Criza de la 30 de ani – „jumătatea vieţii” – partea III

26 06 2015

jumatatea vietii

Continui în a treia şi ultima parte a acestui articol cu concluziile mele privind ce am realizat până la 30 de ani. Dacă nu am realizat unele lucruri din cele pe care mi le-am propus până la 30 de ani, atunci înseamnă că am făcut altceva cu timpul, între 20 şi 30 de ani. Dar mai întâi să vedem de unde am pornit.

 

Până la 20 de ani deja îndeplinisem următoarele reuşite:

1. Am atins viteza de citire de 10.000 de cuvinte pe minut. Un record nedepăşit până acum oficial, după informaţiile mele.

2. Am fondat propria companie, la care sunt administrator de atunci.

sigla MARE Artis Consulting & Training alb si negru

 

3. Mi-am stabilit principiile de viaţă şi o parte din obiective. Mai ales, mi-am ales direcţia principală a carierei, de care sunt mulţumit.

4. Am devenit trainer, ţinând seminarii de învăţare eficientă pentru zeci de studenţi.

5. Am publicat prima carte.

6. Am realizat o invenţie şi un design industrial.

7. Am învăţat să vorbesc şi să argumentez în public şi am câştigat un concurs în acest sens. 

8. Am ocupat două poziţii ca redactor şi am scris articole în mai multe publicaţii. Am povestit câte ceva despre experienţa asta în cartea mea de anul trecut Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală. De asemenea, am reuşit să obţin premii la conferinţe naţionale pentru proiecte studenţeşti la care am lucrat.

9. Am scris primele planuri de afaceri.

10. Am participat la cenacluri literare şi am fost actor într-o trupă de teatru.

  

Aşadar, restul de 10 ani între 20 şi 30 de ani trebuia să facă loc unor alte realizări, mai impresionante. Adică ar fi trebuit să fac mai mult decât să devin autor, consultant, coach, trainer. Acum… să vedem, ce am făcut… sunt trainer, consultant şi autor. Ţin frecvent seminarii la care participă zeci de clienţi mulţumiţi. Am în fiecare lună clienţi pentru serviciile mele de consultanţă. Am publicat în total 5 cărţi ca autor. Am apărut la TV, la radio şi pe internet vorbind despre acestea. Genul de chestii pentru care te observă lumea pe stradă. Sunt blogger apreciat, premiat, urmărit şi respectat. Am schimbat în bine viaţa câtorva oameni pe parcurs. Totuşi, prin ce anume simt că viaţa mea a câştigat maturitate, făcând trecerea de la adolescenţă la maturitate, de la încercare la reuşită, de la talent la carieră, de la creativitate la împlinire?

Dacă, aşa cum am scris aici, nu am făcut avere, nu am familie, nu sunt antreprenor, nici cercetător în psihologie, nici regizor de film, nici nu am lucrat suficient în branding şi nici n-am început doctoratul, înseamnă că am făcut alte lucruri mai importante, nu? Păi să vedem…

  

Educaţie

  1. Educaţie formală: am finalizat o licenţă (5 ani universitari – şef de promoţie) şi două mastere (ambele dizertaţii, nota 10).

  2. Educaţie non-formală: am devenit NLP Practitioner, trainer certificat, inspector de resurse umane, consultant licenţiat în LAB Profile şi Identity Compass, am urmat formare în prevenirea abuzurilor, analiză tranzacţională, mentorat şi cursuri în antreprenoriat, mecanisme de apărare, managementul emoţiilor şi inteligenţă emoţională, coaching, managementul evenimentelor, scenaristică şi regie de film. Astea şi multe altele.

  3. Am început să înţeleg şi să accept societatea, economia, psihologia, ca mecanisme în ansamblul lor; ocazional am constatat că sunt chiar mai bine documentat decât unii regizori de film documentar.

  4. Am scris în engleză (am obţinut nivel de expert la TOEFL iBT), am practicat franceza şi mi-am îmbunătăţit substanţial italiana; am început să învăţ portugheză. Am locuit în România (Iaşi şi Bucureşti), în Italia şi Belgia.

  5. Am co-organizat şi promovat o şcoală de film în Bucureşti (2008-2010). Iată doar o mică parte din realizările absolvenţilor acestei şcoli.

  6. Am învăţat copywriting, mi-am îmbunătăţit substanţial scrierea şi mi-am diversificat subiectele şi stilurile abordate în articolele şi materialele scrise.

      snspa

Reuşitele pe care le-am avut în ceea ce priveşte educaţia mea, între 20-30 de ani, s-au bazat pe patru lucruri:

  1. Succesul pe care l-am avut în direcţia învăţatului şi a abilităţilor de învăţare, până la 20 de ani, inclusiv abilităţile antrenate şi premiile obţinute.

  2. Faptul că am renunţat să devin un intelectual şi am ales să mă specializez (chiar dacă am ales mai multe direcţii de specializare, am lăsat astfel la o parte domenii de cunoştinţă generală, precum literatura, muzica sau artele grafice şi plastice).

