Direcţia atenţiei în comunicarea interpersonală

 

  Nota autorului.

Acest articol este unul avansat despre măsurarea personalităţii în contextul organizaţional. Aici, fac referire la o serie de taxonomii care pot fi măsurate prin interviuri individuale şi care sunt destul de cunoscute în NLP (programarea neuro-lingvistică). Scopul articolului este să ofere subiect de discuţie pentru specialiştii care înţeleg psihometria şi care sunt familiarizaţi întrucâtva cu instrumentele de măsurare a metaprogramelor ca structuri contextuale ale personalităţii. În mod ideal, acest articol poate fi folosit ca bază pentru ipoteze de cercetare în HR.

Direcţia atenţiei este o trăsătură de lucru care are legătură cu menţinerea sau persistenţa motivaţiei în contextul profesional al slujbelor din corporaţii. Această trăsătură are un impact major în comunicarea interpersonală. În psihologie, preferinţa pentru „sine” din cadrul direcţiei atenţiei se numeşte alixitimie.

Cele 5 structuri ale personalităţii la care fac referire în acest articol sunt:

Direcţia atenţiei, numit şi canalul de comunicare în Figuring Out People (ediţia a II-a, 2005), de L. Michael Hall şi Bobby G. Bodenhamer

Stilul vorbirii: inferenţial/literal

Stilul ascultării: inferenţial/literal

Direcţia logicii: inducţie, deducţie, abducţie

Rule Structure/Structura regulilor

  

Categoriile direcţiei atenţiei

Există un metaprogram în clasicul LAB profile şi în iWAM care se numeşte „direcţia atenţiei”. Mai multe comparaţii între LAB Profile şi iWAM aici. Scurtă prezentare a categoriilor LAB Profile aici.

Următoarea descriere este de aici.

Direcţia atenţiei.

Măsura în care o persoană poate să perceapă şi să răspundă în mod automat la limbajul trupului şi la tonul vocii altor persoane.

Sine

Sortarea după preferinţa „sine” acoperă 7 % din populaţie. Acest filtru experimentează un gol între a primi un stimul şi a răspunde la el. Persoanele care manifestă această preferinţă au dificultăţi în rapport, nu observă limbajul trupului şi limbajul paraverbal al altor persoane, în schimb îi convinge conţinutul a ceea ce le spun oamenii.

Pentru că au o expresivitate facială redusă sau inexistentă şi o invarianţă a vocii, ei găsesc adesea comunicarea interpersonală ca dificilă. Acest tipar nu este potrivit în contextul servirii clienţilor, în schimb pentru contextul în care se cere expertiză tehnică, produce rezultate bune.

Alţii/Ceilalţi

Sortarea după preferinţa „alţii/ceilalţi” acoperă 93 % din populaţie. Ei primesc răspunsuri conştient şi subconştient de la ceilalţi şi se pricep bine să creeze şi să menţină rapportul. Limabjul trupului lor este animat şi răspund atât la conţinut, cât şi la aspectele non-verbale.”

  

Cadranul stilurilor de ascultare şi vorbire

Mă întreb care este legătura dintre filtrul „direcţia atenţiei” şi stilul de vorbire/ascultare literală/inferenţială. Teoria mea este cea descrisă în graficul următor.

Romana atentie

O altă manieră de a descrie direcţia atenţiei ar fi structura regulii elicitată pe chunking lateral:

My/My adică regulile mele pentru mine şi regulile mele pentru tine descrie o persoană care poate percepe metaforele şi se aşteaptă ca ceilalţi să o înţeleagă (cadranul 3 din grafic).

My/Your implică ceea ce se observă în cadranul nr. 4.

Am să dau exemple din serii TV cunoscute pentru fiecare din cele 4 cadrane.

De exemplu, un bun vorbitor inferenţial şi ascultător literal (1) ar fi o persoană care vorbeşte bine în metafore, face apropo-uri, este expresivă non-verbal, dar nu percepe mesajele subtile ale altora. Un asemenea exemplu ar fi, din câte îmi amintesc, Al din Quantum Leap/Capcana Timpului.

Un bun vorbitor literal şi ascultător literal (2) nu poate să perceapă sau să transmită metafore, mesaje non-verbale sau alte forme de comunicare ce nu exprimă clar înţelesul. Un asemenea exemplu ar fi Data din Star Trek: The Next Generation.

Un bun vorbitor inferenţial şi ascultător inferenţial (3) ar fi cineva care poate percepe mesajele subtil şi poate controla sările mentale exprimate şi percepute. Un asemenea exemplu este Sydney Bristow, personajul principal din Alias.

Un bun vorbitor literal şi ascultător inferenţial (4) nu ar exprima prea multă emoţie în afara sa şi nu ar fi în stare să recepţioneze semnalele pe care ceilalţi le folosesc ca un indicator al străii lor. Un asemenea exemplu este Chloe, din sezoanele 3-9 ale serialului 24.

  

Comparaţia între instrumente psihometrice de evaluare a resurselor umane bazate pe metaprograme.

Aici am făcut o scurtă prezentare a acestor instrumente. Corespondenţa metaprogramelor în varii instrumente de diagnoză organizaţională aici.

Metaprogramul „communication sort” elicitat de iWAM seamănă cu direcţia atenţiei din LAB Profile şi se referă la comunicarea afectivă vs. Neutră. Identity Compass nu elicitează acest metaprogram, dar elicitează o preferinţă de gândire care nu este menţionată în Figuring Out People (ediţia a II-a, 2005), de L. Michael Hall şi Bobby G. Bodenhamer ca metaprogram.

  

Ipoteză de cercetare

O întrebare importantă este dacă această preferinţă de gândire este potrivită pentru a fi considerată drept metaprogram, luând în considerare că metaprogramele (după definiţia mea, confirmată de un trainer principal în LAB Profile) sunt cărămizi fundamentale indivizibile ale personalităţii, mecanisme inconştiente de filtrare prin care creierul uman şterge, distorsionează şi/sau generalizează informaţiile, procesând o hartă a percepţiilor fiecăruia asupra realităţii. Acestea descriu reacţii (atitudini şi comportamente) manifestate verbal şi non-verbal de către indivizi în anumite contexte extrem de specifice.

Marea contribuţie a programării neuro-lingvistice în studiul personalităţii, după părerea mea, este contextualizarea şi rafinarea trăsăturilor fine de personalitate care, combinate, formează metatipuri, aşa cum sunt distincţiile MBTI, distincţiile VALS II, ipostazele de comunicare Satir (Satir Communication Stances), poziţiile Disney, etc.

Considerând argumentele pe care le-am prezentat, am o întrebare pe care doresc să o lansez în discuţie cititorilor avizaţi ai acestui articol:

Credeţi că direcţia atenţiei este un metaprogram, sau mai degrabă un metatip rezultat din combinaţia a două alte metaprograme diferite?

Traducere a articolului „Attention Direction de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 16 iulie 2011. Reprodus de aici. Copyright text © Ştefan Alexandrescu 2011 pentru versiunea în limba engleză. Copyright text © Ştefan Alexandrescu, 2015, pentru versiunea în limba română. Copyright imagine © Andreea Călăraşu, 2015

Anunțuri

O părere la “Direcţia atenţiei în comunicarea interpersonală”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s