Sezonul roşiilor stricate de aruncat în filme de vară

17 07 2014

Există o specie de filme româneşti care capătă o tot mai mare vizibilitate, şi mai ales sprijin, din partea statului (ceea ce este îngrijorător). Este vorba despre filmele realizate de dragul de a fi, ca să creeze amatorilor care s-au înscris la tot felul de şcoli şi tabere de film iluzia că ei chiar au devenit actori. Deşi autorii lor se percep ca fiind artişti, valoarea muncii lor este uneori sub pragul debilităţii despre scriam aici şi aici, marcând halucinant auto-iluzii, aplaudate fără argumente doar de către câţiva „cronicari” inopinaţi ale căror păreri sunt pe atât de flatante, pe atât de fade. 

1. DramaKarma / Sânge tânăr, munţi şi brazi / Game Over (2008-2013)

Regia: Valentin Andrei

Produs de Valentin Andrei, Tiberiu Rotărescu

Lipa-lipa prin pădure, Jocurile foamei se întâlneşte cu Blairwitch Project. În România. Mai pe scurt, STMB (Sânge tânăr, munţi şi brazi). Sau DramaKarma. Sau Game Over. Eşti confuz?

Nu, nu e un serial. Anul nu este o glumă, e un rezumat al diferitelor surse de informaţie pe care le-am găsit despre film, care a fost, citez, „cu mult efort”, filmat în 2008. Ciprian Braşoveanu, actor în acest film a trecut această peripeţie în CV-ul său ca proiect în 2009. Pe Cinemagia, filmul apare ca fiind din 2010. Aici, apare ca fiind din 2011 şi este listat în 2012. Tot din 2011 apare că ar fi fost înregistrat şi pe CinemaRX. Căutând pe google după titlul de lucru, găsim pe imdb că a primit titlul final DramaKarma şi e din 2013. Se pare că cineva a considerat că e motiv de laudă că a jucat în filmul acesta (şi o spune şi pe Facebook), despre care mai aflăm cu această ocazie că ar avea un al treilea titlu: Game Over.

Se pare că nişte adolescenţi se jucau cu camerele de filmat prin pădure şi credeau că fac film. 8 dintre ei intră în pădure. 4 din ei mai ies afară. Ceilalţi dispar în chip misterios. Filmul se vrea de suspans. Te-ai speriat?

Trailer

În anii ’90, Maia Morgenstern a primit 5 premii internaţionale. S-a schimbat mileniul şi lucrurile stau altfel. Când vine vorba de filmografia internaţională (sau măcar de coproducţii), Maia Morgenstern este o actriţă de valoare ce joacă în filme bune: The Passion of the Christ (2004), Mar Nero (2010), A rózsa énekei (2003), Mansfeld (2006). Când vine însă vorba de filme româneşti, ea pare să fie expertă în alegerea celor mai proaste filme: Damen tango, Orient Express, Margo, 15, Eva, O secundă de viaţă, Luna verde, Domnişoara Christina, Iubire elenă

Şi că tot veni vorba de filme uimitor de proaste din 2013 în care a jucat Maia Morgenstern, să ne amintim de filmul Revederea (2014), despre care scriu în continuare.

Există un proiect anual, care se numeşte tabaradefilm.ro. Proiectul presupune selecţia a câteva zeci de adolescenţi în câteva oraşe mari din România şi distribuirea lor în câteva producţii filmate în cadrul unor tabere de vară. Pe site-ul organizatorului, se pare că „making-of” se scrie „making off, iar un film produs în 2011 semnat Roxana Leoţescu numit Vara asta a fost selectat la Short film cornner la festivalul de la Cannes, ceea ce este o minciună ce se poate verifica uşor aici. Şi mai interesant este că, pe surse diferite, filmul a avut două variante, una de metraj mediu (55 de minute) şi una de metraj scurt (26 de minute). Să fie oare pentru că restul de 29 de minute erau de prisos? Roxana Leoţescu nu a avut nimic de comentat pe acest subiect, în schimb scrie pe profilul ei de pe LinkedIn că în această perioadă călătoreşte cu circul prin Europa.

Cu aşşa premisse, vreţi să veddeţi ffilm făcut în tabbăra de vvarăă 🙂 ? No bine, mai fac şi eu greşeli de tehnoredactare ca tot omul, dar nu mi s-a întâmplat vreodată să scriu pe un site ceva gen „ofer servicii de markketing”.

De fapt, nu contează, că în anii următori au mai scos două isprăvi (şi probabil se pregătesc de a treia chiar vara aceasta). Cea mai nouă se numeşte…

 

2. Revederea (2014)

Regia: Bogdan Alexe, Tiberiu Rotărescu.

