Aceasta este o sămânţă. Din ea, va creşte un baobab care va trăi o mie de ani. Sau nu.

23 10 2015

 

Orice călătorie de o mie de paşi începe cu primul pas.

Apoi continuă cu încă un pas.

Şi aşa mai departe.

 

De la aşteptare la realitate

Acum fix o lună am publicat un articol intitulat Lipsa de modele şi valori. Este un titlu ironic, deoarece în realitate fiecare dintre noi avem modele şi valori. Problema se pune cât de mulţumiţi şi conştienţi suntem de ele. Cu această ocazie, am iniţiat o nouă serie de articole de dezvoltare personală, intitulată „De la aşteptare la realitate” pe marginea căreia am început deja să primesc feed-back-uri prin e-mail. Al doilea articol din această serie se găseşte aici: Cum să faci compot de mere sau cum puterea magică a aşteptărilor poate transforma realitatea – o reţetă originală. Continui, de acum, cu câte un articol pe săptămână.

 

Să fim oameni, nu roboţi.”

În afaceri, cei care îşi stabilesc obiective pornesc de la resursele pe care le au pentru a atinge aceste obiective. Capital, timp, oameni, toate pot fi aşezate pe diagrame Gannt, analize SWOT, flowcharturi, planuri de afaceri pentru a ne ajusta aşteptările cu privire la veniturile pe care le-am încasa pe o anumită perioadă de timp. Companiile mari plătesc chiar analişti care să realizeze prognoze avansate, care să prevadă schimbările ce pot apărea şi să crească garanţia veniturilor ulterioare, în aşa fel încât planurile de creştere ale organizaţiei să fie sustenabile pe termen lung.

În viaţa personală, ne dorim să scăpăm de precizia obsesivă a lumii afacerilor şi să „lăsăm lucrurile să se întâmple”, „să vină de la sine”, „să ni se arate”, că doar nu suntem nişte roboţei şi nu se cuvine să tratăm oamenii ca pe nişte obiecte neînsufleţite în mijlocul unor procese! În viaţa personală, pare că nu este necesar să pornim de la ceea ce este, de la ceea ce avem, căci trăim într-o societate în care potenţialul nelimitat al fiecăruia aşteaptă să se descătuşeze (!).

Şi dacă partenerul sau copilul sau angajatul nu se simte de la sine constrâns să ne îndeplinească aşteptările negrăite (sunt de la sine înţelese, prin urmare, ce rost ar avea să le comunicăm, să vorbim despre acestea?)? Ei bine, atunci putem să facem nişte aluzii, sau să punem nişte întrebări care să-l facă pe celălalt să „se simtă”, ori poate chiar de-a dreptul să-i reproşăm, în intenţia noastră binefăcătoare de a-l întreba de ce nu este mai mult ca noi, sau mai mult aşa cum am vrea noi să fie.

 

Prin urmare, în această viziune:

Bărbatul care se trezeşte la ora 11, se duce în bar şi se „face rangă” cu „băieţii la o bere” are şanse să devină un antreprenor de succes.

Femeia care comandă două şaorma mari şi o apă plată, că e la dietă, poate să slăbească.

Adolescentul care îşi petrece nopţi în şir jucând jocuri sângeroase în reţea are şanse să devină olimpic.

Colegii care se adună ca să-l bârfească pe şef la pauza de ţigară au şansa de a-i lua într-o zi locul.

Femeia care îl face pe bărbat să scoată vreo 70 de lei la o întâlnire în oraş pentru diferite farafastâcuri are şanse să devină cumpătată după căsătorie.

Soţul obişnuit să bea bere, să mănânce friptură şi cartofi prăjiţi de 3-4 ori pe săpătmână în faţa televizorului la meciuri sportive are şanse să scape de burtă făcând jogging 30 de minute pe săptămână.

Omul care se lungeşte în pat la TV imediat după o asemenea cină copioasă are şanse să scape de indigestie şi afecţiuni gastrice.

Cei care îşi butonează obsesiv smartphoneul indiferent că sunt la metrou, pe stradă sau în dormitor au şanse să-şi crească abilităţile de concentrare.

Părintele care este bolnav de inimă are şanse să-şi rezolve problemele de sănătate dacă a început să ia magneziu.

Cei care se uită cu aviditate de dimineaţa până seara la seriale nesfârşite pe calculator au şanse să devină independenţi financiar cât de curând.

Tinerii care citesc jumătate de oră pe zi au şanse să devină doctori în ştiinţe înainte de 30 de ani.

Orăşeanul obişnuit să stea pe scaun la servici şi în transportul în comun va deveni sportiv peste noapte dacă iese la munte să se plimbe pe nişte derdeluşuri.

Iubita anemică va deveni un model de sănătate pentru că a făcut o vizită la medicul de familie.

Tatăl care şi-a abandonat familia devine un tată model dacă se întâlneşte de două-trei ori pe an cu copilul şi-l întreabă ce mai face.

Slăbănogul de frate va deveni în scurt timp Mr. Musculo pentru că deja şi-a luat gantere de la Decathlon.

Participantul la un seminar în dezvoltare profesională va deveni vorbitor motivaţional în scurt timp pentru faptul că şi-a luat notiţe.

Absolventul unei şcoli de redactare de texte în televiziune va deveni super blogger de succes în doar o lună.

Cumpărătorul aparatului de citire rapidă va deveni photoreader într-o lună doar pentru că îl are acasă şi-l ţine pe masă.

Cumpărătorul acestei cărţi va deveni în scurt timp vânzător de top doar pentru că i-a citit introducerea şi a aşezat-o pe raft în bibliotecă.

Soţul care este un alcoolic violent de 15 ani va deveni un părinte model imediat după naşterea fiului său.

Bărbatul afemeiat va deveni fidel pe viaţă imediat după căsătorie.

Copilul care toacă banii părinţilor va fi pe deplin independent financiar imediat ce s-a angajat.

Psihologul care participă în audienţă la două formări poate să devină psihoterapeut calificat şi specialist în ascultare fără să fi pus prea multe întrebări.

Fiecare cititor care urmăreşte această serie de articole va hotărâ să-şi schimbe viaţa radical pentru că va avea o revelaţie majoră.

Elevii care ascultă profesorul care vorbeşte ca tramvaiul pe linie fără să-i pună întrebări au şanse să devină creatori ingenioşi şi antreprenori îndrăzneţi mânaţi de curiozitate.

 

Sau NU.

 Train_wreck_at_Montparnasse_1895_FAIL

VA URMA

 

Ştefan Alexandrescu

consultant în dezvoltare personală şi profesională

autorul cărţii „Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă

Modelarea din NLP, o cale spre excelenta coperta I

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

5 responses

1 11 2015
Unde e butonul de restart pentru aşteptări? | DISCERNE

[…] îi acceptăm pe ceilalţi aşa cum aleg să fie, aşa cum aleg să devină şi să observăm cum cu o floare nu se face primăvară. Există ceva profund greşit şi patologic în dorinţa de a transforma pe alţii sau pe noi […]

Apreciază

6 11 2015
Ce ne spunem de fapt când ne criticăm aproapele „spre binele său”. Partea I. Copii şi părinţi. | DISCERNE

[…] Aceasta este o sămânţă. Din ea, va creşte un baobab care va trăi o mie de ani. Sau nu. (23 octombrie 2015) […]

Apreciază

12 11 2015
Ce ne spunem de fapt când ne criticăm aproapele „spre binele său”. Partea II. Bărbaţi şi femei. | DISCERNE

[…] speranţă anumite persoane, ţinând prea puţin cont de acţiunile efective pe care ei le fa. Dar cu o floare nu se face primăvară, iar potenţialul nu se manifestă întotdeauna. Poate că dacă am aşeza acceptarea (acceptarea […]

Apreciază

17 12 2015
Retrospectiva 2015 a seriei „De la aşteptare la realitate” | DISCERNE

[…] Aceasta este o sămânţă. Din ea, va creşte un baobab care va trăi o mie de ani. Sau nu. (23 octombrie 2015) de Ştefan […]

Apreciază

18 02 2016
Empatie şi imaginaţie | DISCERNE

[…] Magdalena se hotărăşte să-l ia de bărbat pe Stejar şi chiar să aibă un copil cu el, că poate-poate o să se […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: