Cele mai debile filme româneşti din 2015-2016, partea I

Aproape am terminat de scris despre filmele de lung-metraj româneşti din 2013-2014 şi deja din primăvară am început a consemna despre cele din 2015. A venit vremea să ne ocupăm şi de dudele pe anul acesta, adică acele filme despre care este cazul să regretăm că au văzut lumina peliculei digitalului – căci lumina proiectorului este obligatoriu să fie văzută într-o sală cu public odată ce filmul e gata (chiar dacă unii mai practică obiceiul de a ţine filmul pe raft vreo 1-2 ani).

Vă invit, aşadar, să începem seria celor mai debile filme româneşti din 2015-2016.

1. #Beings (2015)

Regia şi scenariul: Andrei Ştefănescu

Coproducţie România-Germania

Premiera: 15 aprilie 2015, la cinemateca Union – sala Paul Călinescu

Am asistat în sala Union la regretata premieră a acestei ciudăţenii, căci nu sunt sigur că s-ar putea numi „film”, întrucât există riscul ca 99% din cei care fac film să se simtă jigniţi de încadrarea acestui experiment în categoria „film”. Presupunând totuşi că este vorba de un film, este cu siguranţă cel mai prost film românesc al anului. Cu riscul de rigoare, am să-mi asum convenţia lingvistică pe parcursul acestei cronici că acesta ar fi un „film”, deşi cu o oarecare strângere în spate, cu atât mai mult cu cât am avut prilejul de a-l întreba pe Andrei Ştefănescu mai multe despre cum şi de ce a făcut.

În film, există 3 personaje: Eva, Teo şi Ana. Nişte nume cu greutate şi cu semnificaţie. De ce le-a ales astfel? Ei bine, regizorul Ştefănescu nu doreşte să fie „limitat” de simboluri şi semnificaţii, prin urmare, a uitat şi el de ce i-a venit să-şi boteze astfel personajele, după cum a mărturisit fără jenă în faţa unei săli de cinema aproape goale. În film apar, mai multe elemente cu rol de simbol: apa, pădurea, turnul, dar nu vă grăbiţi să căutaţi dedesubturi, pentru că Ştefănescu nu a vrut să spună absolut nimic cu ele. În schimb, s-a declarat absolut încântat că la premiera nemţească a filmului mulţi spectatori au descoperit înţelesuri nebănuite. Mi-a adus aminte de articolul lui Sorin, „Cum să faci film în România. Ghid în 12 paşi. Sau ceva pe-acolo..

Ce se întâmplă în film? Nu prea mare lucru, de fapt.

****SPOILERS AHEAD***

Teo o iubeşte pe Eva. Eva este bolnavă psihic. Ana îl iubeşte pe Teo. Teo este catatonic, iar în cea mai mare parte a timpului stă şi se uită pe undeva, iar din când în când mai spune vreo două vorbe. Eva începe să rătăcească prin oraş. Ana se duce să o caute pe Eva. O găseşte şi se duc împreună într-o pădure. Eva este geloasă pe Ana şi se duce să fugă în boscheţi. Ana încearcă să o aducă înapoi, în dorinţa (probabil) de a o duce la un spital, dar la un moment dat se satură şi o lasă pe Eva să hoinărească prin boscheţi. Eva se plimbă pe lângă nişte antene părăsite şi meditează cu privire la suferinţa de pe urma iubirii. Ana se întoarce la Teo şi-i spune că n-a găsit-o pe Eva.

***END OF SPOILERS***

Probabil că pe undeva, mesajul ar fi însingurarea la care se condamnă singure personajele, dacă tot ce s-ar întâmpla pe ecran nu ar fi atât de ridicol, prost filmat şi lipsit de direcţie. Este clar că Andrei Ştefănescu nu ştie că un regizor ar trebui să dirijeze lucrurile care se întâmplă într-un film. Muzica la un moment dat începe să fie obositoare şi monotonă – e de fapt aceeaşi melodie care se repetă mereu, indiferent ce (nu) se întâmplă pe ecran.

Titlul filmului nu are sens nici în conţinut şi nici în formă.

Imaginea este îngrozitor de proastă. Până şi dacă ar fi fost filmat cu telefonul ar fi arătat mai bine şi mai clar. Încadrarea este de asemenea îngozitoare.

Povestea este întinsă pe o perioadă prea lungă. Ca o ironie supremă, Andrei Ştefănescu a mărturisit că filmul i s-a părut mai lung decât este când l-a văzut. Sunt prea multe momente în care personajele nu spun nimic şi au pur şi simplu privirea rătăcită pe fereastră. Aceeaşi poveste ar fi putut fi spusă în 15 minute, mai interesant şi mai la obiect.

Filmul nu respectă cele mai elementare reguli de gramatică cinematografică, este un haos complet şi o bătaie de joc faţă de răbdarea spectatorilor.

Andrei Ştefănescu a pierdut mai multe luni din viaţa sa şi s-a îndatorat de câteva mii de euro ca să filmeze în Berlin acest surogat penibil. Mai mult, el intenţionează să mai facă un film, care să exploreze şi mai mult latura haotică, deconectată de realitate, a halucinaţiilor vizuale pe care le-a proiectat pe ecran.

Nu mă pricep la diagnostice psihiatrice, dar cred că lui Andrei Ştefănescu i-ar prinde bine să facă mai degrabă psihoterapie şi astfel va reuşi poate să constate de ce, după cum mirat afirma la premieră, că regizorii de film fac filme mature abia după 40 de ani. Da, Andrei. Dar acei regizori care au studiat cum să facă film. Din păcate, aşa cum există o lege care interzice ageamiilor să fie arhitecţi pentru clădiri ce urmează să fie construite fără o şcoală, nu există o lege similară în ceea ce priveşte filmul.

#Beings arată foarte clar de ce acest fel de filme nu ar trebui să existe. Există un real pericol pentru artă faptul că au scăzut atât de mult costurile de a face film: orice incompetent poate halucina că face film. Dacă mai văd asemenea porcării, pe cuvânt că mă apuc şi eu de făcut film! Mai prost de atât nu are cum să iasă!

Andrei Ştefănescu a regizat şi „filmul” Dormi trezeşte-te. Da, titlul este chiar aşa, fără niciun fel de punctuaţie. Poate fi văzut pe gratis pe YouTube. Cei de la Guantanamo probabil ar fi încântaţi să descopere filmele lui Andrei Ştefănescu, cu care îi pot tortura pe deţinuţi prin simpla proiecţie.

PS: Nu-mi vine să cred că după ce am dat bani ca să văd filmul ăsta la cinema, autorul l-a pus pe YouTube.

Trailer #Beings

 

Film întreg #Beings

 

Film întreg Dormi trezeşte-te (da, titlul este exact aşa, fără niciun semn de punctuaţie, făr niciun sens)

 

Punctajul meu: 1/10

  

2. Nino al meu (2015)

Documentar de mediu-metraj

regia: Vlad Rotaru

produs de Casa de Pariuri Literare

Premiera: 6 aprilie în cadrul Emineschool, desfăşurat în cadrul Spătămânii Altfel la Cinemateca Română, sălile Union şi Eforie.

Din nefericire atât pentru literatura, cât şi pentru cinematografia română, Casa de Pariuri Literare îşi continuă cu voioşie şi ingenuitate elucubraţiile penibile în portretizarea unor personaje pe cât de neinteresante, pe atât de prost filmate, într-o manieră care îţi opreşte mintea-n loc. Vlad Rotaru este vinovat pentru tragicele enormităţi CDPL Story şi Aici Nora Iuga, despre care am scris aici. Ce mă face să cred că şi Nino al meu este la fel? Păi, să luăm în considerare următoarele elemente:

1. aici e trailerul

 

2. realizatorii au avut tupeul să-l arate public împreună cu anti-documentarele despre care am scris aici. Dacă nu le-a fost jenă să prezinte în public aşa ceva, atunci este clar că nu au învăţat nimic şi nici nu merită vreo atenţie în legătură cu iniţiativele lor.

  

3. Sala Oglinzilor (2015)

Documentar de lung-metraj

regia: Marian Baciu

produs de Casa de Pariuri Literare

Premiera: 8 aprilie în cadrul Emineschool, desfăşurat în cadrul Săptămânii Altfel la Cinemateca Română, sălile Union şi Eforie.

Tot la pachet cu Nino al meu, este şi acest anti-documentar.

Încă din trailer, îmi pun, ca de obicei, mâinile în cap: dacă regizorul a fost şi producător executiv, atunci totul e clar. În plus, scenaristul a fost şi producător. Dacă toţi aceştia sunt responsabili şi de alte filme proaste şi nu sunt în stare nici măcar să monteze un trailer, atunci nu mai este nevoie să mă chinui să aduc niciun argument.

În curând, vara aceasta, vă promit noi cronici de filme româneşti care au speriat bunul simţ! de exemplu, aici.

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

Anunțuri

5 păreri la “Cele mai debile filme româneşti din 2015-2016, partea I”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s