Autoportretul unei fete cuminţi (2015)

Titlu internaţional: Self-Portrait of a Dutiful Daughter

Regia şi scenariul: Ana Lungu

Produs de: Anca Puiu, Ana Lungu

Am participat la o proiecţie de gală, în avanpremieră, a acestei producţii independente, în cadrul Bucharest International Film Festival. În cadrul acestuia, filmul a câştigat un premiu de regie. Omul de PR pentru această producţie este Cătălin Anchidin.

  

Ce mi-a plăcut

Am văzut filmul făcut de Ana Szel şi Ana Lungu în 2011, Burta balenei, şi mi-a plăcut. Ceva promiţător se arăta pe acolo şi iată, filmul de anul acesta confirmă. Autoportretul unei fete cuminţi este o savuroasă şi subtilă satiră românească, un film de personaje scris cu o atenţie extrem de fină pentru psihologia tânărului la 30-40 de ani.

Cu atât mai mult, luând în considerare că filmul porneşte de la un personaj real care este însăşi regizoarea şi scenarista lui, este absolut impresionant faptul că este făcut cu sensibilitatea şi detaşarea pe care numai un artist matur ar putea să le aibă. Contradicţiile şi fragilităţile inerente personajului Cristiana jucat magistral de Elena Popa ajung pe ecran stârnind hohote de râs în sală.

Cristiana este doctorandă în arhitectură. Ca parte a formării ei, trebuie să se ducă la un profesor care îi ţine prelegeri despre rezistenţa clădirilor într-o manieră absolut didactică şi complet depăşită. Umorul situaţiei inutile este completat de faptul că de fapt, prelegerile profesorului vorbesc în realitate despre lipsa de rezistenţă psihologică a personajului în faţa absurdităţii propriei vieţi, la care se simte parcă un spectator. Este genială scena în care ea se plimbă cu taxiul pe la Universitate, în timp ce pe fundal auzim discuţii despre cum s-a distrus din punct de vedere al planului urbanistic capitala. Mai mult, Cristiana nu are suficienţi bani pentru a se întreţine şi are nevoie de suportul părinţilor – o situaţie în care se găsesc mulţi tineri supracalificaţi ai României contemporane.

autoportretul-unei-fete-cuminti-596489l

Cristiana se află într-o lipsă cumplită de comunicare, iar asta este cel mai bine reliefat în scena discuţiei la masă, în care fiecare are propriul monolog despre vrute şi nevrute, fără a discuta măcar o clipă despre ce se întâmplă în realitate sau despre oamenii de la masă. Criza de comunicare este resimiţită încă şi mai puternic în contextul jocului cu prietenii, de-a „adevăr sau provocare”.

Dialogurile inteligente, desprinse parcă dintr-o piesă de teatru absurd (dar cu logică, nu precum la 2+2 al lui Thomas Ciulei sau la Andrei Ştefănescu), dau savoare scenariului, ca şi chimia dintre personaje.

Michelle, jucată de regizoarea de teatru Iris Spiridon, dă una din replicile geniale ale filmului, în scena surprinsă în imaginea de mai jos:

Eu vreau să fiu superficială. M-am săturat să fiu străfundă!”

secventa_din_film_auto

Emilian Oprea, în rolul amantului Dan, taie discursul Cristianei într-o scenă cu replica:

Nu-mi plac femeile frumoase”. :))

Întrebată din sală de unde a venit replica, Ana Lungu a răspuns cu umor: „din scenariu” 🙂

  


Ce nu mi-a plăcut

Ei bine, frustrarea regizorului nu a beneficiat în întregime de catharsisul filmului. Lipsa de acceptare a celor din jur, lipsa de comunicare îşi pun amprenta în continuare pe această operă, care este abia pe trei sferturi gândită. În primul rând, pare că nu se ştie dacă Autoportretul unei fete cuminţi se doreşte a fi o dramă, un film psihologic sau o comedie.

Apoi, regizoarea mi s-a părut a intrat în defensivă (o fi fost o proiecţie de-a mea?) atunci când am atras atenţia asupra faptului că acesta este un film static, de personaj, şi nu o poveste. Dacă îndrăzneaţa (şi posibil greşita) mea presupunere este corectă, oare este pentru că Ana Lungu nu şi-a asumat în întregime această încadrare a scenariului? Există un mare merit în a-ţi asuma focusul unui proiect. Acesta este un film foarte bun de personaje. Este un film staţionar, care îşi slujeşte bine scopul. Orice încercare de a analiza producţia prin prisma unei poveşti va eşua (aşa cum se întâmplă cu Aferim!, faţă de care Autoportretul unei fete cuminţi e o palmă mai sus).

