Cel ales (2015) – cronica filmului

20 05 2015

scenariul şi regia: Cristian Comeagă

produs de Cristian Comeagă (Domino film)

Acesta este un film românesc mult aşteptat, în sensul că producţia lui s-a întins pe mai mulţi ani, datorită faptului că au existat probleme cu bugetul – banii de la CNC nu au acoperit cât s-ar fi aşteptat. Cristian Comeagă a mai regizat deceniul trecut filmul La bani, la cap, la oase. Nu a fost deloc bine primit de critică şi nici de public.

Problemele cu Cel ales vin din mai multe direcţii.

Prima, evidentă din trailer, este că genul filmului este prost ales. Imaginea personajului principal, domnul X, cu capul în cadă, este cel puţin rizibilă şi aruncă o imagine ridicolă asupra alurii de thriller pe care trailerul se chinuie să o transmită.

 

Filmul nu este thriller, pentru că nu are cine ştie ce acţiune, nu are deloc suspans şi nici nu prezintă nişte aventuri spectaculoase. N-aş zice nici că este dramă, deoarece drama de obicei este despre cum personajele ajung să înfrunte nişte situaţii adverse şi să se ridice deasupra lor. Ar fi mai curând tragedie, dacă numai filmul ar reuşi să le facă spectatorilor să le pese de personajul principal. Astfel, singura încadratură care ar mai rămâne ar fi aceea de film biografic, atâta doar că domnul X nu este cine ştie ce personalitate.

Ca filmul să fi fost thriller, ar fi trebuit un buget mult mai mare decât cel pe care l-a avut. De altfel, dacă ar fi să aruncăm o privire asupra aşa-ziselor „filme de acţiune” româneşti de după Revoluţie, avem eşecuri unul după altul: Punctul zero (1995) al lui Sergiu Nicolaescu, Furia (2002) al lui Radu Muntean, Curierul (2009) şi recentul Terapie pentru crimă (2014). Românii nu au stofă să facă filme de acţiune, iar de regulă când încearcă, în cel mai bun caz iese dramă (aşa cum a fost cazul lui De ce eu?).

Totuşi, filmul nu este nici prost. Are calităţile sale care merită apreciate. Principala calitate vine de unde te aştepţi mai puţin: din scenariu. Cristian Comeagă a scris o poveste cu cap şi coadă, bine articulate, şi care se desfăşoară în două planuri: trecutul comunismului şi prezent. Amândouă planurile sunt interesante şi reuşesc să contureze bine personajul. Povestea este interesantă, deşi puţin cam greu credibilă: de ce o organizaţie misterioasă ar fi recrutat tocmai un asemenea băiat de constituţie emotivă, în care să se investească atâţia bani, ca în cele din urmă acesta să comită doar un asasinat? O socoteală economică arată că este nefezabil. Desigur, se poate ridica răspunsul: nu ştiau de la bun început.

Discursul despre faptul că politicienii nu sunt decât nişte păpuşi nu e deloc nou, dar mesajul este bine formulat şi actual. Ceea ce surprinde în film este cât de scabroase şi lipsite de sens sunt crimele, cât de coruptă e lumea populată de personajele descrise. Iar asta mi se pare o notă pozitivă de realism. Cu siguranţă mai bună decât prea-corect-politic-ul De ce eu?.

Alte părţi bune ale filmului sunt câteva părţi tehnice. Neaşteptat, sunetul filmului este bun. Iată un film românesc la care reuşeşti să înţelegi ce vorbesc personajele! Apoi, muzica şi montajul ridică din eşec filmul, creând un cadru interesant şi vizionabil, pentru a compensa sărăcia scenografiei şi a imaginii, precum şi ridicolul machiajului: deşi trec aproape 30 de ani, personajele nu par să îmbătrânească, ci îşi schimbă doar poziţionarea şi culoarea părului.

În ceea ce priveşte actorii, avem motive de bucurie şi motive de supărare. Bogdan Stanoevici are 10 din cele 14 filme la activ din perioada comunismului. Actorul totuşi joacă precum o scândură. Uneori mă întreb dacă nu cumva, în ciuda vocaţiei dramatice a personajului, mă aflu ca spectator în mijlocul unui sketch de la Vacanţa Mare. Laura Cosoi este credibilă în non-rolul de piţipoancă pe jumătate (sau complet) dezbrăcată. De fapt, este atât de credibilă încât mă întreb dacă ar mai fi în stare să joace şi altfel de roluri. Comportamentul ei în rolul soţiei de fotbalist mă face să mă întreb dacă nu cumva s-a trezit pe platourile de filmare de la vreounul din sitcomurile insipide lucrate pentru MediaPro.

În schimb, Nicodim Ungureanu, în rolul agentului care îl recrutează pe X, mi se pare absolut strălucit. Performanţa sa ar merita măcar o nominalizarela premiile Gopo pentru actor secundar. Îmi aduce aminte de Gheorghe Dinică. Olimpia Melinte, această Julia Roberts a filmului românesc, joacă în tot ce prinde, indiferent de calitate. Desigur, ca şi în cazul Juliei Roberts, majoritatea sunt filme comerciale şi proaste, dar măcar are darul că joacă bine ce joacă – sau, mă rog, ce prinde.

Per ansamblu, Cristian Comeagă şi familia (au participat cel puţin 5 membri ai familiei Comeagă la realizare) aproape că reuşesc să facă un film pe care spectatorii aproape îl intuiesc. Pe ideea că dacă regizorul se face că face filmul, noi ne facem că îl înţelegem şi cam „prindem” ce-ar fi vrut el să spună dar nu a reuşit.

cel-ales-780593l

Totuşi, efortul merită să fie salutat. Încă puţin, aşa, cam un milion de euro, şi ar fi ieşit un film bun. Cristian Comeagă a demonstrat că are talent şi perseverenţă. Să sperăm că va reuşi ca următorul film să continue trendul ascendent şi să ne aducă o producţie memorabilă, înainte de 2020.

Punctajul meu: 5/10

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

27 05 2015
Cronica filmului Comoara (2015) de Corneliu Porumboiu | DISCERNE

[…] unei fete cuminţi sub forma unei reţele din 7 cuvinte. M-am întrebat, personal, de ce eu am fost cel ales. Am aşteptat cu drag Waiting for August, am degustat o Viktorie la un delicios fel întâi, iar […]

Apreciază

14 02 2016
Cronica filmului „Crimă inocentă” | DISCERNE

[…] de a lipi eticheta de „thriller” pe acest film este cam la fel de rizibilă ca şi la Cel ales. Avem un film cu proşti. Atâta doar că, dacă unii proşti vorbesc rusă şi chineză, lucrurile […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: