Perspectiva de ansamblu: detaşează-te!

 

Bine te-am găsit la un nou articol despre cum să concepi o carte de specialitate!

Am parcurs până acum etapele de structurare a ideilor, (re)scriere a conţinutului şi documentare cu referinţele şi trimiterile de rigoare. Dacă ai făcut toate acestea în cadrul unui proiect editorial, atunci felicitări! Abia ai trecut de sfertul drumului!

 

Cuvântul înainte al autorului.

Nu întotdeauna obligatoriu, poate fi cuprins într-un capitol introductiv sau poate ocupa de la câteva pagini până la zeci, în deschiderea cărţii. Dacă deja l-ai scris în procesul de redactare al cărţii, atunci taie-l, pune-l deoparte şi rescrie-l. Imaginea pe care o ai asupra unei cărţi pe care o scrii este diferită de cea pe care o ai atunci când conţinutul e finalizat. Cititorii nu lecturează ce ţi-ai propus, ci ce ai reuşit.

Listează conţinutul cărţii fără introducere, anexe, indicaţii bibliografice şi de semnificaţie şi citeşte-l de la cap la coadă pe hârtie. Rezistă tentaţiei de a face corecturi în detaliu şi citeşte-l per ansamblu. E o idee bună să ţii alături un carneţel în care să scrii toate ideile de îmbunătăţire mărunte care îţi vin, dar acesta NU este scopul acestei lecturi, ci acela de a-ţi da o intuiţie cu privire la cum ţi se pare cartea.

Pe baza acestei intuiţii de ansablu, vei scrie o introducere succintă, fără să te cramponezi de ceea ce ai scris înainte, în care, punându-te în papucii cititorului, îi vei explica în 2-3 vorbe de ce vrea el să îţi citească volumul. Dacă doreşti, poţi include un mic istoric al creaţiei tale, sau să aduci câteva argumente cu privire la structură. De ce consider că este important să faci această introducere cu propriile tale cuvinte? Pentru că oferă motivaţie şi structură cititorului.

 

Formatarea textului

Documentul în format .doc în care faci (pre)formatarea textului trebuie să fie re-dimensionat grafic la formatul de tipar pe care îl vei adopta: A5, universitar şi A4 sunt cele mai răspândite. Formatarea textului îşi are timpul său: nici prea devreme, căci atunci riscă să devină o obsesie care să domine conţinutul, nici prea târziu – adică atunci când îţi dă peste cap tot layout-ul, graficele şi capitolele. Gândeşte-te la cum vrei să arate cartea în mâinile cititorului. Dacă lucrezi într-un editor de texte precum Open Office sau Microsoft Office, este o idee bună să ajustezi dimensiunile fişierului .doc încă de la început pentru conformitate cu fişierul ales, înainte să te apuci de scrierea propriu-zisă a cărţii.

Nu te baza pe un singur editor de text, ci combină-le. Trebuie menţionat că deşi nici Microsoft Word, nici Open Office Writer nu sunt programe informatice optimizate pentru scrierea unei cărţi (există, de exemplu, Quark Express), combinaţia lor cu Notepad-ul în procesele de formatare poate să ofere nişte rezultate decente. 

Dacă nu ai la dispoziţie serviciile unui specialist în desktop publishing, copywriting sau măcar sfaturile unui publicist familiar cu fonturile, consideră ca font principal Arial sau Times New Roman.

Un lucru foarte important pe care îl ai de stabilit este distanţa dintre rânduri (se setează de la „Paragraph”) – poate cel mai considerabil aspect în ceea ce dă adevărata dimensiune în pagini a unei cărţi. A propos, formatarea „Text body” este considerabil mai uşor de citit.

Manuscrisul (adică versiunea electronică a fişierului scris şi aşezat în pagină) trebuie să fie într-o formă cât mai apropiată de cea finală pe tipar, în momentul în care este prezentată altcuiva. Nu îţi trebuie neapărat abilităţi de grafician, dar îţi trebuie un simţ estetic vizual pentru a discerne între ceea ce este frumos şi urât, între ce este lizibil şi ilizibil. Plimbă-te prin librării în perioada asta. Observă mai multe tipuri de formatări pe care le au cele mai noi cărţi şi observă impactul pe care îl au asupra ta ca cititor. Pune-te în papucii publicului tău!

Chiar dacă editura va propune unele modificări formatării tale, este bine să îţi faci de la bun început propria formatare, pentru că aceasta este o formă bună de execuţie şi verificare a ceea ce ţi-ai propus în structură. Oricum modificările făcute de editură nu vor fi fundamentale, dacă ţi-ai făcut treaba bine. Însă o carte prost formatată de la început poate fi respinsă de un publisher chiar şi pe acest criteriu.

 

Feed-back.

Să zicem că ai o carte scrisă şi formatată, finalizată ca fişier .pdf. Consider o carte redactată complet atunci când eşti mulţumit cu tot ce ai scris tu, nu mai ai nimic de adăugat şi nimic de tăiat. Din momentul în care ajunge în această etapă, o vei trimite câtorva prieteni, apropiaţi, care să fie din arii cât mai diferite, dar obligatoriu să fie interesaţi de subiectul cărţii tale.

Coperta Caile persuasiunii 3 dec 2012Ei îţi vor citi cartea într-un termen-limită fixat de tine, de regulă între două săptămâni şi o lună. Termenul-limită nu îl stabileşti din raţiuni de urgenţă, ci ca să te asiguri că treaba este făcută. Eu, spre exemplu, am procedat în felul următor când am lucrat la „Căile persuasiunii în negociere: pentru manuscris, am stabilit o listă de 20-30 de persoane care am considerat eu că ar fi potenţial interesate să citească acel manuscris pentru mine. Le-am trimis o scurtă descriere a manuscrisului. Din acestea, cam 10 persoane au răspuns afirmativ. Din acestea, cam 5 chiar au citit manuscrisul. Din acestea, vreo 2-3 mi-au dau şi un feed-back relevant.

Atunci când ai versiuni succesive foarte diferite ale manuscrisului – cum mi s-a întâmplat mie, să am trei versiuni ale cărţii Căile persuasiunii în negociere, pe parcursul redactării ei, evită să le re-trimiţi aceloraşi oameni. Opinia lor nu va mai fi fresh.

Eu folosesc un formular de feed-back în care solicit informaţii specifice despre volum. Chestionarul poate să fie lung (al meu are 5 pagini), dar trebuie să fie uşor de completat. În urma impresiilor şi discuţiilor pe larg cu aceşti cititori speciali, vei avea o sumă de idei despre cum să îmbunătăţeşti cartea.  Pune-le la treabă. Atunci când, şi în urma unui feed-back de la cel puţin 10 persoane diferite care au citit cartea complet, eşti mulţumit/ă de forma în care se găseşte, poţi să te apuci să cauţi editori.

Odată cu formatarea textului şi scrierea cuvântului autorului, vei dobândi o anumită detaşare, o viziune de ansamblu, o distanţă necesară faţă de conţinutul tău, care te va ajuta să mergi la etapele următoare ale conceperii cărţii.

uite cum tin lumea

Îţi doresc viziune de ansamblu!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

autorul cărţilor Căile persuasiunii în negociere, Ce (mai) inseamna succesul la scoala și Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelență

Această serie este dezvoltarea unei serii de 3 articole anterior publicate pe Discerne care a avut peste 2000 de vizualizări. Acest articol a mai fost publicat în ziarul on-line Jurnalul Bucureştiului.

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

 

Un gând despre „Perspectiva de ansamblu: detaşează-te!

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.