     

    learn-64058_640

  3. Faptul că am corelat ceea ce am învăţat teoretic cu aplicarea lor în practică: am ales să mă concentrez după vârsta de 25 de ani mai mult pe aplicarea a aceea ce am învăţat decât pe acumularea de noi cunoştinţe, concentrându-mi studiul pe ariile pe care deja aveam experienţă.

  4. Paradoxal, faptul că nu am început doctoratul consider că m-a ajutat să mă concentrez pe partea de publicistică şi să aprofundez ariile de studiu în care începusem.

Toate aceste reuşite care ţin de educaţia mea au venit ca o îmbinare în primul rând a planificării obiectivelor pe care mi le-am propus până la 20 de ani, cu, în al doilea rând, oportunităţile care s-au manifestat în exterior pentru a-mi prilejui aceste experienţe.

 

Creativitate şi iniţiative

  1. M-am dezvoltat ca autor: sunt blogger – am publicat peste 1000 de articole în presa online şi scrisă, am câştigat Campionatul Naţional de Blogging în 2012 şi alte premii pentru lucrări de-ale mele, am fondat un blog colectiv.

  2. Am fondat o editură (primul meu plan de afaceri, de când aveam 10 ani), am publicat pe cont propriu încă 4 cărţi, un audiobook şi un produs multimedia, am primit aprecieri critice pozitive pentru ce am scris. Am devenit publicist, atât în mediul online cât şi în editorialistica tipografiată.

  3. Am dezvoltat 3 metodologii de cercetare şi evaluare (una în psihologie şi două în branding) pe care le-am pus în aplicare cu succes.

  4. Un proiect scris de mine a primit finanţare din bani publici; cu alt proiect am câştigat locul 2 la un concurs; am realizat un studiu de prefezabilitate pentru intrarea unei bănci străine pe piaţa din România.

  5. Sunt cofondator al Asociaţiei Române de Coaching şi ofer servicii de coaching, având 2 ani de experienţă cumulată în această arie.

  6. Am pus în scenă cu succes propria piesă de teatru. Iată aici un articol despre asta.

 light-681540_1280

Reuşitele pe care le-am avut în ceea ce priveşte creativitatea şi iniţiativele mele, între 20-30 de ani, s-au bazat pe trei lucruri:

  1. Experienţa până la 20 de ani în publicistică, scriere de proiecte şi prima carte publicată.

  2. Dezvoltarea abilităţilor creative antrenate în inventică.

  3. Nu mi-am făcut un nume în psihologia organizaţională şi nici în cercetare, în România, deoarece dacă aş fi reuşit asta, nu aş fi avut suficient loc pentru manifestarea creativităţii în goana după aprecierea unor specialişti a căror breaslă profesională este ameninţată constant de dispariţie (vezi aici, aici) şi umilire publică (vezi aici, aici). Am explicat mai pe larg aici.

Şi aici, a primat urmărirea unor obiective stabilite cu mulţi ani înainte, dar am răspuns unor oportunităţi create prin dezvoltare anumitor nişe şi pieţe în care activam încă înainte să se producă o concentrare a unor bresle şi comunităţi organizate de specialişti în arii alese de mine (de exemplu: blogging, coaching).

 

Reuşite personale

  1. Am găsit un duhovnic iscusit, iar în 2015 se împlinesc 10 ani de când mă călăuzeşte sufleteşte.

  2. Am ajuns să am peste 30 de prieteni şi amici cu care păstrez legătura constant.

  3. Pe la „douăzeci-şi-ceva-de-ani”, am reuşit, prin metode naturale, să scap de miopie şi de alte câteva mici probleme de sănătate (pietre la rinichi, alergie alimentară, reflux gastro-esofagian, etc.). Am scăpat până acum cu doar 5 dinţi plombaţi.

  4. Mi-am antrenat inteligenţa emoţională până când a depăşit inteligenţa intelectuală (conform testului MindMi).

  5. Am mers pe cărbuni încinşi.

  6. Am reuşit să-mi înţeleg şi să-mi accept părinţii.

     

    sparkler-677774_1280

Reuşitele pe care le-am avut în ceea ce priveşte viaţa mea personală, între 20-30 de ani, s-au bazat pe trei lucruri:

  1. Mi-am dat seama că zona în care este cel mai preţios să aplic ceea ce am învăţat este viaţa mea personală. De aceea se numeşte „dezvoltare personală”, nu altceva.

  2. Am înţeles ceea ce este mult prea greu realizabil în România şi am abandonat acele arii (deocamdată).

  3. Mi-am studiat cu mare atenţie valorile, pentru a aduce în viaţa mea cât mai mulţi oameni care gândesc similar.

În ceea ce priveşte planul personal, nu pot spune că am avut la fel de multe reușite precum cel profesional, iar ceea ce am reuşit să realizez au fost preponderent răspunsuri la circumstanţe şi oportunităţi exterioare în care să se manifeste dorinţele mele interioare. A fost o perioadă caracterizată prin schimbări majore şi constante, prin interacţiuni cu mii de oameni şi prin faptul că am descoperit câteva persoane care au avut bunăvoinţa să-mi îndrume paşii cu căldură sufletească şi competenţă.

 

Activitate profesională ca liber-profesionist

  1. negotiationtraininghome225Sunt liber-profesionist şi îmi câştig existenţa făcând ce-mi place: mi-am extins aria de consultanţă de la marketing la resurse umane şi dezvoltare personală şi profesională, şi aria de training de la învăţare eficientă la dezvoltare personală şi profesională în mai multe direcții. Ofer servicii faţă în faţă, în scris şi prin Skype.

  2. Am învăţat să fac vânzare prin studiu şi lucrând ca agent de asigurări şi în MLM-uri, prin telemarketing şi prezenţă la târguri, apoi vânzând servicii şi cărţi.

  3. Am apărut în presa scrisă, pe internet, la TV şi radio, ca invitat sau intervievat, pe subiecte profesionale (mai ales în ultimii 2 ani şi jumătate).

  4. Am lucrat ca voluntar (pe cont propriu şi în cadrul unor asociaţii) şi am oferit servicii pro-bono.

  5. Am devenit analist grafolog (am scris articole, ţinut prelegeri, oferit servicii, realizat un site, lucrat la un film).

 

Reuşitele pe care le-am avut în ceea ce priveşte activitatea mea ca liber profesionist, între 20-30 de ani, s-au bazat pe patru lucruri:

  1. Nu am devenit antreprenor, nici manager. M-am focusat în schimb pe ariile de competenţă în carieră: promovare, evaluare, consultanţă, vorbit în public (inclusiv traininguri şi workshopuri), branding personal, cercetare, scriitură, coaching.

  2. Nu am avut relaţii sentimentale de durată, iar cele pe care le-am avut au fost profunde şi accelerate ca urmare a abilităţilor de (auto)cunoaştere dezvoltate în timp. Faptul că nu mi-am întemeiat o familie m-a ajutat să mă focusez pe carieră. Cu toate acestea, datorită faptului că alţii au apelat cu succes la sfaturile şi părerile mele pe marginea relaţiilor, am ţinut acest seminar pe care îmi propun să-l repet.

  3. Deja îmi fondasem propria companie şi începusem activitatea de consultanţă, training şi coaching până la 20 de ani.

  4. Nu am urmărit cu orice preţ a câştiga bani: am căutat în primul rând să fiu de sprijin clienţilor mei şi mi-am permis să refuz clienţii şi proiectele care nu erau în linie cu valorile și principiile mele.

 

Ceea ce am realizat ca liber profesionist este un vârf al aisbergului şi reprezintă cu ce m-am ales după multe încercări nereuşite, experienţe ratate, vise spulberate şi amărăciunea de a accepta că societatea românească nu-şi va schimba tarele.

signs-416444_1280

Desigur, aş fi putut să fac mai mult, mai bine, mai repede. Am întârziat faţă de planurile mele, dar cu siguranţă sunt pe drumul pe care mi l-am propus. Încă simt că mai am ceva de făcut în România. Nu intenţionez să rămân aici prea mult timp, dar cât timp sunt, am de gând să mă mulţumesc cu ceea ce am şi să accept limitările situaţiei mele, împreună cu bucuriile care vin odată cu ea. În acelaşi timp, toate lucrurile şi mai ales persoanele care există acum în viaţa mea sunt rezultatul succeselor şi insucceselor pe care le-am avut până acum. Ceea ce nu am reuşit a stat la temelia a ceea ce am reuşit, pentru adesea succesele se construiesc pe învăţămintele obţinute din insuccese.

Nu sunt aici ca să trăiesc după aşteptările altora. Sunt aici ca să trăiesc după aşteptările mele, după cum am argumentat şi aici.

Iar pentru cei care aşteaptă cu înfrigurare venirea unei asemenea aniversări am o veste la care probabil nu v-aţi gândit: sunteţi pe Pământ încă de cu 9 luni înainte de a vă naşte, aşa că aniversarea rotundă a existenţei voastre deja a trecut. Relaxaţi-vă!

Natural-chemical-to-Reverse-Aging

Vă împărtăşesc, cu această ocazie, şi sesiunea de întrebări şi răspunsuri care a avut loc după prezentarea pe scurt a vieţii mele în video-ul împărtăşit pe 14 iunie.

 

Ştefan Alexandrescu,

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

One response

16 01 2016
Retrospectiva 2015 pe Discerne | DISCERNE

[…] „cum să scrii o carte”, „criza de la 30 de ani” (aici, aici, aici şi aici) şi ASTRA 2015 (aici, aici, aici, aici, aici şi […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: