Feed-back la 360 de grade

„Aș vrea ca oamenii care mă înconjoară să privească în mine şi nu la mine.”

Bianca Roxana Ionel

Unii oameni au contextele ca perdelele, iar alţii le au ca pereţii”, spune Richard Bandler. Dacă întrebi 20 de oameni despre tine şi le trimiţi apoi părerile tuturor, e bine să fii conştient(ă) că ar putea exista reacţii de tipul “niciodată nu am crezut că cineva îl poate considera pe X aşa…”.

O provocare importantă pentru oricine în a se „vinde” pe sine o constituie faptul că oamenii sunt minunaţi, frumoşi şi unici în felul lor, dar unii dintre ei nu vor să descopere cu adevărat cât de minunaţi frumoşi şi unici sunt, pentru că insistă să le bage cu degetul în ochii celorlalţi cum cred că sunt ei cu adevărat, o percepţie de tipul „nu, să-ţi zic: eu sunt frumos/oasă aşa, aşa şi aşa!”… fără de fapt să se cunoască pe sine.

În esenţă, fiecare din cei care îţi dau un feedback referitor la fiinţa ta, răspund într-o măsură mai mare sau mai mică prin prisma unor oglinzi, a unor proiecţii, a unor rezonanţe cu tine pe anumite atribute. În sensul de „ce-mi place la tine, am şi eu sau aş vrea” şi „ce nu-mi place la tine, eu nu am sau nu-mi place la mine„.

Am observat din experienţă proprie că aceia care îţi dau cel mai valoros feed-back lucrează foarte mult cu oameni şi/sau cu detalii artistice, având prin natura domeniului de activitate în care îşi desfăşoară activitatea, o excelentă intuiţie în cunoaşterea profundă a oamenilor.

În realitate, nu există probleme şi defecte, decât acolo unde intervine patologia. Există lucruri care te deranjează suficient de mult la tine încât să consideri că merită să le schimbi şi alegi să faci un demers conştient pentru a le schimba şi lucruri pe care consideri că nu merită să le schimbi.

Într-adevăr, ceea ce este cel mai evident: factorii de educaţie şi autoeducaţie; anumite convingeri care deşi utile în anumite arii, generează probleme în alte arii; spaţiul şi timpul avute la dispoziţie pentru gestiunea resurselor; importanţa acordată aspectelor formale de aspect, etc. Sunt principali factori care trebuie să fie luaţi în considerare. Dar aceştia servesc ca şi context pentru înţelegerea unor mecanisme, iar nu ca scuze. Ceilalţi, cel mai ades, nu percep cauzele, ci efectele.

Aşteptările celorlalţi sunt ale celorlalţi. Întotdeauna, vor fi lucruri care altora să nu le placă la tine. Sau, după cum spunea Bob Hope, „cea mai sigură cale spre nefericire este să încerci să faci pe placul tuturor„.

Fiecare din cei cu care alegem să comunicăm sunt oglinzi parţiale. Fiecare din ei compune o parte mai importantă din identitatea ta. Reuniunea lor eşti tu. A arăta cine eşti faţă de fiecare din aceştia e o „dezbrăcare” inutilă. Plierea pe părţile comune cu fiecare este o politică de respect, în a vorbi fiecăruia pe limba sa. Cu cât te împaci mai bine cu mai mulţi oameni, cu atât te regăseşti mai puţin în ei!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi acestea:

Lista de articole despre branding personal

Dinamica metaprogramelor

Imaginea sau brandul

Imagined mirrors of the absolute

Marcus Victor Grant

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.