Nu există nicio poveste aici – şi dacă este, atunci e una foarte scurtă şi neinteresantă. Ce se întâmplă pe ecran e centrat în jurul personajelor, nu în jurul plot-point-urilor. Filmul capătă sens prin portretizearea unei generaţii la mijlocul deceniului 2 dintr-o ţară ex-comunistă aflată în tranziţie, ceea ce, trebuie subliniat, nu e puţin lucru, iar Ana Lungu merită aplauzele noaste.

Satira este un subgen al comediei. Ea a fost ridicată pe culmile geniului de autori precum Federico Fellini, Robert Altman, fraţii Coen, Woody Allen, Charlie Chaplin, Terry Gilliam. Din păcate, se pare că genul filmului nu este acceptat de autori şi nici de marketeri, întrucât peste tot l-am găsit încadrat ca dramă.

Acest lucru este regretabil şi spune ceva: în general, critica de film, organizatorii de festivaluri, marketerii şi publicul nu sunt pregătiţi pentru a accepta un gen de film, poate, aparte pentru România: comedia inteligentă. Se pare că o comedie românească poate să se încadreze drept comedie doar dacă este o comedie cu proşti, dacă are glume porcoase şi, eventual, dacă e făcută în stil ProTV. Autoportretul unei fete cuminţi verifică acest lucru şi, în mod paradoxal, mai pune o cărămidă la mormântul comediei româneşti prin clasarea ca dramă.

În esenţă, atât în părţile lui bune cât şi în părţile lui slabe (cum este finalul, de exemplu), filmul vorbeşte despre lipsa de acceptare. Cristiana nu-şi acceptă numele. Este un nume creştin, iar ea nu este creştină. Acest subiect este excelent gestionat atunci când prietenul ei homosexual, Alex, insistă că icoana din apartamentul ei trebuie pusă pe peretele de est (o altă ironie desăvârşită, luând în considerare că homosexualitatea este în opoziţie cu ortodoxia). Cristiana vrea să pună altceva pe acel perete şi dă jos icoana, apoi calcă pe ea din greşeală, într-o scenă care scoate în evidenţă faptul că are un loc al controlului extern: dă vina pe Alex, nu-şi asumă responsabilitatea pentru faptul că ea a călcat icoana şi a spart-o. De fapt, întreaga viaţă a Cristianei este lipsită de sens şi reprezintă o eternă căutare de sine şi de acceptare tocmai pentru că personajul îşi iniţiază căutările în afara laturii spirituale şi mai ales în afara ortodoxiei. Este o interpretare personală, cu sau fără voinţa regizoarei.

Pe principiul „unde dai şi unde crapă”, mi s-a cam părut că regizoarea nu-şi acceptă filmul. Iar publicul nu înţelege filmul, de unde şi remarcile pe care le-am auzit în dreapta şi în stânga la premieră. Iar acest film reflectă în întregime una din problemele filmului românesc: refuză să se accepte ca ceea ce este, cu bune şi cu rele. Dacă românii vor ieşi vreodată din agonia înţelegerii, atunci vor avea de înfruntat o alta: agonia auto-acceptării.

În concluzie, vă recomand să mergeţi să vedeţi acest film românesc excepţional cât de curând când veţi avea ocazia. Este un film foarte bun şi are potenţialul să devină un landmark pentru comedia românească. Vă urez vizionare plăcută şi îi felicit pe realizatori!

Interviu cu producătoarele

Sesiunea de întrebări şi răspunsuri la cinema Studio – de la minutul 2.11 puteţi vedea răspunsurile date la întrebările mele de către Ana Lungu şi Elena Popa. Filmul a fost programat să aibă premiera în România pe 25 septembrie 2015.

Interviu cu actorii Radu Iacoban, Alexandru Lustig, Elena Popa si Iris Spiridon

Punctajul meu: 7/10

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

2 păreri la “Autoportretul unei fete cuminţi (2015)”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s