De la sabia lui Damocles la ciocanul lui Thor

26 11 2015

 

– Deci, vreţi peretele vopsit în alb, sau în negru?

– Da.

 

Te străduieşti din greu să nu dezamăgeşti pe altcineva?

Nu ştiu (?) alţii cum sunt, dar eu nu am reuşit niciodată să fiu cu adevărat entuziasmat cu privire la aşteptările pe care alţii le-au avut de la viaţa mea.

Aşadar, atâta vreme cât aşteptările pe care le avem asupra celor dragi, fie că ei sunt iubiţi, iubite sau părinţi, copii,  colegi, colaboratori, subordonaţi sau şefi, planează ca nişte săbii ale lui Damocles asupra capetelor lor, am reuşit să construim o închisoare pentru fericirea celor cărora le vrem tot binele, cu forţa dacă e nevoie!

Dacă prezenţa şi existenţa noastră, aşa cum suntem, cu alegerile pe care le luăm, devine un atât de mare supliciu la adresa celorlalţi, ce îi împiedică să întrerupă relaţiile cu noi? De ce acest masochism, de a se supune şi de a ne supune la umilinţa şi abuzurile verbale repetate în legătură cu nişte persoane care nu manifestă acceptare şi respect pentru cine suntem?

Dacă o relaţie nu ne mulţumeşte, de ce nu putem să o terminăm? Fără comparaţii, fără ameninţări, fără a arunca vina pe alţii. Dacă o relaţie între doi oameni, fie că sunt părinte şi copil (adult) sau un cuplu nu mai funcţionează, de ce nu am înceta-o, pentru simplul motiv că există incompatibilitate? O relaţie poate fi pusă pe pauză, întreruptă, finalizată, reîntemeiată sau transformată numai dacă pornim de la realitate, de la faptele şi legăturile care există aici şi acum, nu în lumea halucinaţiilor, aşteptărilor, dorinţelor noastre despre cum s-ar cuveni lucrurile şi mai ales ca ceilalţi să fie.

 

Ca să te dezvolţi personal, mai întâi trebuie să te vindeci

Dezvoltarea, schimbarea, creşterea, evoluţia, manifestarea potenţialului se pot produce numai dacă pornim de la ceea ce avem, de la cine suntem, cu punctele forte şi slabe reale.

Fiecare din noi are suficiente calităţi încât să poată porni de la ceea ce are, nu este nevoie să începem cu cele imaginare! Mai mult, orice obiectiv în dezvoltarea personală şi profesională nu poate porni decât din dorinţa, nevoia şi posibilităţile proprii.

Ca să fii mai bun/ă ca soţ/ie, copil, părinte, angajat, şef, colaborator, este important să fii un mai bun TU în primul rând, faţă de tine, pentru tine şi să-ţi asumi că rezultatele eforturilor tale se vor găsi în viaţa ta şi merită să se găsească în viaţa ta şi numai astfel vei putea să devii pentru ceilalţi modelele pe care le ai în cap pentru ei.

Nu ai cum să-ţi îmbunătăţeşti echilibrul personal atunci când nu-l ai. Pentru asta, trebuie să urmezi terapie, nu cursuri în dezvoltarea personală. Vei putea să recomanzi noi modalităţi de a acţiona doar după ce ai reparat ceea ce merge prost. Vei putea să devii un om mai bun dacă mai întâi te vei confrunta cu ce te ţine în loc.

 

A merge pe drumul propriu

Dacă simţi că ceilalţi ar trebui să fie mai mult aşa cum vrei tu, ba chiar le dai sugestii nesolicitate despre cum să devină astfel, înseamnă că nu-i accepţi, nu-i respecţi şi cu siguranţă nu-i iubeşti necondiţionat, pentru că nu le accepţi alegerile adulte şi libertatea de a face chiar ceea ce tu consideri a fi greşeli, pentru ca ei să înveţe ceea ce au ei de învăţat.

Respectul este mai mult decât politeţea formală de a păstra tăcerea atunci când nu eşti de acord când cineva îţi ţine o prelegere despre cum ce faci cu viaţa ta este greşit. Nu eşti obligat/ă să asculţi asemenea prelegeri, iar dacă o faci, tu eşti persoana care decide cât asculţi şi cât pui în practică. De asemenea, dacă cel/cea care te critică are dreptate (viaţa ţi-o confirmă că te-ai înşelat) şi tu nu-i asculţi sfaturile, îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce (nu) ai făcut.

Desigur, pentru a fi fericiţi, pentru a avea o stimă de sine sănătoasă, stabilă şi înaltă şi pentru a fi respectaţi de ceilalţi, avem nevoie să nu ne mai comparăm cu alţii şi nici cu imaginile din capul altora. Avem nevoie să lăsăm deoparte vocile din capul propriu care aparţin altora şi să stabilim ce vrem de la noi înşine, să plecăm de la ce avem pentru a avea şansa de a fi mândri de propria persoană, pentru a putea cânta cu libertate şi echilibru, iar nu cu năduf: „I did it my way”

 

În loc să tragem de ceilalţi ca de nişte morţi pentru că „îi iubim şi le vrem binele”, am putea să începem să îi acceptăm şi să îi respectăm pentru că sunt cine au ales să fie. Abia din acest moment, putem să stabilim nişte obiective de creştere împreună cu cineva cu care putem împărtăşi o viziune comună, DACĂ şi NUMAI DACĂ există un respect între adulţi care se comportă ca adulţi egali, care au lăsat la intrarea în relaţie pietrele de moară ale aşteptărilor, dorinţelor, condiţiilor şi halucinaţiilor, fie ele pozitive sau negative.

Nu-ţi place ideea? Atunci ridică ciocanul lui Thor…

VA URMA

 Citește întreaga serie „de la așteptare la realitate” din care face parte acest articol.

Ştefan Alexandrescu

consultant în dezvoltare personală şi profesională

autorul cărţii „Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă

Modelarea din NLP, o cale spre excelenta coperta I

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

2 responses

17 12 2015
Retrospectiva 2015 a seriei „De la aşteptare la realitate” | DISCERNE

[…] De la sabia lui Damocles la ciocanul lui Thor (26 noiembrie 2015) de Ştefan […]

Apreciază

5 02 2016
Maturitatea şi aşteptările asupra realităţii | DISCERNE

[…] ajunge la concluzii precum acestea, acestea şi acestea face parte din maturitate. Maturitatea deplină nu se dobândeşte la o anumită […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: