Bune practici în HR – despre autocunoaştere în HR, cu Mihaela Gînju şi Gabriela Tokacs – 18 martie 2015

20 03 2015

Am participat şi luna asta la evenimentul organizat de Asociaţia Recrutorilor din România şi 4Career. Au fost mulţi participanţi, peste 40, iar evenimentul a fost la a 24-a ediţie, dacă se iau în considerare şi celelalte oraşe din România unde se desfăşoară.

Preus, un proiect de la ASE care îşi propune să evalueze şi să încurajeze stagiatura studenţilor în cadrul companiilor, a împărţit, ca de obicei, un chestionar participanţilor, pentru a evalua gradul de deschidere şi performanţa în ceea ce priveşte stagiarii pe care i-au găzduit. Este un chestionar care lasă de dorit în ceea ce priveşte formularea întrebărilor şi capacitatea de a urmări ce-şi propune.

La sfârşitul evenimentului, a fost o tombolă cu premii. Premiile au constat într-o excursie în Tenerife, o zi într-unul din birourile Regus (o companie care închiriază spaţii de birouri cu ora, cu ziua şi cu luna), servicii pentru detensionarea problemelor coloanei vertebrale legate de statul pe scaun la birou, precum şi un exemplar din cea mai recentă apariţie editorială a Creative Vision Publishing International: Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă.

Mihaela Gînju şi Gabriela Tokacs lucrează de mult timp împreună la Erisma, o şcoală privată care s-a dezvoltat organizând cursuri high-class pentru oamenii din companii (mai cu seamă top manageri), pornind de la utilizarea actoriei ca mijloc de autocunoaştere şi dezvoltare pe scenă. Lucrând cu sine, fiecare din participanţi îşi antrenează skilluri utile în activitatea corporativă şi se confruntă cu fricile şi propriile obstacole interioare. Erisma este astfel de 11 ani un furnizor constant de formare şi a organizat numeroase spectacole de teatru, iar în ultimii ani, şi-a lărgit aria de interes şi asupra unor cursuri complementare.

Mihaela Gînju a oferit o demonstraţie excelentă de flexibilitate şi talent în discursul său despre voce, în cadrul căreia a ţinut să vorbească fără microfon, dar l-a luat în mână atunci când zgomotul din sala vecină depăşea în volum discursul său. Vocea este unul din factorii fundamentali în convingere. Modul în care o folosim devine un mijloc de exprimare a adevăratei identităţi, dincolo de imaginile pe care dorim să le creăm celorlalţi. Vorbitul în public dezvoltă încrederea în sine şi curajul. Curajul de a fi tu însuţi/însăţi. Când vorbeşti în public, focusul trebuie să fie pe adevărul interior. Vocea trebuie să urmărească transmiterea emoţiei care te însufleţeşte în acea clipă. Expresivitatea este dată de emoţia pe care o avem la momentul în care o transmitem.

voice

Ceea ce credem într-un anumit moment generează o emoţie, iar această emoţie va fi transmisă prin voce, fie că ne dăm seama sau nu, fie că ne place sau nu. Aşadar, este important să trecem printr-un proces de autocunoaştere pentru a reşui să identificăm bine emoţiile care ne ajută şi emoţiile care ne încurcă în realizarea discursului public sau în jocul de scenă pe care îl avem de realizat într-un spectacol teatral, cu atât mai mult cu cât la acel spectacol participă foarte mulţi din cei dragi şi cei cu care lucrăm zi de zi.

Discursul său a fost condimentat cu multe exemple din experienţa avută cu participanţi la seminariile pe care le-a coordonat. Pe scenă, actorul se duce ca să joace, nu ca să judece. Experienţa pe care fiecare din noi o avem în viaţă se constituie într-un capital, o comoară pe care fiecare dintre noi o poate valorifica în jocul actoricesc pe scenă şi în discursurile noastre. Publicul empatizează cu personajul atunci când actorul reuşeşte să transmită emoţiile ce fac personajul credibil, profund, autentic. Atunci când actorul se disipează, se “pierde” în rolul său, el dă viaţă unui nou “eu” pe care îl ilustrează în faţa celorlalţi, îl prezintă prin curajul de a fi autentic şi prin abilitatea de a împărtăşi o emoţie credibilă, relevantă, cu care publicul poate empatiza. Astfel, jocul pe scenă sau prezentarea în public devine o îmbogăţire a experienţei umane, o experienţă care transcende prezentul şi rămâne întipoărită în memoria auditoriului.

Experienţa transmisă în faţa publicului devine justă atunci când devine justă în faţa noastră, deoarece nu există grade de evaluare decât în interiorul nostru – cel puţin aşa susţine Mihaela. Un actor sau un prezentator în public nu trebuie să arate ce ştie, ci să arate ceea ce simte, pentru că publicul cu asta relaţionează. Şcoala nu este un mediu în care să-ţi antrenezi sau să exersezi curajul, păstrând în vedere a fi tu insuţi/însăţi. Este vorba despre curajul de a renunţa la măştile obişnuite pe care le luăm în faţa celorlalţi.

Cu timpul, activităţile Erisma s-au extins şi către alt tip de evenimente, cum este faptul că se găsesc la a cincea lansare de carte.

A doua prezentare a serii i-a aparţinut Gabrielei Tokacs. Gabriela are o inteligenţă verbală pe care şi-a dezvoltat-o mai curând în scris. Slide-urile ei erau pline de idei valoroase şi de informaţii utile, la care a muncit cu prisosinţă, lucru pentru care merită apreciată. Gabriela este onestă şi vorbeşte din pasiune, susţinându-şi valorile cu argumente şi cu emoţii. Este o persoană ce reuşeşte să exprime bine ce simte, iar asta e o abilitate rară care merită să fie apreciată, cu atât mai mult la un psihoterapeut. Cu siguranţă, Gabriela este o prezenţă caldă care vă va încânta din multe puncte de vedere într-o comunicare unu la unu.

Acestea fiind spuse despre Gabriela care este o persoană minunată, încântătoare şi frumoasă pe dinăuntru, cu toată onestitatea, trebuie să marturisesc că a fost una din cele mai proaste prezentări în public pe care le-am văzut în toată viaţa mea. Ar fi meritat filmată pentru a fi folosită ca material didactic despre cum să NU faci o prezentare în public. A fost un exemplu clasic in Death by Powerpointless care a plictisit la exasperare publicul, iar într-o parte a sălii, participanţii începuseră chiar să fie ostili şi să facă glume răutăcioase pe seama ei. Din dorinţa de a prezenta cât mai multe informaţii, prezentarea nu a avut un fir logic clar şi nu a generat dialog. Gabriela a stat departe de public, nu a relaţionat cu el, iar întrebările puse au rămas fără răspuns, generând momente jenante de tăcere.

Gabriela a vorbit despre Erisma, unul din proiectele Erudio, fără să spună ce este, cui se adresează sau care sunt beneficiile sale. Întrebată la sfârşit ce este totuşi, a dat un răspuns vag şi nelămuritor – ceea ce este un excelent mijloc de a buşi brandul de care se presupune că ar trebui să vorbeşti.

Totuşi, haideţi să vedem care sunt câteva din ideile valoaroase pe care le-a avut Gabriela în discursul său.

Ea a oferit două întrebări puternice al care merită ca fiecare din noi să ne gândim:

  1. Ce îmi doresc cel mai mult să se întâmple?

  2. Cum îmi voi da seama că am obţinut acel lucru?

A urmat o non-prezentare a mecanismelor de apărare. Totuşi, pentru cei care nu aţi rămas cu mare lucru din explicaţiile ei, vă recomand acest articol simplu de doua pagini, care a fost premiat pentru cea mai originală lucrare în psihologie şi a fost publicată într-o revistă de specialitate.

Una din temele principale ale prezentării sale a fost obsesia unor membrii ai societăţii contemporane cu ideea de a face în loc de a fi – preluată de la Cioran: “omul caută să realizeze prin muncă, nu să se realizeze”. Care mai este sensul de a trăi? Trăim cu sens? Ce se află dincolo de munca pe care o facem şi cu ce ne alegem?

O idee majoră cu care nu sunt de acord este că unul din rolurile Bisericii este aceea de a direcţiona oamenii nefericiţi, dar fomrulată astfel: “dacă oamenii n-ar fi nefericiţi, atunci rolul Bisericii ar fi inutil”. Mi s-a părut o idee ofensatoare la adresa creştinilor şi o luare în zeflemea, bazată pe incultura vorbitorului. Creştinismul este o religie a bucuriei, iar cercetări au arătat că oamenii care sunt credincioşi sunt mai fericiţi şi se bucură de mai mult sens în viaţă decât cei care nu cred în Dumnezeu. Omul are în sine de fapt nevoia de spiritualitate, de a transcende prezentul şi materialul în eternitate şi imaterial. O altă idee cu care nu am fost de acord din prezentarea ei este că schimbarea porneşte din nefericire, că trebuie să existe nepărat un şut în fund pentru a face un pas înainte. Asta pot fi de acord că e adevărat pentru români, ca trăsătură culturală. Adrian Stanciu de la Ascendis a spus într-un interviu pentru revista Cariere acum câţiva ani că “înainte să le faci românilor viitorul luminos, trebuie să le faci prezentul mizerabil”. Însă asta nu se aplică la toată lumea. Există oameni care sunt motivaţi în a se dezvolta de ideea de performanţă, de orientare spre obiective, de creştere. Iar aceştia, invariabil, aduc mai multe rezultate decât cei care sunt mânaţi de “băţ” de la spate. Eu cred că pentru a avea succes, trebuie mai întâi să fii fericit, nu invers.

Apoi, s-a discutat despre “mici secrete, mari efecte” – cum o schimbare mică a produs rezultate neasşteptat de bune.

O altă întrebare puternică cu care am rămas a fost: “ce pot face în a lucra cu mine pentru a fi mai bun în relaţia cu ceilalţi?”.

În cele din urmă, Gabriel Chicioreanu, reprezentantul 4Career, a evidenţiat importanţa instrumentului de evaluare Hogan oferit de Hart Consulting, deoarece acesta prezintă posibilitatea de a evalua valorile organizaţionale pe trei paliere: valorile angajatului, valorile angajatorului şi valorile potenţiale, latente, care duc la performanţă.

Următorul eveniment “Bune practici în HR” a fost programat pentru miercuri 22 aprilie 2015, iar invitaţi vor fi Dragoş Popescu, Cosmin Aratu şi Sorin Faur.

Mulţumesc organizatorilor pentru participarea la acest eveniment de networking şi felicitări participanţilor care au câştigat la tombolă!

Ştefan Alexandrescu,

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Artis Consulting & Training

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: