Televiziunea la zidul Revoluţiei şi critica de film românesc la zidul corectitudinii politice

22 12 2015

documentar TV de mediu-metraj (50 de minute)

regia: Cornel Mihalache

produs de TVR, 2014

Trailer

22 decembrie 1989. Nicolae Ceauşescu a părăsit clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Autorii loviturii de stat se pregătesc pentru diversiunea prin intermediul căreia erau rânduiţi să preia puterea.

Cornel Mihalache, autorul filmelor româneşti recente Piepturi goale şi buzunare pline (2011), Blestemul lui Brâncuşi (2013), Zi că-ţi place (2014), Revoluţia vă aparţine sau Cântarea Revoluţiei (2014), a participat cu acest documentar la festivalul DocuArt, desfăşurat la Bucureşti între 3o septembrie-4 octombrie 2015. În competiţia „documentar de televiziune”, a concurat cu Căluşarii din Bârla. A pierdut. Explicaţia descalificării calitative a unora din filmele din competiţie a fost dată de Cristian Tudor Popescu, ca purtător de cuvânt al juriului: „sunt teziste”.

Cornel Mihalache, unul din cei mai buni, prolifici şi talentaţi regizori români actuali are destule motive pentru care să intre într-un con de umbră sub acoperişul cel mare al filmului românesc:

  • face documentare, iar autorii de documentare nu sunt foarte agreaţi în rândul publicului care se crede cinefil
  • face filme de televiziune, drept urmare, foarte probabil, dacă n-ai văzut filmul său când a apărut la TV sau când a fost prin vreun festival, sunt şanse foarte mici că îl vei vedea vreodată, pentru că nu este ca şi cum cineva de la TVR va capitaliza vreodată de pe urma extraordinarei munci a reporterilor, jurnaliştilor şi oamenilor de artă pe care îi au, punând la dispoziţia publicului larg programele cele mai valoroase pe discuri sau online
  • face documentare pe subiecte incomode: este un fel de „Michael Moore” de România. Atât de incomode, încât într-o noapte, Gelu Voican Voiculescu, de nesomn probabil, l-a sunat şi i-a spus că există un glonţ şi pentru el.

Aşadar, ce face Corneliu Mihalache în filmul acesta?

  • îi ia un interviu lui Mihai Lupoi, în care acesta relatează o poveste foarte străvezie despre cum a ajuns el să-l anunţe la TVR pe gen. Militaru ca ministru al apărării
  • în înregistrarea evenimentelor din după-amiaza lui 22 decembrie 1989, îl surprinde pe Teodor Brateş anunţând pe post cum urmau, după speranţele unora, să intre sovieticii în România pentru a asigura tranziţia-puterii-către-cine-trebuie.
  • suprinde teatrul ridicol jucat de Ion Caramitru şi Mircea Dinescu
  • după o anchetă separată, o ilustraţie documentară de sinteză ce corespunde cu ce a făcut cu Grigore Cartianu în cartea Crimele Revolutiei – sangeroasa diversiune a KGB-istilor din FSN (2010)
  • argumentează, pas cu pas, cum după fuga Ceauşeştilor şi mai ales după capturarea lor, toate sutele de morţi care au urmat ca urmare a aşa-zisei „Revoluţii” sunt de fapt o contra-revoluţie, opera unor autori din umbră.

Aşadar, avem genul de lucruri care i-ar deranja destul de tare pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Mihai Lupoi, Ion Caramitru, Mircea Dinescu şi i-ar face pe Nicolae Militaru şi Silviu Brucan să se răscolească în mormânt. Toate acestea, suprinse cu dovezi, pe înregistrări, şi cu interviuri actuale.

Aşadar, Daniela Apostol, organizator al festivalului DocuArt, merită felicitată pentru curajul temerar pe care l-a avut pentru că a permis chiar şi înscrierea în concurs a documentarului acestuia şi a celui realizatr de Liviu Tofan, 1990 – Între golani şi criptocomunişti (2015). A făcut mai mult decât Mihai Chirilov, care a respins în 2013 înscrierea la TIFF a documentarului Evrei de vânzare (2013).

Propun, aşadar, înfiinţarea unui premiu de corectitudine politică pentru criticii de film români ce lucrează pe parcursul unui an ca selecţioneri la festivaluri.  Pentru că altfel, nu se explică de ce un film slab precum Căluşarii din Bârla, în care nici măcar regizorul nu avea habar prea bine ce şi cum a vrut să spună, poate să câştige în detrimentul unui documentar cu importanţă istorică despre manipularea politică pe care încă o mai trăim.

Punctajul meu pentru Televiziunea la zidul Revoluţiei: 7/10 (foarte bun)

Ştefan Alexandrescu

vehement, critic de film

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

PS: Mulțumesc saccsiv pt preluarea aici.


Acțiuni

Information

4 responses

25 12 2015
Ştefan Alexandrescu despre documentarul lui Cornel Mihalache – “Televiziunea la zidul Revoluţiei”: L-ar face pe Silviu Brucan să se răscolească în mormânt | Saccsiv - Weblog

[…] Iata ce putem citi la Televiziunea la zidul Revoluţiei şi critica de film românesc la zidul corectitudinii politice de pe blogul […]

Apreciază

16 01 2016
Retrospectiva 2015 pe Discerne | DISCERNE

[…] Televiziunea la zidul Revoluţiei şi critica de film românesc la zidul corectitudinii politice, de Ştefan Alexandrescu (218) […]

Apreciază

31 01 2016
Galaxia sărbătorilor de iarnă, versiunea corectă politic | DISCERNE

[…] post de Exacustodian, publicat iniţial drept comentariu la acest articol scris de mine şi publicat de Saccsiv aici. Contextul era apropierea Crăciunului. Comentariul a […]

Apreciază

27 02 2016

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: