La mulţi ani ţie mâine, femeie creştină!

Motto:

«Uită-te şi vezi cum a creat Dumnezeu femeia. Nu a luat o bucata din capul bărbatului pentru că nu a vrut ca ea să-i fie superioară lui. Dar nici n-a luat o bucată din piciorul bărbatului, fiindcă n-a vrut ca ea să-i fie sclavă. A luat una din coastele bărbatului, care era deasupra inimii lui ca să arate că femeia îi este dragă – egală şi iubită.»

Sf Cosma Etolianul, citat în “Picaturi din apa vietii”, de Mitropolitul Augustin N. Kantiote

Prilejurile de sărbătoare

Hristos a înviat!

Bine v-am găsit în această zi dinaintea duminicii a treia după Paște care este de două ori sărbătoare pentru creştini!

V-am pregătit astăzi un articol mai special pentru o sărbătoare care se cinsteşte a treia duminică după Paşte. Aici am scris pe larg şi cu multe linkuri, citate şi argumente, despre fiecare semnificaţie în parte. De data aceasta, majoritatea linkurilor nu sunt marcate doar cu albastru, ci şi cu înţelepciune 🙂 . Fiecare click te poate aduce cu sufletul mai aproape de Dumnezeu.

Această zi este de două ori motiv de sărbătoare pentru creştini:

1. Este ziua femeii creştine, care se numeşte în rânduiala creştină „duminica mironosiţelor”, adică „duminica femeilor purtătoare de mir”. Această sărbătoare nu are o dată fixă, ci se calculează în funcţie de Paşte ca fiind duminica care urmează fix la două săptămâni după Învierea Domnului.

2. Mâine este duminică, şi fiecare duminică este celebrată de creştini ca sărbătoare şi zi de odihnă, în cinstea Învierii lui Hristos. Această duminică este, în plus, una din cele care sunt cuprinse între perioada Învierii şi a Înălţării, ceea ce îi acordă o poziţie specială în cultul ortodox.

Aşadar, mâine este o sărbătoare pentru tine dacă eşti creştin. Dacă eşti şi femeie, atunci sărbătoreşti de două ori. În psihologie şi programare neuro-lingvistică, vorbim despre valori. În marketing şi relaţii publice, vorbim despre atribute pentru poziţionarea brandului. În religia creştină, vorbim despre virtuţi. Fiecare din principalele mironosiţe întruchipează în primul rând o anume virtute. Citeşte această cuvântare a PS Ambrozie, episcopului Giurgiului pentru a afla care! Ele toate, pe rând, sunt aduse la mormânt de o virtute comună: bărbăţia sufletească, tăria spirituală, îndrăzneala duhovnicească, avântul creştin. Despre cum anume femeile mironosiţe întruchipează această virtute, vă invit să citiţi în această predică a părintelui Ilie Cleopa. De fapt, femeie mironosiţă însăşi se contituie într-un model, un prototip al femeii creştine, care se fundamentează în profunzimea trăirii.

 

  

Urare pentru femeia creştină

Îţi doresc cu această ocazie, la mai multă credinţă! Înţelepciunea lungeşte anii… „[femeia să-şi facă] podoabă din sfială şi cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci din fapte bune” (sfântul apostol Pavel). Să fii iubită!

 

  

Semnificaţiile din această zi sfântă a duminicii

<<Şi de’ndată ce a trecut ziua sâmbetei a, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi foarte de dimineaţă, în prima zi a săptămânii b, au venit la mormânt în răsăritul soarelui şi-şi spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?“ Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb; şi s’au înspăimântat. Dar el le-a zis: „Nu vă’nspăimântaţi! Pe Iisus Nazarineanul Îl căutaţi, pe Cel răstignit. A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Mergeţi însă şi spuneţi-le ucenicilor Săi şi lui Petru că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea, aşa cum v’a spus”.>>

Marcu 16: 1-7

În detaliu, cronologia evenimentului o găsiţi în această interpretare a Sf. Grigorie Palama şi în această interpretare a Sf. Nicolae Velimirovici.

La evrei, în antichitate, era obiceiul ca, după moartea cuiva, corpul acestuia să fie uns cu un amestec de miresme şi mirodenii: aloe, smirnă şi la final cu mir. Acele momente, după moartea lui Iisus Hristos, erau de mare tulburare pentru toţi apostolii, ucenicii şi apropiaţii Domnului şi mulţi stăteau ascunşi, de frica de a nu fi arestaţi, torturaţi sau ucişi. În acest mediu de teroare, mai multe femei se preocupă de o singură întrebare: „cine ne va prăvăli nouă piatra de la mormânt?”. Patru din aceste femei, aduse în prim-plan, erau: Maria (mama lui Iisus Hristos), Maria Magdalena (pe care Iisus Hristos o salvase de la lapidare cu pietre), Ioana (mama Sf. Apostol Iacob) şi Salomeea (fiica Iui Iosif Logodnicul, al cărui nume înseamnă „pace”). Despre celelalte femei mironosiţe, vă invit să citiţi aici. Mai multe despre această semnificaţie şi importanţa îndrăznelii lor, vă invit să citiţi în predica Sf. Vasile al Kineşmei, cuprinsă în volumul „Evanghelia pentru omul modern. Învăţături din Evaqnghelia după Marcu”, editura Sophia, 2013.

Una din semnificaţiile valabile pentru tot creştinul, nu doar pentru femeile ce mâine îşi serbează credinţa, este aceea că mormântul este inima fiecăruia. Înăuntrul ei, cândva a fost o biserică, dar ea s-a făcut mormânt. În ea, intră Iisus Hristos. Piatra de la mormânt este prăvălită de către duşmanii omului. Piatra de la mormântul inimii fiecăruia este nesimţirea. Hristos caută să intre în sufletul nostru, pentru a da la o parte piatra şi de a învia în noi omul cel nou, omul creştin. Citeşte mai multe despre această semnificaţie în predica intitulată „Despre starea de moarte a duhului omenesc”, scrisă de către Sf. Ignatie Briancianinov la Duminica Mironositelor (de mentionat este că sfântul a murit chiar intr-o zi cand Biserica praznuia Duminica Mironositelor, in anul 1867).

Altă semnificaţie a duminicii de mâine, valabilă pentru orice creştin, fie bărbat, fie femeie, este cea că „orice suflet creştin curăţat de păcat este mironosiţa, este mireasma adusă lui Dumnezeu, ce se dăruieşte lui Hristos” (Sf. Iustin Popovici).

Tot de mir se leagă şi această explicaţie: mirul era foarte scump şi nu oricine ştia să îl prepare. Femeile mironosiţe au cumpărat parte din ceea ce le-a servit pentru pregătirea ungerii trupului Mântuitorului. Totuşi, evangheliile nu se spun cât au plătit pe acest mir, poate pentru că nu era relevant: cea mai de valoare componentă nu se afla în cele ce au cumpărat, ci în inima pe care şi-au pus-o în această întreprindere. Aşadar, şi faptele creştinului trebuie să aducă, prin contribuţia lor, o bună mireasmă care să îl miruiască mai întâi pe cel care le prepară. Mai multe despre această interpretare, în această predică a părintelui Teofil Pârâian.

Scriam despre această duminică că este specială. De ce? Pentru că, în ritul litrugic bizantin, aceasta este nu doar ultima duminică celebrată ca o prelungire a Paştelui – se numeşte chiar una din duminicile de Paşte (şi anume, a treia), ci şi pentru că pericopa evanghelică ce se citeşte astăzi face legătura dintre moartea lui Iisus Hristos şi Învierea Sa. Mai multe despre această interpretare, vă invit să citiţi în acest articol scris de părintele Noël Tanazacq.

Pentru tot creştinul, duminica de mâine mai are şi un alt sens, prin aceea că vorbeşte despre martori ai morţii şi ai Învierii lui Hristos. Femeile mironosiţe L-au urmat pe mântuitor şi plângându-I la picioare când era răstignit pe cruce, şi au fost primele care, grăbindu-se, au aflat despre Învierea Sa şi L-au văzut. Ele sunt, aşadar, martori ai morţii şi martori ai Învierii. De altfel, pericopa evanghelică de mâine începe chiar cu solicitarea lui Iosif din Arimateea şi a lui Nicodim către Pilat pentru a le da trupul lui Hristos. Fiecare creştin este chemat, astfel, să dea mărturie despre Înviere prin faptele sale. Tot în acest sens, tot mâine se citeşte şi pasajul de la Faptele Apostolilor 6:1-7, în care apostolii hirotonesc diaconi. Vă invit să citiţi mai multe despre ziua de mâine ca duminică a mărturisirii de credinţă în această predică de PS Sofian Brasoveanul

 

  

Semnificaţia zilei femeii creştine

„Sarbatoarea Mironositelor este sărbatoarea inimii smerite şi iubitoare” – PS Ambrozie

Pentru toate femeile, există ziua de 8 martie, despre care am mai scris aici. Pentru femeile creştine în mod particular (şi în mod ideal, ÎN SCHIMB), există duminica mironositelor. Despre sensul desăvârşit al cuvântului ”mironosiţă” scrie maica Siluana.

Ca o sinteză, creştinismul adevărat sărbătoreşte mâine rolurile femeii în societate ca fiică (prin ascultare), soţie (prin dragoste faţă de bărbat) şi mamă (prin naşterea şi creşterea de copii).

Eva este femeia prin care păcatul a intrat în lume. Pentru a restabili poziţia femeii, Iisus Hristos se naşte din femeie şi, prin iconomie dumnezeiască, femeile mironosiţe sunt primele cărora li se vesteşte vestea învierii Mântuitorului. Câteva versete mai încolo în evanghelia din care se va citi mâine, Iisus Hristos se arată mai întâi femeilor mironosiţe. Despre această semnificaţie, scrie aici mai multe Adrian Cocoşilă.

Astfel, femeia îşi consolidează rolul de inimă a cuplului format cu soţul ei. Inimă creştină care trăieşte în comuniune prin comunicarea din suflet cu Dumnezeu. Astfel, înclinaţia femeii este răsplătită şi încununată de efortul de a se dedica acestei taine. Bărbatul, cu înclinarea spre intelectualitate şi respectarea rigorii, vine în îmbrăţişarea ei, formând astfel o corabie (Biserică) ce se îndreaptă către mântuire. Mai multe despre această semnificaţie, vă invit să citiţi în această predică a părintelui Constantin Coman, extrasă din volumul „Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea oamenilor” (Editura Bizantina, Bucureşti, 2010).

Piatra de la mormânt mai poate fi interpretată şi ca gândirea stăpânită în unghiuri drepte de un raţionalism radical a bărbatului (întruchipat de cărturarii şi fariseii Vechiului Testament), care este dată la o parte, pentru a deschide calea creştinilor care iubesc, nu judecă, după îndemnul dat de Iisus Hristos. În această interpretare a metaforei, creştinii sunt întruchipaţi prin femeile mironosiţe). Citiţi mai mult despre această interpretare în predica părintelui Sebastian, Episcopul Slatinei şi a Romanaţilor.

Tocmai datorită acestor virtuţi ale inimii, ea se învredniceşte să fie cea mai prezentă în Biserică, din antichitate până astăzi. De aceea, Maria Magdalena a fost socotită „întocmai cu apostolii”. Iată mai multe despre această intepretare în această predică a Sf. Luca al Crimeii.

Mâine se sărbătoreşte femeia, nu feminismul. „Societatea noastră civilizată a adus drepturile femeii, dar Domnul Iisus a adus respectul ei.” (Sf. Constantin Sârbu). Femeia a fost egala bărbatului în Biserică înainte să fie egala sa în societatea democratică şi „civilizată”. Această femeie creştină este în căutarea valorilor tradiţionale ale ortodoxiei, nu a valorilor „occidentale”. Există, aşadar, o opoziţie între o impunere (uneori, justificată) a femeii – prin supunerea ei la acelaşi efort ca un bărbat – şi supunerea voluntară a femeii către Hristos. Mai multe despre aceasta, vă invit să citiţi în aceste interviuri publicate în nr. 38/2012 al revistei Familia Ortodoxă.

Bineînţeles, ne punem întrebarea: cum ar trebui să fie femeia creştină? Eu aş îndrăzni să dau un răspuns cu care nu doar creştinii şi catolicii vor fi de acord, ci şi evreii şi musulmanii, căci este din Vechiul Testament, de la una din cărţile cele mai cinstite.

Particularizez aici ceea ce am scris în articolul Ce îţi doresc eu ţie, femeie, cu discernământ şi în acest sens folosesc nişte cuvinte mai alese, mai precis de la Înţelepciunea lui Solomon (Vechiul Testament), capitolul 31, versetele 1 şi 10 , intitulat Lauda femeii harnice. Femeile către aşa ceva îmi doresc să aspire. Bărbaţii către asemenea femei îmi doresc să îi tragă inima:

<<Cuvintele mele sunt spuse de Dumnezeu – răspunsul dumnezeiesc al unui rege pe care maica lui l-a învăţat. […] Cine va afla o femeie vrednică? fiindcă una ca aceasta e mai preţioasă decât nestematele. Inima bărbatului ei are încredere într’însa; una ca aceasta nu va avea lipsă de bune dobândiri, căci ea lucrează toată viaţa spre binele bărbatului ei. Adunând lână şi in, ea cu mâinile ei le face de folos. Ea e ca o corabie neguţătorind de departe: aşa îşi agoniseşte traiul. Şi se scoală de-noapte şi le dă casnicilor de mâncare şi slujnicelor de lucru. Ea vede o moşie şi o cumpără şi cu roada mânilor ei sădeşte stăpânire. Îşi strânge cingătoarea pe mijloc şi braţul şi-l întăreşte pentru lucru. Din deprindere ştie că bine este a lucra şi lampa ei nu se stinge toată noaptea. Braţele şi le întinde spre ceea ce e de trebuinţă şi mâinile şi le îndeamnă spre fus. Mâinile i le deschide nevoiaşului şi hrană îi întinde săracului. Când bărbatul ei întârzie undeva, departe, el nu duce grijă de cele de acasă, căci toţi ai ei sunt îmbrăcaţi. Soţului ei îi face haine cu ţesătură deasă, iar ea e îmbrăcată în vison şi porfiră. Bărbatul ei devine om de cinste în cetate când stă în adunare cu bătrânii ţinutului. Ea face pânzeturi subţiri şi le vinde Fenicienilor şi cingători Canaaneenilor. Gura şi-o deschide cu grijă şi măsură şi rânduială-i pune gurii sale. Ea se îmbracă în putere şi cinste şi’n zilele ei de pe urmă se veseleşte. Deprinderile casnicilor ei sunt pline de grijă, iar ea nu-şi mănâncă pâinea în trândăvie. Iar gura şi-o deschide cu înţelepciune şi după rânduială. În bunătate şi-a crescut copiii şi i-a îmbogăţit, iar soţul ei o laudă: „Multe fete au dobândit bogăţie, multe au înfăptuit putere, dar tu le-ai întrecut şi le-ai covârşit pe toate“. Farmecele sunt mincinoase, deşartă-i frumuseţea femeii, căci femeia înţeleaptă va fi binecuvântată, şi ea să laude frica de Domnul. Daţi-i din roada mâinilor sale şi lăudat în cetate să-i fie bărbatul!>>

Acestea fiind scrise, vă urez la toţi şi toate, să păstraţi în suflet bucuria şi mai ales învăţămintele acestei minunate zile de mâine, de două ori sărbătoare!

Dacă v-a plăcut acest articol, atunci vă invit să accesaţi şi secţiunea „Ortodoxie” pe Discerne.

Să vă dea Dumnezeu atâţia ani cât doreşte pentru a vă bucura de El întru înţelepciune!

Hristos a înviat!

Marcus Victor Grant

Copyright © Marcus Victor Grant 2014-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.