Refracţia şi reflexia sinelui în oglindă (partea II)

Orice ţel abandonat devine scorbura. ” – Vasile Ghica

Aş putea alege să interpretez afirmaţia lui Vasile Ghica şi să spun simplu “Orice om care se abandonează pe el însuşi devine scorbură!

În general oamenii nu simt momentul în care se abandonează şi mulţi cred că există o singură situaţie, aceea în care suntem abandonaţi de cei din jurul nostru.
O dată cu această percepţie vine şi cea de dependenţă faţă de cei din jurul nostru şi de lipsă de afecţiune. Aceste stări se dezvoltă din copilărie, când persoana în cauză s-a simţit abandonată de unul din părinţi, a simţit că nu primeşte suficientă atenţie sau dragoste. De obicei apare în familiile unde există mai mulţi copii, iar cel mai mic primeşte toată atenţia familiei.
Treptat, starea aparentă de abandon se transformă în abandonarea propriei persoane, în lipsa încrederii în propriile forţe şi în nevoia constantă de a avea pe cineva alături care ne va pune pe picioare ori de câte ori vom fi la pământ.
Cel care se abandonează se transformă astfel într-un om dependent de cei din jur.

Densitatea unei măşti este direct proporţională cu intensitea rănii.

abandon1

Cel mai uşor dependentul este recunoscut după dorinţa lui de a fi susţinut de ceilalţi. Deşi pare o persoană cu dificultăţi în a lua decizii, în realitate acesta se îndoieşte de acea decizie doar dacă simte că nu are susţinerea celor din jur.

Singurătatea este cea mai mare frică a dependentului, de fapt mulţi dintre noi trăim cu această frică, însă acesta face orice pentru a capta atenţia. De multe ori ajunge într-un conflict cu el însuşi, deoarece vede că cere prea multă atenţie şi crede că situaţia va sfârşi prin a-l deranja pe celălalt, iar acesta îl va abandona.

Persoana dependentă, este prima care nu va vedea adevăratele probleme de cuplu. E genul de persoană care preferă să trăiască mereu cu impresia că totul merge bine din teama de a nu fi abandonată. Dacă partenerul o anunţă că va pleca, va suferi enorm, deoarece nu vede probleme reale şi nu se aşteaptă la aşa ceva.
Dacă te aflii într-o situaţie asemănătoare şi şimţi că te agăţi de celălalt, că faci tot felul de manevre pentru a nu fi abandonat, trebuie să găseşti singur o imagine mentală care să îţi acorde sprijinul necesar. Nu renunţa nici în momentele de disperare, când ai impresia ca nu vei mai primi ajutor din exterior. Există o soluţie pentru orice problemă, nu uita asta!
Ajutându-te pe tine, se vor clarifica lucruri în viaţa ta şi treptat vei găsi soluţii.

abdandon2

Oamenii care se abandonează devin dependenţi de suferinţă. Un exemplu ar fi o femeie care trăieşte cu un alcoolic sau o femeie care este bătută de partener. Suferinţa la ideea de a-l părăsi pe acesta este mai mare decât cea fizică pe care o trăieşte. Practic, viaţa acesteia se sprijină pe o speranţă, una emotivă. Nu poate să-şi recunoască rana, deoarece acest lucru ar duce la trăirea suferinţei pe care o reprezintă acea rană.

Emoţia cea mai intensă trăită de cei care se abandonează este tristeţea. O simte în adâncul fiinţei sale, fără să o înţeleagă sau să poate spune de unde vine. Pentru a scăpa de acest sentiment ori încearcă să fie înconjurată de oameni, ori se retrage, alege să părăsească oameni care pentru el sunt sursa acelui sentiment.

Ai privit în tine şi ai regăsit multe din cele de mai sus? Hai să vedem şi cum arată imaginea ta în oglindă?

adandon3
Ai ochii mari şi trişti, dar care atrag de fiecare dată şi distrag atenţia de la un corp lipsit de tonus? Foloseşti prea des cuvinte precum “absent“, “singur” şi expresii gen “Nu mai suport!“, “Mă simt înghiţit“?
Ai dificultăţi mari în a decide ceva de unul singur şi de asemenea în a accepta un refuz?
Te agăţi psihic de cei din jurul tău, plângi uşor, atragi milă, eşti instabil, azi vesel, mâine trist şi dai mereu impresia că tot ce vrei este independeţa?

Cum te vindeci?

ACCEPTĂ-TE aşa cum eşti!
Priveşte-te, obervă-te şi lasă masca să cadă.
Simte-te bine singur şi nu mai căuta atenţia celor din jur, iar treptat viaţa ta va deveni mai puţin dramatică.
Îţi vei da seama că eşti suficient de puternic şi nu ai nevoie de sprijinul celorlalţi pentru a face faţă, pentru a duce singur la capat un proiect sau pentru a ajunge un învingător.
Vei ajunge la o autonomie afectivă şi nu te va mai speria ideea de a fi singur în momentele în care pierzi pe cineva ci vei şti că poţi supravieţui singur!

Guest post de Bianca Roxana Ionel. Publicat iniţial aici la 22 iulie 2013. Copyright (C) Bianca Roxana Ionel, 2013. Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi acest interviu cu ea şi blogul ei.

Anunțuri

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s