Mălăiaţă în gura lui fleaţă, v.2.0: Universul în vizualizarea credulilor

21 02 2015

Mulţi din cei care îşi imaginează că sunt preocupaţi cu „dezvoltarea personală” îşi recomandă şi apreciază o mică trilogie de filme ce se vor documentare, dar nu sunt. Mă refer la filmele What the #$*! Do We (K)now!? (2004, R: William Antz, Betsy Chasse, Mark Vincente), The Secret (2006, r: Drew Heriot, Sean Byrne, Marc Goldenfein şi Damian McLindon) şi What the Bleep!?: Down the Rabbit Hole (2006, R: William Antz, Betsy Chasse, Mark Vincente)..

Au câteva idei bune. Cineva care vede aceste filme şi aplică UNELE idei de acolo, îşi poate schimba viaţa în bine. Dar mai este şi cealaltă latură a adevărului: aceste filme conţin idei neconforme cu ştiinţa – o amestecare a adevărului cu minciuna.

Din punctul de vedere al sugestiilor spirituale pe care le implică, această trilogie oferă analogii nefondate şi duc spectatorul pe drumul unor credinţe pornite din New Age, cum ar fi că Dumnezeu este de fapt energia universului, pe care fiecare din noi o poate controla şi face ce vrea cu ea. Aşadar, omul înlocuieşte voia lui Dumnezeu cu voia proprie şi „Universul răspunde”.

V-aţi întrebat vreodată, de exemplu, dacă un avion se prăbuşeşte şi mor 100 de oameni, rezultatul gândurilor negative al cui dintre el a fost? Este o întrebare care nu se pune în vreunul din aceste trei filme nici unuia dintre « specialişti ».

Un detaliu picant este că unii dintre ei nici nu au văzut modul în care secvenţele cu ei vor fi folosite în montajul final, pentru că dacă ar fi văzut, nu ar fi fost de acord cu realizarea. « Legea atracţiei » funcţionează, într-adevăr, dar nu aşa cum se elucubrează în asemenea filme.

Acestea sunt nişte vehicule excelente ca cei care vorbesc să-şi promoveze produsele şi serviciile, mai ales dacă vorbim despre sisteme de multi-level-marketing sau de promovarea unor cursuri cu tot felul de aşa-zişi „maeştri spirituali” – în fapt nişte şarlatani, de cele mai multe ori.

Gândeşte-te puţin: dacă doar gândirea noastră ar avea capacitatea, prin vizalizare, să ne aducă către rezultatele dorite în mod inerent, ce nevoie am mai avea să acţionăm, să trecem ceea ce credem în comportament?

Nu ştiţi oameni care au visat toată viaţa şi au murit doar cu visul, sau poate chiar visul a murit odată cu ei? Credeţi că ei nu foloseau vizualizarea? Da, sigur că este ceva care ajută. Dar autosugestia, vizualizarea ş.a.m.d. Nu ajung. Sunt doar instrumente utile.

Responsabilitatea schimbării aparţine celui care deţine aceste cei. Iar dacă acesta este « orb pe dinăuntru », aşa cum scrie în Biblie, cum va putea acesta să lumineze în exterior?

PS: Poveste reală de la un amic. Vorbea cu o prietenă care spunea:

– Universul este plin de abundenţă şi generos! Nu-ti mai face probleme cu banii!

– Auzi, mă împrumuţi şi pe mine cu 100 de euro pentru o săptămână?

– Ăăăă, nu pot, că dacă te împrumut, rămân fără şi nu-mi mai dă mama

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi Critica gândirii pozitive.

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

ocazional, critic de film

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

19 11 2015
10 lucruri care NU cred că sunt IMPORTANTE pentru SUCCESUL în viaţă. Partea II. | DISCERNE

[…] resemnarea, pesimismul şi gândirea magică (despre ultima am scris mai pe larg aici şi în acest articol despre prostituarea psihologiei în România) au fost întotdeauna pentru […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: