Hoţii de film românesc. Partea I.


Bine te-am regăsit la un nou articol despre starea cinematografiei româneşti!

Nu, nu este vorba despre pirateria on-line, ci despre ceva mai grav, după părerea mea.

  

Cum se irosesc bani publici ai statului pe producţia cinematografică

Cu acest articol, încep să scriu cu exemple despre un fenomen de furt din banii publici pe care mai multe zeci de binecunoscuţi aşa-zişi „autori” de film românesc (regizori, producători, scenarişti) îl practică de vreo 20 de ani cu succes. Este vorba despre incompetenţii care primesc bani de la CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei) pentru a realiza „filme-fantomă”. Ceva explicaţii despre cum (nu) funcţionează sistemul, în acest articol de Florentina Ciuvercă.

Proiectele unor asemenea incompetenţi au următoarele caracteristici:

  1. primesc finanţare de la stat (CNC, TVR, etc.) pe principiile PCR (pile, cunoştinţe şi relaţii), chiar dacă cei care le-au înscris nu au livrat proiectele anterioare ori au făcut-o la standardele minime;

  2. durează, de obicei, între 5-8 ani de la momentul în care ele sunt concepute ca proiecte pentru finanţare şi până când sunt prezentate publicului; între timp, unele din aceste proiecte îşi schimbă autorii, trec prin numeroase revizii şi cârpeli; unele din ele nu mai sunt niciodată livrate, iar aproape nimeni nu cere socoteală pentru bani;

  3. de la momentul în care filmul este finalizat, mai trec încă vreo 1-2 ani până când acesta este prezentat publicului;

  4. sunt greu de văzut, pentru că autorii lor le proiectează numai suficient încât să bifeze la minim pe rapoartele către CNC că filmele au rulat; uneori, se realizează doar vreo 1-2 proiecţii la dracu‘n praznic astfel încât să le vadă cât mai puţini oameni;

  5. prezentarea de marketing a filmului este făcută în bătaie de joc şi este uneori analfabetă;

  6. comunicarea publică este absentă sau foarte săracă (site-uri care nu sunt actualizate, lipsă de răspuns la e-mail-uri din partea presei şi a bloggerilor);

  7. sunt, de obicei, foarte proaste, în aproape toate categoriile artistice şi tehnice; criticii care apucă să le vadă sunt absolut îngroziţi iar majoritatea au învăţat să le evite de la bun început – de aici le vine şi denumirea de „filme-fantomă” – rămân puţine urme care să ateste chiar şi faptul că filmul a fost prezentat public;

  8. filmele nu devin cunoscute, dar figurează pe diverse liste (în funcţie de cine le întocmeşte) ca „film românesc realizat”; de fapt, pentru unii jurnalişti cărora le este lene să “sape”, nici măcar nu există vreo diferenţă între proiecte anunţate, proiecte finalizate şi proiecte lansate;

  9. din când în când, câte vreun jurnalist rătăcit le mai găseşte pe vreun wishlist scris cu ceva timp în urmă şi sunt trecute în diferite liste care contribuie la zăpăceala generală ce învăluie ca un nor de fum aceste isprăvi.

Aceşti incompetenţi sunt organizaţi în clanuri, carteluri şi studiouri care trăiesc din căpuşarea banilor publici sub pretextul că ei fac film. Uneori, accidental, unii din ei mai realizează câte un film bun pe la alt studiou sau reuşesc să coopteze câte vreun nume de marcă în proiectele lor, ceea ce poate să îi inducă în eroare pe cei care nu sunt familiarizaţi cu acest proces.

De-a lungul celor aproape 25 de ani de la Revoluţie, aceştia şi-au perfecţionat metodele şi au început deja să dea mai departe unei tinere generaţii sistemul patentat.

Voi lua la rând în ordine aleatorie câteva studiouri şi câţiva autori.

Campionii sunt, de departe, cei de la Artis Film: Adrian Popovici şi Cornelia Paloş. Urmează Filmex şi RoDeFilm, unde capii sunt Mihai Constantinescu, Constantin „Titi” Popescu, jr, Ioan şi Deian Cărmăzan, Cornel Gheorghiţă, Dinu Tănase. Apoi Abis Studio (Gabi Antal) care de fapt este mai mult un studiou de post-producţie care oferă servicii altor studiouri, dar din când în când au şi proiecte ale lor care îngrozesc prin calitatea scăzută.

Cel mai probabil, nu veţi vedea niciodată asemenea filme-fantomă, chiar dacă veţi depune toate eforturile posibile în acest sens.

  

Artis Film

Mihnea Columbeanu scria aici în cronica filmului Un acoperiş deasupra capului:

„Casa de filme Artis, a persoanelor Popovici şi Paloş, e unsă cu toate alifiile, aşa că nu încape nici o îndoială: Adrian Popovici va continua să dea motor, la fel de sigur ca şi că C.N.C.-ul va continua să-şi organizeze proiectele mai mult pe şpăgi decât pe alte criterii. Deocamdată, au dovedit că, pe lângă finanţarea unor inepţii născute gata moarte, se pricep de minune şi să finanţeze lucruri bune anume ca să le omoare. Sperăm numai că viitorul scenariu al Marei Nicolescu va nimeri pe mâna unor cineaşti, nu a unor motorişti.”

Mai multe producţii ale Artis Film sunt listate în articolul Lista „creatorilor” de „filme” penibile, naturalist-fanteziste, abonaţi la vaca de muls CNC.

Artis Film a produs multe filme proaste, din care pare să facă notă discordantă primul film al lui Călin Peter Netzer, Maria, apărut în 2003. Ingeborg Bratoeva scrie în recenzia sa despre Maria că este un criticism social plin de clişee, predominat de prototipul „scursurii vestice” care îl exploatează pe bietul est-european. O asemenea abordare în alb şi negru împiedică crearea de relaţii autentice între personaje şi nu aduce nimic nou. Din fericire, Călin Peter Netzer a învăţat suficient din acest eşec încât 10 ani mai târziu să primească Ursul de Aur pentru Poziţia copilului. Din nefericire, producătorii Adrian Popovici şi Cornelia Paloş (PDL) nu au învăţat nimic productiv, decât cum să ungă mai departe roţile ca să le mai intre ceva în buzunare.

Artis Film s-a mai remarcat prin faptul că a reuşit să traducă aiurea titlul propriului lor film în engleză.

Am scris deja despre unul din filmele acestui studiou aici. Este vorba despre Cernozaurii (2013). Un colaborator de-al meu a scris o cronică la Aventurile lui Cap Pătrat şi Cap Rotund. În articolul următor, voi scrie şi despre câteva proiecte mai recente ale Artis Film. De curiozitate, CNC au pus (din nou) recuperatorii pe cei de la Artis Film pentru 5 din proiectele cu care au fraudat statul.

   Ştefan Alexandrescu,

ocazional, critic de film

Anunțuri

5 păreri la “Hoţii de film românesc. Partea I.”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s