Poarta albă (2014) de Nicolae Mărgineanu

poarta-alba-afis-filmProducţie România 2014

Regia: Nicolae Mărgineanu

gen: docudramă

Scenariu: Nicolae Mărgineanu, Oana Maria Cajal

Premiera în România: 17 octombrie 2014

În timp ce alţii nici n-au început producţia, acest film este primul finalizat din cele care au cîştigat anul trecut finaţare de la CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei)

Trei tineri studenţi, Adrian, Ninel şi Anuca încearcă să treacă graniţa peste Dunăre. Suntem în anul 1949, când comunismul se instala în forţă în România. Cei doi băieţi sunt prinşi de grăniceri şi ajung în lagărul de muncă forţată canalul Dunăre-Marea Neagră unde traversează un întreg calvar. Despre Anuca nu mai ştiu nimic…
Scenariul este adaptarea cărţilor „Vărul Alexandru” de Adrian Oprescu (editura Humanitas) şi „Tortura pe înţelesul tuturor” de Florin Constantin Pavlovici.

Perioada din anii 1950 a fost probabil printre cele mai cumplite în România. Mii de intelectuali, părinți sfinți și indivizi etichetați drept „burghezi” au fost considerați un pericol la adresa noului regim bolșevic și au fost închiși în temnițe și lagăre de muncă forțată. Poarta Albă era un astfel de lagăr, în care prizonierii erau forțați să construiască canalul Dunărea-Marea Neagră, un proiect al cărui scop era de fapt exterminarea oricărei amenințări care ar fi putut destabiliza dictatura adusă în țară de tancurile Armatei Roșii.

Din păcate, puține filme au fost făcute despre acești ani de teroare; din acest punct de vedere, filmul Poarta Albă se distinge de multe alte filme românești care au premieră în această toamnă. Mai mult, producătorii susțin că multe întâmplări reale, descrise în mărturisirile foștilor deținuți, au inspirat scenariul filmului, printre altele cartea „Vărul Alexandru” de Adrian Oprescu. Avem deci un film cu niște premize foarte promițătoare, cum de altfel au fost multe filme românești. La fel ca multe din aceste filme, Poarta Albă sfârșeste prin a fi ca o ciorbă fadă, fără gust și care regreți că ai gustat-o în primul rând.

Adrian și Ninel încearcă să treacă Dunărea pentru a fugi din țară și sunt prinși și trimiși în lagărul de muncă forțată. Restul filmului este non-linear, prezentând viața de zi cu zi a deținuților. În lipsa unui scenariu care se dezvoltă pe parcurs, ce devine esențial este trăirea interioară a fiecărui personaj prezentat spectatorilor, ceea ce necesită actori capabili să exprime o gamă largă de emoții și tocmai acest lucru lipsește din film cu desăvârșire. O mulțime de caractere sunt introduse dea-lungul timpului, dar toate sunt tratate foarte superficial, poveștile lor personale sunt menționate în trecere, iar o dezvăluire a lumii interioare este inexistentă. Actorii par incapabili de a exprima emoții autentice, iar această crispare rezultă într-o dificultate ca spectator de a relaționa sau simpatiza cu persoana lor. Cu tristețe constat că niciun caracter nu mi-a rămas în minte foarte mult timp după vizionarea filmului și o singură scenă mi s-a părut atât de dramatică încât să îmi mai aduc aminte de ea.

Mărturiile foștilor prizonieri în lagărele comuniste sunt foarte tulburătoare și zguduitoare. Orice tânăr interesat de propria istorie ar trebui să le citească și să le asculte, încât ele vor fi curând singurele noastre amintiri care le mai avem despre ororile făcute de regimul comunist în România. Filmul Poarta Albă reprezenta o ocazie de a fi o voce pentru aceste mărturii, păstrându-le vii în memoria colectivă al poporului român. Din păcate, o dată cu ieșirea din sală a spectatorilor după sfârșitul filmului, va fi dat uitării pe raftul prăfuit al filmelor românești care promiteau mult inițial, dar au rezultat într-o ciorbă proastă tipic românească.Dacă vreţi să vedeţi un film românesc bun despre drama întemniţaţilor din perioada comunismului, mai bine căutaţi Binecuvântată fii, închisoare (2002, R. Nicolae Mărgineanu).

Trailer

Cronică de Răzvan Goldstein

Copyright (C) Răzvan Goldstein, octombrie 2014

Alte cronici: aici, aici, aici, aici, aici

Articole: aici, aici.


Anunțuri

O părere la “Poarta albă (2014) de Nicolae Mărgineanu”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s