Da, co-regizor e acelaşi producător ca la lipa-lipa prin pădure”… ăăă, mă scuzaţi, filmul cu 3 titluri făcut în 6 ani de care am scris mai sus. Şi tot el e şi producător, director de imagine şi „script supervisor”. Astfel, el susţine că „ideea filmului s-a înfiripat în 4 ani”. Şi, ca şi la filmul anterior, ghici ce! În toate fişele tehnice pe care le-am văzut de la filmele lui Rotărescu, nu există creditat un autor al scenariului. Ceea ce înseamnă că fie autorul scenariului a dorit să rămână anonim, fie nu a existat în primul rând un scenariu. Şi când te gândeşti că acesta este, după părerea d-lui Alexe, cel mai bun film făcut la Tabăra de vară…

Articole: aici, aici, aici, aici, aici.

Vă las să vă delectaţi cu trailerul extins de la acest rom-com/music-hall în care a băgat bani inclusiv TVR-ul şi Radio România.

Premiera în România: conform Cinemagia, 15 mai 2014. Conform altor surse, 12 aprilie 2014. În condiţiile în care filmul original (adică cel prezentat în continuare, pe care din trailer înţeleg că l-a cam copiat) a avut sub 200 de spectatori în toată România, celălalt regizor halucinează că filmul va avea în cinematografe „cel puţin” 100.000 de spectatori. 🙂 Cine ştie unde se poate vedea filmul ăsta, să-mi spună şi mie.

Trailer

Această trăznaie cinematografică este o continuare la…

 

3. Şcoala de vară (2013)

Regia: Mircea Ghinescu

Scenariul: Mircea Ginescu, Cătălin Iliescu

Produs de: Bogdan Alexe

În mod paradoxal, chiar am vrut să văd filmul acesta, să-i dau o şansă măcar pentru noutate, dar nu eram în Bucureşti când a rulat, adică vreo 1-2 săptămâni.

Ion Indolean scrie despre film că

„este de o artificialitate crasă, care stârneşte greaţa fizică [….] restul filmului cade în ridicol. Jumătatea de oră ce urmează este neclară şi nu conferă filmului vreun orizont. Este documentar? Este musical? Este parodie? Cine e personajul principal? Ce e cu copiii ăştia? […] Școala de vară creează o lume artificială pentru societatea autohtonă, dat fiind că în România poate nici nu există astfel de „şcoli de arte” – vorba vine, pentru că, de fapt, elevii par a fi culeşi de prin Beclean, mai ales prin felul în care arată şi modul în care vorbesc, neavând nici cel mai mic simţ artistic.”

Data lansării: 26 aprilie 2013.

Trailer

 

4. Love Building (2013)

Regia: Iulia Rugină

Scenariul: Ana Agopian, Iulia Rugină, Oana Răsuceanu

Distribuit de Media Pro.

Filmul ocupă locul 2 la numărul de spectatori şi încasări ale filmelor româneşti în 2013, după Poziţia copilului. A făcut profit.

Iulia Rugină este scenaristă şi regizoare de scurt-metraje care s-au bucurat de apreciere. Cel mai curând, cu filmul „Să mori din dragoste rănită” cu care a participat la TIFF, unde a primit o apreciere foarte pozitivă. Este unul din puţinii furnizori de cursuri de scenaristică pe piaţa din România. Dragoş Bucur este un actor internaţional foarte apreciat, care a jucat în numeroase filme bune şi chiar capodopere. Este de asemenea un antreprenor şi furnizor de casting prin compania Exit Films. Alexandru Papadopol este un cunoscut şi apreciat actor de televiziune. Deci nu vorbim de amatori pe care am putea să îi bănuim de lipsă de talent, ci dimpotrivă.

Multă lume s-a întrebat despre cum au putut aceşti oameni, pe asemenea premise, să scoată un film atât de prost – în mod normal, nici n-ar avea ce căuta într-o asemenea listă. O parte din explicaţie stă în faptul că Dragoş Bucur, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol au organizat o şcoală de actorie de film în vara lui 2012 şi au insistat să ofere participanţilor nu doar o diplomă, ci şi şansa de a apărea pe ecrane. Desigur, sper ca acest film să fie o excepţie în filmografia tuturor celor implicaţi şi să nu devină un obicei comercial de proastă calitate.

Billy Emmerdeur scrie în cronica aceasta :

cum prostia în rândul corporatiştilor care doresc să îşi compenseze ratarea artistică şi viaţa blestemată să fie trăită într-un birou, de la 9 la 18.00, e nemărginită, şi de multe ori, foarte uşor de manipulat, treizeci şi unu de „tineri actori”, absolvenţi ai „Şcolii” au fost distribuiţi în acest lung-metraj al Iuliei Rugină.[…] Cei care sunt sensibili la modul în care un actor se descurcă în faţa camerei, să stea departe de Love Building.

E lamentabil de evident că scenariul a fost scris la repezeală; or, scenariul respectiv conţinînd vreo 30 de roluri, asta înseamnă că majoritatea au rămas practic nescrise. […] Faptul că terapeuţii nu se cunosc pe ei înşişi (nici cît se cunosc pacienţii) poate fi privit ca o ironie dramatică, dar faptul că terapeuţii nu se diferenţiază de pacienţi nici măcar prin discurs se explică doar prin criza de timp în care s-a scris scenariul. Pentru Dragoş Bucur, asta e o scuză ca să nu joace nimic, în timp ce Papadopol (mai simţit, dar nu şi mai inspirat) încearcă o compoziţie al cărei model pare să fi fost Betty-cea-urîtă – ochelari plus buză superioară încreţită iepureşte.” Andrei Gorzo (altă cronică delicioasă)

„Imaginează-ți o tabără în care atât copiii, cât și supraveghetorii sunt mereu legați la ochi, se ciocnesc unii de alții, nu prea se cunosc și n-au nimic în comun în afara faptului că au venit acolo “ca-n vacanță”. Așa e și Love Building” Mădălina Moraru

Ion Indolean scrie în cronica sa pe marginea filmului:

„Când pui accent mai mult pe publicitate decât pe produsul iniţial, ei bine, nu are cum să-ţi iasă ceva de valoare, iar Love Building ajunge să fie unul dintre cele mai mari eşecuri autohtone „

Iar în retrospectiva lui Ion Indolean pe 2013 a filmelor româneşti,

Love Building se luptă cu Şcoala de vară pentru cel mai prost act cinematografic al anului. E chiar revoltător cum cu o distribuţie în care îi regăsim pe Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol, Dorian Boguţă, se poate obţine un „ceva”, că film nu poate fi numit – am lua în derâdere acest termen ce se referă la una dintre cele şapte arte, la urma urmei […] [Creaţiile] în cauză sunt de o barbarie crasă, cum rar putem regăsi într-un singur an, laolaltă. […] [Autorii] sunt vinovaţi pentru aceste monstruozităţi inefabile, de un prozaism pur şi molipsitor (pe unii dintre spectatorii i-a cucerit unul sau mai multe din cvasi-filmele asupra cărora mă aplec… de mi se-apleacă). Mi-e greu, dacă nu imposibil, să caut formulări care să ilustreze gradul de nerozie al lor, pentru că înclin să cred că nu s-au inventat termeni care să definească un nivel atât de jos, primitiv şi vulgar.”

Marian Apostol scrie în cronica de la Blog de Cinema că filmul:

„nu impresionează la nivel narativ, nici în ceea ce privește dezvoltarea personajelor, ba chiar și interpretările unora dintre actori lasă de dorit, […] Românii nu știu să facă o comedie romantică rafinată, cu un umor subtil și cu faze emoționante.”

Alături, desigur, de aceste cronici negative, s-au găsit suficienţi care să laude filmul pentru simplul motiv că nu s-a mai făcut aşa ceva în filmul românesc de ceva vreme. De anul acesta, nu va mai fi singurul, pentru că deja s-a filmat 100% independent (fără bani de la CNC – finanţarea a fost câştigată, dar nu a fost folosită) continuarea, care se numeşte Alt Love Building şi se află momentan în post-producţie (sursa) şi va apărea pe ecrane cel mai probabil în februarie 2015. 

Trailer

În încheiere, doresc să adaug că mi-aş fi dorit să găsesc mai multe informaţii CRITICE şi argumentate (mai ales pozitive) pentru primele trei filme despre care am detaliat aici. Din păcate, există două posibilităţi ce pot da explicaţii despre asta: fie aceste filme au rulat atât de puţin încât autorii lor nici nu s-au interesat ca spectatorii să le vadă şi să scrie despre ele, fie potenţialii critici care au văzut trailere sau prezentarea nici nu şi-au irosit ore din viaţă ca să le vadă. Urmăriţi Discerne în continuare! Spre sfârşitul lunii, v-am mai pregătit o listă cu dezastre recente (2013-2014) în ceea ce priveşte realizarea şi promovarea de film românesc.

 

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

12 06 2015
Cele mai debile filme româneşti din 2013-2014, partea a III-a | DISCERNE

[…] de aici, aici, aici şi […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: