Recenzia cărţii „Psihologia poporului român” de Daniel David

1 11 2015

psihologia-poporului-roman-copertaPsihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală.

Autor: prof. univ. dr. psih. Daniel David

Editura Polirom, Iaşi, România. Colecţia psihologie aplicată, înfiinţată de Adrian Neculau.

Finalizată, publicată şi lansată 2015

400 pagini

ISBN print: 978-973-46-5478-9

ISBN ePub: 978-973-46-5582-3

ISBN PDF: 978-973-46-5583-0

Acest demers este o continuare şi o aprofundare a muncii lui Constantin Rădulescu Motru, a cărei cărţi omonime am recenzat-o aici.

Această carte reprezintă în sine un eveniment marcant în istoria României, fiind una din cele mai importante, din puţinele, lucrări scrise pe acest subiect. Amploarea cercetării întinse pe 10 ani este o încununare a carierei celui mai reputat psiholog român în străinătate.

Cartea oferă o comparaţie a caracteristicilor culturale, de personalitate, de atitudine şi valori ale poporului român cu alte ţări de pe mapamond. Volumul începe cu o amplă introducere în metodologie, care explică cititorului minuţiozitatea demersului, precum şi limbajul ştiinţific folosit. Cartea îşi propune să aducă discursul psihologic în spaţiul public cultural, însă standardele de limbaj se păstrează la un nivel suficient de înalt, fără să fie preţios. Partea bună este că e un volum care poate fi citit uşor de către cei care au oarece cunoştinţe de cercetare în ştiinţele socio-umane şi mai greu de către cei care nu au beneficiat de o pregătire de specialitate în acest sens.

Daniel David, ca autor, a făcut lucrurile pe cât de simple posibil, dar nu mai simple decât era cazul. Volumul poate fi înţeles cu mare atenţie la detalii de către absolvenţii de studii socio-umane preocupaţi să aibă o înţelegere holistică atât asupra subiectului în sine, psihologia poporului român, cât şi asupra metodologiei necesare pentru a realiza o asemenea monografie. Din punctul de vedere al relevanţei şi corespondenţei cu realitatea al acestui demers, s-au născut discuţii contradictorii între adepţii psihologiei sociale, ai sociologiei, ai etnografiei, ai antropologiei, ai psihosociologiei ş.a. Metodologia folosită în psihologia interculturală nu aduce întotdeauna eşantioane reprezentative, ci se bazează mai degrabă pe aşantioane de convenienţă. Mai mult, standardul de referinţă poate fi schimbat în funcţie de ţările cu care se face comparaţia. Pentru unii, închistaţi în propria viziune asupra psihologiei, nici nu se poate vorbi despre o „psihologiei poporului român” – aşa ceva nu există! Însă, atenţie! Aici nu este vorba despre sondarea „inconştientului colectiv” jungian despre care psihoterapeutul Andre Moreau afirma cu umor la un seminar: „în toată experienţa mea de peste 50 de ani de terapie, nu am văzut nici măcar o singură dovadă că aşa ceva ar exista”. Cadrul constructivist, deşi atât de util şi drag multora (inclusiv mie) nu mai este atât de constructiv când pune limite cunoaşterii bazate pe metodologie ştiinţifică verificată la nivel internaţional, expusă într-un limbaj accesibil.

De fapt, dialogul surzilor între diferitele facţiuni/abordări ale psihologiei ţine mai degrabă de arogarea cu o oarece doză de exclusivitate a statutului de ştiinţă a propriei şcoli psihologice şi denigrarea celorlalte. Aici, probabil că afirmaţia mea ar putea să pară exasperantă pentru unii: cred că la 400 de pagini, cartea este prea sintetică. Aş fi dorit să citesc descrierea tututor scalelor folosite în instrumentele psihometrice. Aş fi dorit să ştiu care este r-ul (coeficientul Alpha Cronbach) pentru fiecare din scalele principale, pentru fiecare din ţările unde a fost aplicat (şi mai ales unde a fost etalonat) fiecare instrument psihometric în parte. Dar recunosc că (încă) nu mi-am făcut timp să citesc pilonii de susţinere ai acestei lucrări, care sunt alte studii deja publicate şi care probabil conţin în detaliu aceste informaţii.

În înţelegerea complexităţii demersului scriitoricesc, ţin să subliniez şi următorul aspect, probabil mai puţin confortabil de admis pentru cadrele didactice universitare: pe vremea când Daniel David şi-a început proiectul, în 2005, la facultăţile de psihologie din România încă se mai studiau 4 ani, iar nivelul de profesionalism şi standardele cerute cercetărilor înscrise în conferinţele româneşti era câteva nivele mai sus faţă de prezent. Dacă un absolvent de licenţă din 2005 ar trebui să înţeleagă fără dificultăţi măsurătorile statistice folosite în carte, atunci un absolvent de master în psihologie din 2015, s-ar putea să aibă dificultăţi. Este vorba despre efectul natural al perimării învăţământului universitar, despre care am explicat în volumul meu, Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală. Iar dacă BookBlog a considerat cartea mea „radiografie a societății contemporane din punctele de vedere ale educației, tehnologiei și comunicării dintre generații„, atunci nu ştiu ce se mai poate spune despre volumul lui Daniel David: că terraformează din temelii modul în care se cuvine să fie aplicată cercetarea psihologică în România?

Insist asupra importanţei pe care cartea o prezintă asupra conştiinţei de român:

  • Prezentarea a sute de subscale din instrumente psihometrice, categorisite precis, pe care românii ca cetăţeni le au, în raport cu alte popoare (inclusiv cu maghiarii), respectiv românii ca etnici în raport cu etnicii maghiari din România şi aceştia din urmă cu maghiarii din Ungaria. Insistenţa se face pe comparaţia cu SUA şi ţările din Europa de Vest, către al căror model românii tind la nivel declarativ.
  • Afirmarea bazată pe date internaţionale, din mai multe surse, a calităţilor şi defectelor pe care le au românii, precum şi comparaţia cu percepţia românilor asupra lor înşişi, printr-un studiu original eleborat de autor. Aceste comparaţii au rolul de a scoate în evidenţă distanţa puternică ce există între aparenţă şi esenţă, între potenţialul de profunzime şi manifestarea efectivă a acestuia în trăsăturile de suprafaţă.
  • Infirmarea unor mituri, tendinţe, înclinaţii, intepretări greşite pe care unii le-ar putea oferi cu privire la români, atât în România, cât şi în străinătate. Aici, se face inclusiv raportarea la unele studii psihologice şi etnografice (cu precădere ale lui Constantin Rădulescu Motru, Dumitru Drăghicescu şi Ernest Bernea) – dar, atenţie (!), nu şi studiile psihosociologice reprezentative ale lui Dorin Bodea cu privire la caracteristicile culturale ale poporului român cu impact în mediul organizaţional:  Valorile angajaţilor români. Valorile centrale, ideale şi structurale. Sine versus celălalt la români. Managementul valorilor. Strategii de motivare a angajaţilor români. şi Românii, un viitor previzibil?  Resursele, limitările şi aspiraţiile angajaţilor români. Magia onestităţii şi mitul inteligenţei la români. (detalii despre aceste cărţi aici)
  • O imagine clară asupra diferenţelor care chiar contează în raport cu alte popoare. Aceste diferenţe sunt surprinse prin tabele, grafice şi diagrame inteligent construite pentru a scoate în evidenţă doar acele diferenţe semnificative statistic ce au şi un power of effect suficient (0.25 în cazul psihometriei şi 0.35 în celelalte cazuri). Simpla folosire a acestei stratificări a relevanţei duce lucrarea o palmă mai sus peste orice lucrare de cercetare pe care am văzut-o pe la oricare din sindrofiile numite îndrăzneţ „conferinţe de psihologie” în România în ultimii 10 ani.
  • O comparaţie critică a metodologiilor şi teoriilor folosite pentru examinarea concluziilor unor cercetări internaţionale, cu prezentarea onestă a limitărilor de rigoare. Sunt folosite mai multe teorii pentru a încerca să dea sens datelor. Din cele folosite, consider că modelul lui Schwartz, prezentat printr-o diagramă genială la pagina 103 a lucrării, se apropie cel mai mult de interpretarea datelor. Ce i-a lipsit atât lui Schwartz, cât şi lui Daniel David, în partea de interpretare a datelor, dar mai ales în partea de predictibilitate a modelului, în perspectiva dinamicii profilului psihologic al românilor, este o teorie pe care (paradoxal) Vasile Sebastian Dâncu (pe care David îl citează) o cunoaşte. Este vorba despre Spiral Dynamics (detalii aici, aici, aici, aici, aici).
  • O afirmare a identităţii psihologice a etnicilor maghiari din România, unitară cu cea a românilor şi distanţată de cea a maghiarilor din Ungaria. Practic, este vorba despre o importantă confirmare a integrării cetăţenilor români de etnie maghiară în poporul român.
  • O confirmare parţială a concluziilor de cercetare suprinse în ultima sută de ani, mai ales de către Constantin Rădulescu Motru şi Dumitru Drăghicescu. De asemenea, cartea realizează o confirmare involuntară a unora din datele de cercetare obţinut de Dorin Bodea în cadrul cercetărilor expuse în lucrările menţionate.
  • O înţelegere profundă a modului în care funcţionează structurile de personalitate ale românilor ca un continuum, ca un puzzle care capătă sens bucată cu bucată.
  • O invitaţie la autocunoaştere, înţelegere şi autoacceptare din partea cetăţenilor acestei ţări, tributari într-o măsură mai mare sau mai mică acestor trăsături prin care sunt (in)validaţi de societatea românească.

În acelaşi timp, cartea oferă, prin efectul de oglindă la 360 de grade, o provocare pentru cititor, să pornească într-o călătorie de perfecţionare, spre dezvoltarea sa personală, în raport cu clusterul de valori cu care se identifică. Să descoperi în tine defectele unui popor înseamnă să-ţi conteşti locul în acea societate. Detaşarea chirurgicală cu care Daniel David surprinde întreaga dramă a poporului român (prin iluziile şi nereuşitele sale), precum şi resursele subconştiente, constituie o încurajare pentru împrospătarea conştiinţei, dar mai ales a conştienţei de român.

Câţi dintre cititori, deschizând cu curaj, această comoară de oglindă, vor avea temeritatea de a păşi pe urmele autorului în recunoaşterea şi afirmarea adevărului despre esenţele (tari şi nuanţate) ale profunzimilor care îi compun?

Psihologia poporului român de Daniel David este de departe cea mai bună carte a psihologiei româneşti în secolul XXI şi este puţin probabil să fie depăşită prea curând de vreo altă apariţie, în afară de (foarte probabil, cred) a doua ei ediţie. Daniel David promite că va ţine ochii cercetării pe psihologia poporului român deceniile care vor urma.

PS: Nu sunt de acord cu toate teoriile expuse în carte şi am observat mai multe aspecte care cred că i-au scăpat autorului, dar asta nu ştirbeşte cu nimic faptul că avem în faţă o capodoperă revoluţionară în cercetarea psihologică românească.

Ştefan Alexandrescu

Mulţumiri speciale Mariei de la librăria Humanitas Cişmigiu din Bucureşti şi librăriei „Orest Tafrali” din cadrul lanţului de librării Sedcom Libris din Iaşi.

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

2 responses

16 01 2016
Retrospectiva 2015 pe Discerne | DISCERNE

[…] Recenzia cărţii „Psihologia poporului român” de Daniel David […]

Apreciază

30 05 2016
Criza de la 30 de ani – „jumătatea vieţii” – partea III | DISCERNE

[…] Ceea ce am realizat ca liber profesionist este un vârf al aisbergului şi reprezintă cu ce m-am ales după multe încercări nereuşite, experienţe ratate, vise spulberate şi amărăciunea de a accepta că societatea românească nu-şi va schimba tarele. […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: