Casa de pariuri ratate în film

 

Trei documentare de mediu-metraj autohtone, produse de Casa de Pariuri Literare, au fost înfăţişate publicului românesc în ultimul an. Deşi promiţătoare ca idee şi concept, toate trei sunt nişte mizerabile eşecuri.

Oricât de potenţial interesantă şi merituoasă ar fi iniţiativa Casei de Pariuri Literare drept casă editorială (căci aşa se revendică), este nefericit că această organizaţie încearcă să facă documentar şi promovare şi eşuează atât de mizerabil în amândouă, din orice fel de criterii.

Din nefericire, dacă ne gândim la starea cinematografiei româneşti din 2013-2014, cu frângere de inimă trebuie să includem şi aceşti embrioni prematuri, născuţi cu forcepsul despre care trebuie să mărturisesc cu groază că încă se găsesc pe internet, iar primul se găseşte comercializat chiar pe DVD.

Drept contraexemplu, adică o dovadă că se poate face documentar de mediu-metraj în România cu cap, de către tineri, despre iniţiative sociale şi culturale merituoase, stă Tăşuleasa Social prezintă: „Un film fain” (R: Andrei Dăscălescu, 2012).

Deci se poate. Să vedem de ce nu s-a putut în cazurile de mai jos.

 

1. 10x Observator Cultural (2013)

Documentar de mediu-metraj (52 de minute)

regia: Marian Baciu

Am aflat despre acest documentar de pe site-ul festivalului de film ASTRA şi l-am văzut pe YouTube din patru perspective concomitent:

  • cititor ocazional al revistei Observator Cultural, atât în format tipografiat, cât şi pe net

  • profesionist cu ceva experienţă în marketing şi relaţii publice

  • critic de film

  • blogger, autor al unei retrospective despre cinematografia românească actuală.

Aşadar, criticile pe care le voi aduce succint îmbină aceste puncte de vedere. Problema cu 10x Observator Cultural este că nu se hotărăşte dacă vrea să fie o reclamă extinsă ori un documentar restrâns.

Să-l luăm mai întâi ca documentar. Complet lipsit de structură şi recunoscut chinuit, filmul pendulează între interviuri cu diverşi membri ai redacţiei (uneori încadraţi aiurea), imagini irelevante din redacţie şi lamentările finanţatorului proiectului că nu reuşeşte să câştige bani dintr-o revistă de cultură. Ultimele consider că sunt inutile şi mai ales redundante (spune asta de vreo trei ori în film).

Filmul mizează aproape exclusiv pe aspectul de critică literară şi, pe bună dreptate, cineva care nu ştie ce este cu Observator Cultural ar putea să se întrebe văzând filmul de ce nu se numeşte Observator Literar. La un moment dat, criticul de film Mihai Fulger, angajat al revistei , vorbeşte vreo două minute în timp ce pe fundal vedem imagini cu articole despre Cristian Mungiu. Prea puţin, irelevant şi nearticulat. Unde sunt expoziţiile de pictură, fotografie? Unde este teatrul? Unde sunt dansul, muzica? Desigur, despre acestea se scrie în Observator Cultural, dar nu ai afla asta din acest film.

Ca o reclamă extinsă, videoul funcţionează până într-un punct în conturarea unei imagini despre cultura organizaţională. E prea extinsă. Se putea spune acelaşi lucru şi la jumătate din lungime. Şi ar fi ieşit un reportaj decent, un advertorial bun de prezentat mult mai uşor unui public mai larg. De fapt, încă se mai poate face asta. La urma urmei, peste mai puţin de un an, Observator Cultural va împlini 15 ani.

Artificiul cu „Thanks/10x” nu prea merge, pentru că este clar că toţi care apar în film şi care l-au făcut încă mai trăiesc în secolul trecut.

Iată opera pe YouTube

 

2. Aici Nora Iuga (2014)

Documentar de mediu-metraj (52 de minute)

regia: Vlad Rotaru

Premiera la Bucureşti: Cinemateca Union, mai 2014

Realizat de către aceeaşi organizaţie (Casa de Pariuri Literare) ca şi primul 10x Observator Cultural, acest film este o biografie a Norei Iuga, relatată de ea. Drept trailer, ne este servită o însăilătură cu Nora Iuga vorbind despre nişte lucruri total neinteresante. Cine e Nora Iuga? O scriitoare. Aşa, şi? De ce ar trebui să mă intereseze? De ce e importantă?

Oricum nu contează, pentru că din materialul de mai jos se vede că autorul filmului nu se ia în serios şi nici noi nu ar trebui să facem asta. Dacă nici „personajul principal” nu crede că acesta este un film, de ce ar trebui să credem noi? În plus, iată încă un exemplu că autorul nu ştie ce înseamnă un trailer. Dacă aşa e tot filmul, apăi şi eu pot să fac un film despre viaţa mea în care tot eu să povestesc 🙂 Nu vreau să spun că aş fi vreun om cultural de valoarea Norei Iuga, dimpotrivă. Dar nu mi se pare foarte credibil să faci un documentar în care partea covârşitoare e personajul central vorbind despre sine. Iar dacă nu e aşa, atunci trebuia făcut un alt trailer, mai ales că vine de la o organizaţie care se presupune că ar trebui să promoveze literatura română. Dar până când poveştile despre literatură vor prinde suflu filmic, va mai trece multă apă pe Siret (sperăm să nu sece).

 

3. CDPL Story (2013 sau 2014)

Documentar de mediu-metraj

Regia: Vlad Rotaru

M-am forţat să urmăresc acest surogat de documentar până la minutul 20 din 53.

Pentru cei interesaţi, aberaţia se poate găsi aici.

Am observat că se bate monedă pe Cătălina Bălan, care este (era?), se insistă: „PR junior sub 18 ani”. Juna apare în câteva momente în prim-plan, repetând mecanic un discurs pe care nu l-a învăţat prea bine, râzând şi aranjându-şi părul, întâlnindu-se cu unul din fondatorii Casei de Pariuri Literare în Cişmigiu după ce acesta a întârziat jumătate de oră (foarte „profi”, aşa cum este şi întregul demers 🙂 ). Sunt atât de multe lucruri stupide în legătură cu asta încăt nu ştiu de unde să încep: este incorect logic şi gramatical să spui că cineva este „PR” – PR-ul se face, nu este o identitate, ci este despre identitate; nu am înţeles cine e senior; nu am înţeles de ce apare promovată ca o mascotă, ca şi cum lipsa de experienţă ar fi un atu; nu am înţeles ce caută omul de la PR în faţa camerei de filmat, în loc să fie în culise; nu am înţeles ce face ea exact ca PR junior; Cătălina Bălan (cunoscută şi drept „Căpătăpălipinapa nu e în stare să se prezinte nici măcar pe sine, darămite o organizaţie. – aceasta e pagina ei de prezentare oficială).

Sincer să fiu, m-am enervat suficient de mult încât să consider că realizatorii acestui mizerabil experiment îşi bat joc de cei care se uită la el. Adică pentru cine e „documentarul”? Pentru fani, care deja ştiu despre ce e vorba, sau pentru cei care ar putea fi realmente interesaţi să afle despre cum e promovată literatura în România? Ce am putea să înţelegem din bâlbe, discursuri nearticulate şi lălăite, plantate ca din avion cu o desăvârşită lipsă de structură (nu că organizaţia respectivă ar avea vreo organizare clară, după cum chiar cei implicaţi recunosc). Nu am înţeles nici ce face fiecare din cei care vorbeşte, cu ce se ocupă, iar dacă numele lor nu ar fi fost menţionate în duma asta de „trailer”, probabil nici nu aflam.

Unul dintre autorii proiectului Casa de Pariuri Literare spune că au „încercat” să respecte etapele corespunzătoare publicării unei cărţi. Wow! Trying is not doing. Dar sincer, nu vreau să-i mai văd încercând să facă filme. Pentru că e clar că nu ştiu ce e aia.

În lista lor mai figurează o „ispravă” documentaristică din 2012, dar mi-e groază să deschid linkul respectiv.

Săraca literatură românească, în halul acesta a ajuns să fie „promovată”. Eminescu se răsuceşte în mormânt cu groază şi se roagă probabil ca la următoarea filmare să li se buşească aparatul de filmat de pământ înainte să filmeze „un PR super junior” de 7 ani călare pe o răţuşcă de plastic.

În lumea de astăzi, există o mulţime de oameni care fără jenă îşi dau pe faţă incompetenţa, crezând că fac un lucru de calitate doar pentru că s-au trezit cu o cameră de filmat în mână peste noapte. Să nu faceţi ca ei!

 

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

Anunțuri

5 păreri la “Casa de pariuri ratate în film”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s