Cele mai debile filme româneşti din 2013-2014, partea a III-a

12 06 2015

Continuare de aici, aici, aici şi aici.

A venit vara… Sezonul în care la cinema plouă cu filme proaste. Filmul românesc nu intră în vacanţă, ci doar începe un sezon au ralenti. Aşadar, vara asta scriem şi despre filme româneşti proaste.

Într-o categorie cu totul şi cu totul separată, stau filmele debile, acele „opere” care sunt cu mult mai proaste decât cele mai oribile dude cu pretenţii de public sau încasări. Este vorba despre proiecte care te fac să te îndoieşti de apetenţa pentru cinematografie a autorilor şi dacă nu cumva ar fi mai bine să se ocupe de altceva (cum ar fi plimbat câini, curăţat rămurele…). Rămăsesem dator de anul trecut cu aceste filme despre care nu am mai reuşit să scriu. De fapt, nici nu m-aş fi chinuit să scriu de nu mi-aş fi asumat dificila sarcină de a scrie despre toate lungmetrajele româneşti din 2013-2015 de care am reuşit să aflu.

 

 

  

8. Alt Love Building / Love Building 2 (2014)

Regia: Iulia Rugină

Scenariul: Iulia Rugină, Oana Răsuceanu, Ana Agopian

Produs de Dragoş Bucur, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol (Actorie de film)

Am scris anul trecut aici despre primul film din această serie. Ca o confirmare involuntară, aş dori să atrag atenţia asupra acestui video în care Iulia Rugină recunoaşte că nu ştia ce are de făcut în calitatea sa de regizor al filmului Love Building.

 

Ţin să repet: mie îmi place Iulia Rugină ca regizor, scenarist, organizator de evenimente şi om, dar mai ales atunci când face scurt-metraje. Scurt-metrajele ei sunt mai mult decât vizionabile: au sclipiri de geniu. Cu toate acestea, Iulia Rugină mai are încă mult de lucru pentru a ajunge la performanţe şi în ceea ce priveşte lung-metrajul. Din păcate, nu a învăţat mare lucru din greşelile făcute în primul film, pentru că Alt Love Building, cunoscut şi ca „Love Building 2” este un film încă şi mai prost decât primul. Iar cronicile care se grăbesc să laude inovaţia nu o sprijină deloc să devină un regizor mai bun.

Am spilcuit din impresiile lăsate de alţi cronicari:

„la nivel narativ, Alt Love Building este o dezamagire. Entuziasmul din prima parte s-a disipat, lasând loc unei confuzii evidente. Scenariul – scris de Ana Agopian, Oana Rasuceanu şi Iulia Rugina (care s-a ocupat şi de regie) – nu mai pare deloc unitar, ci tot mai fragmentat, cu fiecare scena care trece. Momentele comice sunt mai puţine, fara, însa, a fi adaugat ceva în loc. Iar daca în prima parte personajele secundare erau la fel de puţin conturate, de data aceasta, în dese rânduri, lasa impresia ca joaca aceste roluri doar din inerţie, fara o motivaţie anume. […] În Alt Love Building, efervescenţa narativa a fost înlocuita de confuzie şi incoerenţa, poveştile cuplurilor venite în tabara sunt schematice, umorul nu mai este în centrul atenţiei, iar momentele emoţionante sunt mai puţine, deşi ocaziile nu lipsesc. „

Marius Apostol, Blog de Cinema

„suflul inspiraţiei celor trei scenariste, Oana Rasuceanu, Ana Agopian şi Iulia Rugina, ultima fiind şi regizoarea, s-a dovedit a fi scurt. Filmul nu mai apare ca produs al unui singur cuget şi al unei singure simţiri ci, mai degraba, un fel de han spaniol în care fiecare a adus ce i-a mai ramas pe acasa. Numai ca bucatele, a se citi micile întâmplari de viaţa cândva atât de proaspete şi inteligent supuse unei maieutici insolite, nu se leaga într-un praznic. Cei trei antrenori par tot mai încurcaţi în propriile lor probleme sentimentale ireparabile, umorul miştocar al lui Dragoş Bucur, încetineala lui Dorian Boguţă, buimaceala lui Alexandru Papapdopol nu mai au acelaşi efect, pentru ca situaţiile în care sunt plasaţi sunt de multe ori caznite.”

Magda Mihăilescu, All About Romanian Cinema

„Uneori se lasa impresia de rupturi intre scene, lucru cauzat, conform marturisirilor la conferinta de presa, renuntarii la o ora din scenele turnate. Iar alteori actiunea se subintelege decat sa fie precizata. Fara a fi un handicap, astea infraneaza acordarea unui calificativ mai merituos.”

Angela Georgiana Alexandru, CineAmator

povestea suferă din cauza dezordinii din scenariu şi din cauza prea multor situaţii neduse până la capăt, astfel încât rămâi cu impresia că vezi doar părţi dintr-un film mult mai complex. „

Ştefan Dobroiu, Cinemagia

O cronică complet pozitivă a fost scrisă de Andreea Mihai, Couch.ro şi de Cristina Zaharia, Port.ro. Emil Călinescu, Petre Ivan de la Metropolis şi Lucian Safta de la movienews au scris nişte non-cronici.

Trailerul filmului

 

  

 9. Vineri seară / Friday Night (2014)

Regia: Jamil Hendi

98 de minute

Regizorul şi moneturul scurt-metrajelor Midas şi povestea fantomei/ Midas and the Ghost Story (2010) , Sinucide-mă! (2011) , Coming Soon(2012), The Last Cry of the Dragon (2013) , Antonel Scarlat la prima imprejurare in luminile orasului şi Amnesia (2014), Jamil Hendi este la debutul său în lung-metraj cu comedia neagră Vineri seară, care a avut avanpremiera de gală pe bază de invitaţie în cadrul festivalului de film românesc Digital Kinofest miercuri pe 8 octombrie 2014 la ora 19.30 la cinemateca Union în cadrul proiectului de promovare a filmului românesc independent. Filmul e de fapt o lipeală a trei scurt-metraje realizate de către autorul care îşi oferă serviciile ca „writter” aici. Decci dacă vreţi să scrieţţi scenarii şi nu ştiţţi cum, apelaţi la Ajja Film, că omul-orchestră le face pe toate.

Filmul a mai participat în selecţia oficială a festivalului Dracula Film: Horror and Fantasy Festival de la Braşov, unde a avut proiecţie unică pe 3 octombrie la ora 17 la teatrul Sică Alexandrescu.

Despre ce e vorba? Un DJ de radio isi delecteaza ascultatorii cu trei povesti sumbre si letale care au un singur punct comun. Toate faptele s-au intamplat vineri noaptea. Un omnibus urban care include crime si demente, amoruri si amenzii.

Comentariul meu:

Descrierea oficială a genului filmului este „comedie neagră, dramă”, ceea ce, în combinaţie cu trailerul şi cu faptul că a fost selectat într-un festival de film de groază, mă face:

a) să râd în hohote din cauza umorului involuntar pe care îl stârneşte

b) să înţeleg că autorul nu ştie ce sunt alea genurile de film (aţi mai auzit vreodată de o asemenea combinaţie?)

c) să mă îngrozesc cu privire la potenţialele surogate de recenzii laudative, lipsite de argumente, scrise cu picioarele de cronicari români care şi-au lăsat creierul acasă pe care în cel mai rău caz le-ar ocaziona acest surogat de film

d) toate trei

Alegeţi voi.

Trailer

 

  

 10. Cuscrii /The In-Laws (2014)

Regia: Radu Potcoavă

Scenariul: Iulian Postelnicu, Alexandru Papadopol

Produs de Andrei Boncea, Ducu Ion (Media Pro)

Premiera: 24 octombrie 2014

Deşi românesc 100%, filmul se inspiră din clişeele americane, după cum ne-a obişnuit Media Pro-ul, care se potrivesc în România ca nuca-n perete. Aici, este vorba despre Meet the Fockers, care este o porcărie la fel de mare precum Cuscrii, varianta americană recentă. La acestea, se mai adaugă şi faptul că, drept elemente de sorginte românească, se mai iau fix cele mai proaste trăsături specifice româneşti, se agită bine şi se face un ghiveci de toată greaţa, oricât de binevoitori ar dori criticii să se afirme.

Mai bine argumentate decât părerile mele preconcepute despre filmul marca MediaPro pot să fie citite cronicile lor:

Pentru un film care se vrea o comedie de succes, „Cuscrii”, de Radu Potcoavă, mizează prea puţin pe regie şi prea mult pe reflexele actorilor. Însă nici potenţialul comic al interpreţilor nu este fructificat la un nivel satisfăcător, din cauza scenariului rudimentar şi a execuţiei lipsite de creativitate. […] Situaţiile comice sunt construite după o reţetă simplă şi previzibilă, iar presupusele conflicte sunt rezolvate facil, deux ex machina, din condeiul celor doi scenarişti, care adaugă amestecului şi tuşe de melodramă. Dar cea mai gravă carenţă, de această dată regizorală, este lipsa unui ritm accelerat şi a unei fluidităţi între scene, atât de necesare într-o comedie, inclusiv (sau mai ales) într-una bazată pe limbaj”

Ionuţ Mareş, Ziarul Metropolis

Aşadar comicul de situaţie trebuie să curgă, bine împănat cu gaguri fizice gen slapstick. Şi aştepţi. Şi urmăreşti. Şi aştepţi.

Foarte tinerii realizatori aflaţi la început de drum probabil s-au distrat la filmări şi au multe de povestit de la making of. Însă scenele în film nu au rezolvare, o încheiere abilă, unele se lungesc nedrept de mult (urmărirea meciului aproape jumătate de film), părând improvizate acolo, direct, pe platou. Glumiţele au plesnetul nechezat al sitcomurilor, toate strict scheci, fără cursivitate.”

Cristina Zaharia, Port.ro

Din păcate, ceea ce au introdus autorii în acțiune s-a dovedit a fi un adjuvant neinspirat, care a deturnat comedia. Încotro să o mai cotești după ce jovialul tată al fetei este demascat ca fiind un fost așa zis ofițer revoluționar, unul dintre cei care i-au bătut pe presupușii teroriști, printre care, evident s-a nimerit și prea blândul său viitor cuscru? Nu suntem, încă, în situația în care să jonglăm cu istoria, fără să inducem un sentiment de inconfort. Ocazionala târzie răfuială dintre cei doi devine un joc de-a hoții și vardiștii, dacă nu cumva chiar o mostră de grand guignol, cum spunea cineva. Râde cine poate când îl vede pe Diaconu, în uniformă militară, fugărindu-l prin curtea vilei pe împleticitul Râlea, rămas cu sechele de pe urma tratamentului de atunci. Nu știu cine ar fi fost în stare să readucă filmul în matca lui. “

Magda Mihăilescu, AaRC

Un comentator de pe Cinemagia notează:

Impachetat in comedie. Trailerul n-are nici o treaba cu filmul, scenariu foarte slab, dialoguri tampe, product placement ca la prosti, parca te uiti la serialul „La bloc”, alta panarama. Pacat de actori, ca si-au irosit talentul pe excrementul asta. si de mine ca mi-am irosit timpul si banii.”

Marius_em, Cinemagia

Desigur, în acest context, se găsesc şi „cronicari” cu creierul raşchetat care nu ştiu decât să dea copy+paste din caietul de presă, precum Adina Mihalache pentru „Am doar 18 ani”. Sau la Movienews. Măcar Delia Marc, chiar dacă nu o lasă orgoliul prost-înţeles de româncă să dea o notă proastă unui film românesc, recunoaşte aici că a urmărit filmul ca pe o plăcere vinovată.

Trailer

 

 

  

11. Rusty Steel/Oţel ruginit (2014)

regia: Ion Ionescu

Premiera în SUA: 9 septembrie 2014 (conform imdb)

rusty steel

Acest lung-metraj de ficţiune insistă să fie un fel de film de acţiune combinat cu comedie, vorbit în engleză, adresat unei audienţe internaţionale, dar făcut cu bani româneşti. Producţia are hibe mari atât la scenariu, cât şi la partea tehnică, după cum sesizează şi acest recenzor (singura cronică pe care am găsit-o la adresa filmului), dar asta se poate sesiza şi din trailerul filmului, care este absolut hilar. Încercând să descopăr câte ceva despre această producţie, am descoperit că a fost selectată încă din 2006 pentru a primi nişte fonduri şi apărea în catalogul Rom Film Promotion pe 2013, deşi nu a apărut decât în toamna lui 2014, în format Video on demand şi digital download pe internet, adică nici nu a fost distribuit sau proiectat vreodată în vreo sală de cinema. Promovarea pe Facebook arată de parcă a fost încropită în Paint.

VA URMA

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

19 06 2015
Cele mai debile filme româneşti din 2015-2016, partea I | DISCERNE

[…] Aproape am terminat de scris despre filmele de lung-metraj româneşti din 2013-2014 şi deja din primăvară am început a consemna despre cele din 2015. A venit vremea să ne ocupăm şi de dudele pe anul acesta, adică acele filme despre care este cazul să regretăm că au văzut lumina peliculei – căci lumina proiectorului este obligatoriu să fie văzută într-o sală cu public odată ce filmul e gata (chiar dacă unii mai practică obiceiul de a ţine filmul pe raft vreo 1-2 ani). […]

Apreciază

25 06 2015
Cele mai debile filme româneşti din 2015-2016, partea a II-a | DISCERNE

[…] care aceşti incompetenţi în ale filmului le-ar putea avea. Cât despre Iulia Rugină (cu al său Love Building 2), ne rămâne doar să sperăm dacă următorul ei lung-metraj va arăta mai mult din potenţialul […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: