Cronica filmului „Aliyah DaDa”

5 04 2015

 

Regia: Oana Giurgiu

produs de Tudor Giurgiu

115 minute

Versiunea în lucru proiectată la ASTRA 2014: 123 minute

Titlul de lucru al proiectului a fost Din România spre Sion iar Oana Giurgiu, scenaristă şi regizor, a lucrat 4 ani la el.

Sinopsis preluat de pe internet: Filmul prezintă o istorie bine documentată, a evreilor din România. Acum 133 de ani, o comunitate mică din Moinești pleca spre țara sfântă, pentru a înființa una din primele colonii evreiești din Palestina. De atunci și până azi drumul evreilor către Israel se împletește cu istoria României moderne printr-o relație de iubire și ură ale cărei influențe nu le vom putea cuantifica prea curând. Povestea istoriei este decupată vizual în stil dadaist ca un tribut adus inițiatorilor curentului, Tristan Tzara și Marcel Janco, doi evrei cu rădăcini în România.

Poster-Aliyah-DaDa_50x70cm_WEB

Cronica de Ştefan Alexandrescu

Primăvara a adus o ploaie de filme româneşti pe marile ecrane. În primul rând, haideţi să lămurim treaba cu anul. Filmul e din 2015, deoarece versiunea proiectată la ASTRA avea cu 8 minute mai puţin. Prin urmare, versiunea ce a avut premiera la Bucureşti în 27.03.2015 (a se citi: a fost programat să ruleze de 4 ori) este cea finală. Apoi, marketingul românesc e repetent, aşa cum scriam şi în cronica filmului Aferim!, astfel că dacă vă întrebaţi de unde vine „Aliyah”,să ştiţi că nu sunteţi singurii. Eu am văzut filmul şi n-am înţeles. E greu de reţinut, are o scriitură uşor de confundat şi nu are niciun sens în limba română – cea în care e narat filmul. Filmul nu se găseşte încă pe imdb. Şi probabil nici nu se va găsi vreodată.

Oricum cu un asemenea titlu n-o să meargă mai nimeni să-l vadă, ceea ce ridică oarecum din nou problema de la Odessa: cine a vrut să facă filmul acesta, pentru cine a trebuit să apară şi de ce.

Documentarul prezintă un efort admirabil din partea Oanei Giurgiu, care, după o filmografie de producător la câteva filme româneşti cel puţin bune din ultimii 10 ani (Poziţia copilului, Aglaja, De ce eu?, Katalin Varga, Canibal), se află la debutul absolut în regie de film. Am apreciat documentarul ca fiind o completare importantă la ceea ce este deja descris în Evrei de vânzare şi în Paşaport de Germania şi este asemănător cu Armenopolis, suflet armenesc.

Pasiunea şi perseverenţa Oanei Giurgiu în a se documenta despre cultura evreiască este extraordinară. Ea reuşeşte să pătrundă în calităţile acestui popor, în dorinţele mistuitoare ale evreilor de a stăpâni pământul, a-l cultiva, a realiza agricultură în urmă cu aproape 130 de ani. De asemenea, calităţile meşteşugăreşti, artistice şi de negoţ ale evreilor sunt scose în prim-plan, pe bună dreptate. Dârzenia şi demintatea acestui popor care a avut atât de mult de suferit este impresionantă, iar supravieţuitorii lagărelor de concentrare de pe teritoriile locuite de români, ai prigonirii româneşti, ai deportării în Transnistria, povestesc cu durere despre memoria înaintaşilor lor şi ce reuşesc unii din ei, acum foarte bătrâni, să-şi aducă aminte din copilărie. Toate acestea sunt susţinute cu dovezi, imagini ale fotografiilor din vremurile acelea, precum şi cu descoperiri arheologice recente (de exemplu, într-o pădure, a zeci de copii şi femei de origine iudaică care au fost executaţi cu arme româneşti). Poporul român ar trebui să înveţe de la poporul evreu calităţile sale şi să se mândrească cu acei români evrei care au contribuit de-a lungul istoriei României la dezvoltarea ei. Poporul evreu, la rândul său, datorează mult românilor – evreii de origine română erau a patra cea mai largă populaţie în israel când au venit şi ocupă aprox. 25 % din funcţii în statul evreu. Filmul este structurat, clar, original, interesant, bine ritmat, făcut cu o mână fermă şi cu multă, multă muncă. Un plus important pentru abilitatea de a-şi da seama când e nevoie de subtitrări inclusiv la părţile vorbite în română. Este un film bun. Însă nu e adevărul.

Oana Giurgiu pare că vrea să dea o idee de notă obiectivă documentarul, admiţând cam cu jumătate de gură: da, unii din evreii români i-au trădat pe români aducându-i pe comunişti la putere; da, Edmund Rothschild a finanţat dezvoltarea coloniilor agricole ale evreilor români din Palestina la sfârşitul sec. al XIX-lea; da, evreii români le datorează viaţa lui Ion Antonescu; da, evreii din România erau cea mai numeroasă populaţie după cei din URSS la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, însă mai amestecă aceste adevăruri şi cu minciuni istorice sau „sare” peste anumite „detalii”, cum ar fi:

– legionarii nu au fost niciodată o mişcare fascistă, ci au fost dezincriminaţi la procesul de la Nurnberg

– Antonescu şi Hitler nu aveau o viziune asemănătoare asupra evreilor. Hitler voia să-i extermine, Antonescu voia să-i expulzeze. Mai mult, Antonescu avea un orgoliu în această privinţă: „evreii români sunt ai mei, nu ai germanilor”.

– Antonescu nu a trecut Nistrul ca să-i intre în graţii lui Hitler pentru a recupera Transilvania, ci pentru că era o mişcare tactică necesarăpe front

– nu toţi legionarii au fost criminali, iar mişcarea legionară în ansamblul ei nu a fost criminală

– „presiunile” pe care evreii le-au pus pe britanici ca să le acorde Palestina au fost acte teroriste îndreptate împotriva civililor, dar probabil că, atunci când actele teroriste au succes, cei ce le comit sunt numiţi în analele istoriei „luptători pentru libertate”, iar dacă eşuează, rămân la stadiul de „terorişti”, „criminali” sau „extremişti.

– ferocitatea cu care evreii care au luat în primire o parte din teritoriul fostei Palestine au început să-i extermine pe palestinieni, încă din anii ’40. Oare câţi dintre ei erau români?

– există o diferenţiere între evrei: evreii aşkenazi şi evreii sefarzi.

Dacă a studiat cultura evreiască şi istoria României atâta timp, Oana Giurgiu cu siguranţă ar fi trebuit să ştie lucrurile astea. Aşadar, filmul este bun, dar nu e pentru oricine. Nu e pentru necunoscătorii de istorie, căci aceştia s-ar putea să se lase copleşiţi de imaginea unică de victime ale evreilor. Evreii au fost victime ale urii – inclusiv ale românilor, iar realitatea istorică trebuie spusă drept. Însă nu toţi, şi nu au fost numai victime.

Sunt curios dacă evreilor din Israel, intervievaţi în film, cărora le este greu să rememoreze ororile Holocaustului, le este atât de greu să rememoreze şi ororile genocidului pe care confraţii lor l-au săvârşit la scurt timp după al doilea război mondial împotriva arabilor. Dar asta e o curiozitate personală care este paralelă cu subiectul „Aliyah DaDa”. Despre asta, poate se va face un alt film. Până atunci, de Oana Giurgiu, numai de bine!

PS: Unde se mai poate vedea filmul? Păi nu se mai poate vedea. LOL. Doar n-a fost făcut ca să-l vezi tu – de asta s-au asigurat distribuitorii şi marketerii (a se citi „groparii”) filmului românesc.

Punctajul meu: 6/10

Alte cronici: aici, aici, aici, aici, aici, aici.

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

5 04 2015
mcooper801

interesanta prezentarea ta,,,,o sa mai trec pe la tine…duminica faina

Apreciază

6 04 2015
Donkeypapuas

„descoperiri arheologice recente (de exemplu, într-o pădure, a zeci de copii şi femei de origine iudaică care au fost executaţi cu arme româneşti)” – doar că respectivele „descoperiri arheologice” nu există! Adică, atunci când au dat prima oară de oseminte, au şi sărit unii să afirme – FĂRĂ SĂ EXISTE ÎNCĂ O EXPERTIZĂ! – că ar fi „ale evreilor asasinaţi la Iaşi”. După care, tăcere! Pentru că a reieşit că erau urmele celor ucişi de trupele „eliberatoare” sovietice, ale celor din trupele… germane.

Apreciază

6 04 2015
discerne

aham, interesant, asa ma gandeam si eu ca ar fi o explicatie, dar nu gasisem argumentul asta pt ca nu aveam informatia

Apreciază

8 04 2015
Cronica Waiting for August (2014) | DISCERNE

[…] nu este nici despre ţigani, nici despre evrei, aşa că e puţin probabil ca multă lume să se îngrămădească să scrie despre el, să ia […]

Apreciază

13 08 2015
Top 10 filme româneşti 2015 până acum, partea II | DISCERNE

[…] Cronica mea aici […]

Apreciază

28 03 2016
Live blogging despre gala decernării premiilor Gopo din 2016 | DISCERNE

[…] ALIYAH DADA (România), Producator: Tudor Giurgiu (Libra Film)Regia: Oana Giurgiu CINEMA, MON AMOUR (România – Cehia), Producator: Hanka Kastelicova, Tudor Giurgiu (HBO Europe, LIBRA Films) Regia: Alexandru Belc MUNTELE MAGIC (România – Franţa – Polonia), Producator: Anca Damian (Aparte Film) Regia: Anca Damian REŢEAUA (România), Producator: Claudiu Mitcu, Ada Solomon, Calin Peter Netzer, Hanka Kastelicova (Wearebasca, Parada Film, HBO Europe) Regia: Claudiu Mitcu ROMANIA: PATRU PATRII (România – Franţa), Producator: Ada Solomon, Alexandru Solomon (HiFilm) Regia: Alexandru Solomon […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: