipsiţi de logică, lipsiţi de un scenariu care să dea substanţă personajelor care le joacă şi lipsiţi de indicaţiile regizorale care să le nuanţeze jocul de rol. Nu există niciun crescendo. Când unul dintre personaje pune mâna pe un cuţit, nu există nimic care să prevadă, să anticipeze, să premeargă acestei acţiuni. Poţi să juri că singura explicaţie în legătură cu care personajul a făcut asta e că regizorul i-a spus actorului” pune mâna pe cuţit”, ier el i-a zis: „da, şăfu, să trăiţă, şăfu, mulţumesc, şafu”. Nu există niciun suspans, iar asta e deja o problemă regizorală. Singurul lucru care duce filmul înainte este curiozitatea pe care o manifestăm

Imaginea superbă este o greutate care atârnă atât de greu pe umerii monteurului, încât acesta se lasă furat de peisaj şi lasă în film mai mult decât ar trebui. Rezultatul e un ritm lent, care te adoarme, iar la sfârşit, face un scurt „fâsssss, poc!”. Asta e ce s-o chema la români „thriller”. Da, eu înţeleg că unii au halucinaţii de Oscar, Hitchcock şi Shining, dar revenind la realitate, nu ştiu dacă aţi observat, dar filmele alea s-au făcut cu bani şi cu creier. Orizont nu are de nici unele. Şi, că veni vorba, eu nu ţin minte să fi văzut film românesc făcut după Revoluţie care să fie un thriller bun. Ceea ce se numeşte thriller la români e un fel de dramă cu oameni care arată de parcă le-a murit ieri pisica şi care din când în când mai omoară pe unul scurt pe după colţ, în afara camerei de filmat (nu de alta, dar nu prea ştim sau avem bani să filmăm o scenă de luptă). Dacă ne-am apucat să facem thrillere după cărţi româneşti, atunci mai am eu o propunere de sursa de inspiraţie pentru thriller ardelenesc: Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir. Acolo nu e niciun suspans. Cei care vor să mai facă thriller ardelenesc, să purceadă la drum!

Aşadar, Orizont nu rămâne decât o spoială: imaginea, muzica şi actorii sunt la superlativ, dar ceea ce dă greutate filmului (scenariul şi regia) lasă de dorit. Marian Crişan ajunge, de la orizontul cinematografiei româneşti, să pună punct. dar nu pe i, ci pe alt alfabet cinematografic, cunoscut doar de el.

Şi încă o observaţie de data asta personală: finalul, în care criminalul se ascunde într-o mulţime care se duce la Înviere, poate fi considerat un contrapunct interesant. Poate fi de asemenea considerat o exprimare a ideii conform căreia criminalii se pot ascunde în Biserică. Luând în considerare tendinţa unora pentru a acuza Biserica sau pe preoţi de toate relele din societate, mesajul ce poate fi derivat din acest final este unul cel puţin suspect.

Vă invit să citiţi şi alte cronici: aici, aici, aici

Punctajul meu: 3/10

Ştefan Alexandrescu

ocazional (săptămâna asta destul de obosit), critic de film

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: