Noi, ăştia singuri!

6 04 2015

Te-ai gândit vreodată că drumul lângă persoana de lângă tine, te duce spre nicăieri?

Se apropie Paştele, ziua în care toţi cei care au o relaţie vor să petreacă în familie şi alături de cei dragi şi  zilele în care noi, ăştia singuri, suntem puşi la zid şi judecaţi.

De ce eşti singur? Care e problema ta? De ce ar trebui să fie o problemă? Noi, ăştia singuri, de Paşte suntem singuri pentru că asta ne dorim şi e felul nostru de a ne arăta iubirea faţă de noi.  Nu e nici o tragedie şi nici o dramă, nu avem nici o problemă. Problema o aveţi voi, cei care vă demonstraţi iubirea doar la sărbători şi ne judecaţi pe noi şi ne puneţi ştampile. Nu o anumită sărbătoare ar trebui să definească şi să amplifice sentimentele faţă de cei dragi, ci fiecare zi.

Un prieten drag a spus cândva “Spune NU compromisului! Alege perfectiunea!“. Ce este perfecţiunea? Tot el spune că “perfectiunea apare atunci când nu mai ai nimic de adăugat sau de îndepărtat“. Eu spun că perfecţiunea e unică pentru fiecare dintre noi şi perfecţiunea înseamnă să laşi pe cineva să intre în sufletul tău, să te vadă aşa cum eşti, cu visele tale împlinite şi neîmplinite, cu speranţele tale şi cu gândurile tale cele mai ascunse. Dacă omul repectiv te poate accepta aşa cum eşti tu, şi vrea să te ţină de mână indiferent dacă urci sau cazi, atunci eşti perfectă pentru el. Dar el pentru tine, cum este? Îl accepţi aşa cum este sau speri că se va schimba, că îl vei bate zi de zi la cap şi va face ce vrei tu şi cum vrei tu. Ştii şi poţi să iubeşti matur?

***

Relaţiile actuale le văd ca pe un troc. Parcă am fi în alt secol.

Eu renunţ să mă mai văd cu fetele, el nu se duce la meci, azi – în timp ai să-ţi pierzi prietenele şi el se va duce mereu la meci, pentru că tu nu vei mai avea la ce să renunţi ca el să rămână. Dacă vrea să plece la meci, lasă-l să plece. Mergi şi tu la SPA, mergi cu fetele la plimbare, citeşte o carte, fă ceva ce îţi place. Există viaţă şi fără el şi e sănătos să ai o viaţă şi fără el. Relaţiile perfecte nu sunt acelea în care voi doi faceţi totul împreună, sunt cele în care deşi nu faceţi totul împreună reuşiţi să vă iubiţi, să vă sincronizaţi şi să vă susţineţi pe drumurile voastre atât de separate, dar care vă aduc mereu împreună.
Am să port haine mai mulate, iar el nu se va mai uita după altele – poate, când e lângă tine, dar când tu nu eşti? Dacă ţie îţi place un stil şi te defineşte acel stil, de ce să-l schimbi pentru el? Dacă stă cu tine, o face pentru că te iubeşte aşa cum eşti, chiar dacă se uită după altele. Doar se uită, nu poţi şti ce gândeşte, poate le critică şi nu le apreciază. Discută cu el înainte să îţi schimbi toată garderoba.

Nu am să mai merg la dansuri, iar el nu va mai fi gelos – va găsi alt motiv să fie gelos. Dacă e gelos, înseamnă că nu are încredere. Dacă dansurile sunt pasiunea ta, iar el îţi cere să renunţi, nu e bărbatul de care ai nevoie lângă tine.

Dacă el se poartă frumos cu mine şi îmi oferă atenţie, mă port şi eu la fel, dacă nu îl voi invoca pe sfântul “n-am nimic” şi îl voi face să se simtă aiurea – evident, doar tu să te simţi aiurea? Nu, să se simtă toată lumea în jurul tău, eventual şi pisica, că nici aia nu te mai înţelege. Dacă nu te iubeşte aşa cum vrei tu, asta nu înseamnă cu nu o face. Fiecare îşi manifestă iubirea diferit, mai exact există 5 limbaje ale iubirii. Dacă cel de lângă tine îţi oferă toată iubirea lui, iar tu nu poţi măsura asta cu nimic? Dincolo de acestea, dacă tu oferi doar atât cât ai impresia că primeşti, ce fel de dragoste e aceasta ? O mai putem numi dragoste ? Oare nu devii una din acele femei pe care o critici că îşi vine corpul pe bani? Tu ce faci, nu te vinzi ?

***

Şi vine Paştele, Crăciunul, 14 februarie, 1 martie, 8 martie, 1 mai, ziua ta, ziua lui, alte sărbători importante în care nu e bine să fii singură, că aşa zice mama, aşa zice societatea şi îţi iei un zâmbet fals pe faţă, uiţi de tot ce nu îţi convine şi te macină zilnic şi faci ca “măcar” azi să fie bine şi să afişezi relaţia perfectă. E mai simplu aşa, decât să îţi asumi realitatea.

viata singura

Şi trece un an, doi, ajungeţi să spuneţi “DA” şi vă juraţi că o să vă fiţi alături la bine şi la rău. Care bine? Că e numai rău. Toate momentele în care tu ai tăcut deşi aveai atât de multe de spus se vor aduna şi într-un final vei exploda. Vei ţipa, vei urla, vei arunca cu tigăi şi îi vei face scandal. El, îţi va pune ştampila “nebuna de nevastă’mea” şi tu vei continua să ţipi, iar el nu te va asculta. Vei deveni încă o nevastă nefericită, dar măcar eşti nevasta cuiva, nu?!

Încerci să căuţi vinovaţi, dai vina pe el, apoi pe traumele tale din copilărie de care sunt de vină părinţii, dai vina pe toţi cei din jur, dar nu e vina lor. E vina ta şi doar a ta. Ai construit o relaţie bazată pe tot felul de compromisuri care nu îţi aduceau fericirea deplină. Ai construit o relaţie pe zile importante în care te-ai prefăcut că eşti fericită, dar oare, doar acele zile contează, cu restul zilelor din calendar ce faci? Ai construit o relaţie în care doar fericirea lui a contat, şi a ta ce ai făcut cu ea? Te-ai lăsat pe tine, pentru el, ţi-ai abandonat visele, te-ai abandonat pe tine, de ce?

Ca să nu fii singură? Faptul că el e lângă tine schimba asta? NU! Cel mai rău e să te simţi singură atunci când ai pe cineva lângă tine şi oricât te prefaci într-un final se vede pe chipul tău, în ochii tăi şi în oamenii din jurul tău.

Te vei întâlni cu prietena ta care e singură şi fericită, vei încerca să îi spui ce minunată e viaţa ta şi ce bine e că ai un bărbat lângă tine care te înveleşte seara. Ea va zâmbi şi îţi va povesti de cariera ei profesională, de hobbyurile ei, de visele ei care devin realitate şi la final îţi va spune finuţ că a ales să se învelească singură seara pentru a avea toate acestea. O vei întreba dacă sacrificiul ei merită, iar ea îţi va zâmbi şi îţi va spune că nu e un sacrificiu, e ceea ce şi-a dorit. Ea se iubeşte şi pe primul loc a pus visele ei şi fericirea ei. Putea alege oricând un bărbat care să fie lângă ea, dar a ales să fie singură pentru că nu a găsit acel bărbat ca să o înţeleagă şi să o susţină spiritual şi moral. De ce? Pentru că noi, ăştia singuri, am ales să spunem nu compromisului.

Noi ăştia singuri nu vrem să renunţăm la ceea ce ne defineşte ca oameni, nu vrem să renunţăm la noi înşine, şi nu pentru a fi “noi”, un “noi” în care nu ne regăsim, un “noi” care nu ne aduce decât alt statut social şi nimic mai mult.

viata singura

Există şi cazuri fericite, mereu vor fi, şi mereu îi vom aprecia pe acei oameni perfecţi care s-au găsit, care se iubesc zilnic şi care îmbătrânesc frumos împreună. Acei oameni nu au nevoie de zile speciale în care “trebuie” să îşi arate iubirea. Acei oameni se iubesc în fiecare secundă şi în fiecare zi din viaţa lor. Sunt acei oameni singuri care şi-au găsit pe singurul/singura care îi completează şi îi defineşte alături de tot ceea ce au vrut în viaţă.

 Aşadar, dacă ai o relaţie, gândeşte-te bine dacă e ceea ce îţi doreşti şi dacă te va duce acolo unde visezi, dacă ai spus da compromisului, dacă ai renunţat la tine pentru ea şi dacă eşti cu adevărat fericit/ă.

Dacă eşti singur, nu te lăsa copleşit de mila celor din jurul tău, ci alege să fii înconjurat de oameni care se iubesc sincer în fiecare zi. Dacă ei au reuşit, vei reuşi şi tu. Nu dispera, nu te critica, nu te întrista. Bucură-te de alegerile tale, bucură-te că lupţi pentru visul tău, că eşti liber să faci ceea ce sufletul tău vrea şi nimeni nu îţi poate lua această bucurie.

Îmi doresc să văd o lume în care dragostea leagă oameni, o lume în care dragostea există zilnic, o lume în care nu societatea ne defineşte mărimea zâmbetului de pe buze ci starea noastră reală, o lume în care spui “da” pentru că asta îţi doreşti şi nu pentru a intra în rândul ei, o lume în care dacă mănânci singur nu ţi se pune ştampila de “ăsta are ceva”.

Noi, ăştia singuri, suntem oameni puternici, oameni care ştim ce vrem şi dacă ne este frig ne mai luăm o pătură, nu un om lângă noi, pentru că putem să ne învelim singuri seara şi putem fi fericiţi de condiţia nostră actuală, pentru că suntem noi, suntem tot ceea ce societatea nu poate distruge şi nu poate acoperi cu prejudecăţi şi concepţii greşite.

Guest post de Bianca Roxana Ionel. Adaptat de Ştefan Alexandrescu, editor. Publicat iniţial aici. Copyright (C) Bianca Roxana Ionel, 3 februarie 2015. Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi acest interviu cu ea şi blogul ei.

biancaionelwebdeveloper

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

20 08 2015
Cele mai bune şi cele mai citite articole scrise de alţii publicate pe Discerne | DISCERNE

[…] Noi, ăştia singuri! (6 aprilie 2015) Preluat de aici, guest post de Bianca Roxana Ionel […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: