Profesionalismul prin excelenţă al unei edituri

 

Există tendinţa de a considera că dacă totul e la îndemănă din punct de vedere tehnologic, ne pricem la ceea ce facem – ceea ce este, în mod fundamental o eroare. Dacă ai un cont de facebook, nu înseamnă că ştii branding personal. Dacă ai o cameră video, nu înseamnă că eşti regizor. Dacă ai un aparat foto, nu înseamnă că eşti fotograf. Dacă ai la îndemână Open Office, Scribd, MobilPay, ClickBank,  PayPal şi eventual POD (print on demand), nu înseamnă că te pricepi la editorialistică.

Acum… majoritatea ideilor pe care le-am scris eu aici sunt nişte lucruri care mi se par de minim bun-simţ pentru cineva care doreşte să publice o carte serioasă. Pe principiul “lasă că merge şi-aşa” merg mulţi… crede-mă, NU VREI SĂ ŞTIŢI CE CRED EDITURILE despre aceşti autori.

Există două operaţiuni foarte importante pe care le realizează, prin excelenţă, profesionişti. Iar dacă tu nu eşti din întâmplare un profesionist în acestea, este bine să laşi pe altcineva să se ocupe de ele.

24_laptopuri cu ecrane transparente

 

Design-ul copertei.

O copertă interesantă conţine, pe lângă titlu, şi nişte reprezentări grafice, care pot fi: fotografii, desene, picturi, grafice, etc. Pentru coperta cărţii este bine să te gândeşti cu luni înainte, într-un efort de creaţie paralel cu găsirea titlului cărţii. Câteodată, ideea este clară de la început, alteori vine pe parcurs, alteori reprezintă o temă de gândire pentru editor şi pentru autor în fazele finale ale pregătirii pentru tipar a cărţii.

Cel mai bins, consider eu, este găsirea unei maniere subtile şi conceptuale de a sugera conţinutul printr-o reprezentare abstractă.  În comunitatea DeviantArt.com sau pe reţeaua socială Flickr.com poţi găsi mulţi fotografi conceptuali talentaţi pe care îi poţi contacta. Vezi etapa de Copyright management despre care am scris în partea a III-a a seriei „Cum să concepi o carte de specialitate”: Totul a mai fost exprimat. Doar că sub altă formă. Poţi folosi fotografiile lor cu permisiunea lor scrisă sau cel puţin poţi găsi căror idei din care te poţi inspira.

Acesta este deja un element de marketing, care, cu cât se îngemănează mai curând cu procesul de redactare, cu atât va fi mai bine. Desigur, nu întotdeauna îţi poate fi clar cum va arăta cartea ta în final sau cine o va cumpăra, dar efortul de a avea o conştienţă în această direcţie este unul de care depinde la câţi cititori – şi în ultimă instanţă, cumpărători – va ajunge cartea ta, fie că ai studiat sau nu marketing.

Coperta cărţii Căile persuasiunii în negociere a fost concepută de designerul suedez Răzvan Goldstein, iar imaginea de pe copertă a fost aleasă în comun acord de mine şi el. În urma procesului de proofreading, coperta a trebuit să fie modificată, ajustată, pe baza exemplarelor de probă.

Coperta Caile persuasiunii 3 dec 2012

 

Proofreading.

În România nu prea există proofreading. Cele mai apropiate concepte cu care proofreading-ul se confundă în peisajul editorialistic românesc sunt: copyediting, corectură, feed-back şi formatare. În esenţă, proofreading-ul este munca făcută de un specialist în proofreading (sau o persoană care a urmat cursuri ori are o slujbă din asta).

Proofreadingul se face de regulă pe un material imprimat al produsului final, o mostră care arată exact ca un exemplar final al cărţii (un proof of concept), ori pe o versiune electronică fidelă, completă, a unui exemplar fizic.

Aici, se detectează în ultimă instanţă defecte de producţie – şi e ultima linie de front a corecturii. În funcţie de acest exemplar, se ajustează în fişierul gata de imprimat şi cele mai fine setări, iar atunci când materialul primeşte acrodul “bun de tipar” mai are doar de primit descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale şi să fie multiplicat, fie în tipografie clasică, fie în POD (print on demand), într-un număr de exemplare care poate să varieze de la un mărunt 100 până la un normal 1000-1500.

Atenţie! Din momentul în care un ISBN este acordat unui volum, nu se mai poate schimba niciun spaţiu în acel volum! Paginile de publicitate, dacă se doresc a fi schimbate între tiraje, trebuie să fie nenumerotate.

Aşadar, designul copertei , proofreadingul şi obţinerea CIP-ului de la Biblioteca Naţională sunt ultimele etape înainte de tipografierea efectivă a produsului final. Modificările care se fac în această etapă ar trebui să fie modificări de fineţe, îmbunătăţiri la nivel de imagine, transformarea efectivă a cărţii într-un produs vandabil.

 

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

 autorul cărţilor Căile persuasiunii în negociere, Ce (mai) înseamnă succesul la școală și Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelență

Această serie este dezvoltarea unei serii de 3 articole anterior publicate pe Discerne care a avut peste 2000 de vizualizări. Acest articol a mai fost publicat în ziarul on-line Jurnalul Bucureştiului.

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

 

Anunțuri

Un gând despre „Profesionalismul prin excelenţă al unei edituri”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s