Documentare interesante de lung-metraj româneşti din 2013-2015

Documentare de lung-metraj finalizate

Aceste filme au avut premiera în România în diferite oraşe, în 2013-2015. Le-am ales pe următoarele criterii pe acestea:

  • durata minim 60 de minute, pentru că e vorba de lung-metraj;

  • nu am găsit cronici proaste despre ele;

  • prezentarea lor arată serios, nu în bătaie de joc;

  • premisa lor este credibilă;

  • am găsit cel puţin două surse oficiale care confirmau faptul că au rulat pentru public în cel puţin un oraş din România;

  • am inclus filme pe care mie mi-ar face plăcere să le văd şi care mi s-au părut interesante.

Am exclus:

  • filme documentare pe care le-am văzut;

  • filme a căror premisă şi/sau prezentare am considerat-o extrem de lacunară sau făcută în bătaie de joc;

  • filme care sunt finalizate, sau în post-producţie, sau aproape de lansare, dar care încă nu au fost proiectate în România pentru publicul larg (acestea vor fi incluse în articole viitoare);

  • filme despre care am găsit cronici proaste (adică ce argumentau convingător că filmul e de o proastă calitate).

Iată-le mai jos în ordinea descrescătoare a aşteptărilor şi interesului meu pentru acestea.

 

Cele mai interesante documentare de lung metraj pe care îmi doresc să le văd

Acestea fiind scrise, continui să susţin că România are o cinematografie solidă şi înfloritoare din care avem ce alege pentru a vedea filme bune!

 

1.  Un ultim an în 114 minute / A Last Year in 114 minutes (2014)

 

Regia: Daniel Djamo

Documentar despre ultimele zile din viaţa unei bătrâne din România, regizat de nepotul ei. Filmul va rula în afara selecţiei pentru competiţia oficială a festivalului TIFF, Cluj-Napoca, mai exact în secţiunea dedicată filmului românesc intitulată ZFR (Zilele Filmului Românesc) în 5-7 iunie 2014. Criticul veteran Mihai Chirilov a declarat că „acest documentar îndrăzneţ, intens şi sfâşietor este descoperirea mea personală în cadrul acestei ediţii a ZFR” Cronică aici

În curând, filmul va putea fi văzut în cinematografele din România părin intermediul caravanei TIFF, al cărei calendar va fi anunţat aici. Cronică aici.

Fragment din film.

 

2. Gangster of Love / Gangster te Voli (2013)

Premiera: Vineri 3 octombrie 2014, cinema Union, Bucureşti

Scenariul: Florin Iepan

Regia: Nebojša Slijepčević

Coproducţie Croaţia-Germania-România. produs de Vanja Jambrović, Florin Iepan, Stefan Kloos

Cineva să le spună celor de la APFR că vechiul proiect cu titlul provizoriu Peţitorul/The Matchmaker a fost deja făcut de un an, pentru că ei încă îl listează în catalogul pe 2014  drept „în producţie”. Filmul e disponibil în două versiuni: lung-metraj (80 de minute) şi mediu-metraj (58 de minute).

Documentar sociologic comic despre un peţitor care încearcă să îi găsească un soţ unei bugăroaice din Croaţia. Filmul a fost foarte apreciat peste tot unde a fost proiectat: aici, aici, aici.

Articole: aici, aici, aiciaici

Trailer

 
3
. Micul spartan (2015)

 

Lung-metraj care îmbină ca gen mockumentary cu ficţiunea

Scenariul şi regia: Dragoş Bogdan Iuga

Produs de Gabriel Diţă

Lung-metraj (110/104 min)

Produs de Dan Badea şi Dragoş Bogdan Iuga

Producţie România

Cronici: aici, aici, aici

Înainte să fie Richard Linklater care şi-a filmat personajul vreme de 12 ani, a existat Dragoş Iuga care a filmat personajul vreme de 16 sau 17 ani, începând din 1997: Gabriel Diţă, un om de afaceri pitic care s-a îmbogăţit şi povestea sa.

Filmul a avut o poveste îndelungată în ceea ce priveşte inclusiv post-producţia. Aici s-a zvonit că producţia s-ar fi încheiat în 2011. În 2012 Andrei Creţulescu a afirmat că filmul nu era gata încă., deşi a fost promis aici. Regizorul a confirmat în 2012 că s-ar fi terminat filmările şi a promis aici premiera naţională în 2012. Deşi a fost finalizat în vara lui 2013 şi proiectat aici, în versiunea de 104 minute, până în 2014 filmul a fost remontat şi avea 110 minute – cel puţin aşa scrie pe imdb. În 2013, filmul figura încă la capitolul „în producţie” în catalogul editat de APFR (Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc). A primit finanţare de 720.000 de lei de la CNC, din peste 2 milioane. Pe site-ul oficial al studioului Temple Film care l-a coprodus, am urmărit să găsesc informaţie relevantă, dar din păcate nu am găsit deloc. Ce se ştie sigur este că în Bucureşti a putut fi văzut o singură dată, în cadrul B‘est Fest din ianuarie 2015, prin urmare voi lua această dată drept sigură.

În general, chiar dacă cele trei cronici sunt pozitive, această producţie este un caz evident de ignoranţă publicitară a regizorului. Nu ştiu de ce a făcut acest film dacă nu-i pasă cine îl vede şi ce scrie despre el.

Interviu acordat de regizor aici.

Trailer

 

Vă invit să urmăriţi cu interes seria de articole despre filmele toamnei 2015 pe Discerne – un blog din România pe care găsiţi informaţii despre aproape toate lung-metrajele şi mediu-metrajele româneşti din 2013-2015 care apar în lume şi pe ecranele cinematografice din România.

Vă invit să vedeţi aceste filme dacă aveţi ocazia şi să urmăriţi cu atenţie Discerne, pentru că seria de articole despre filme româneşti interesante, din 2013-2015 continuă!

 

Vizionare plăcută!

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

 

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s