Antrenamentul fizic, de la conştiinţă la obicei

 

Avem plăcerea de a vă prezenta, în seria interviurilor pe Discerne, o discuţie cu dşoara Ioana Raluca Hudiţă, care lucrează ca specialist şi instructor în sport. Profilul ei de pe LinkedIn este grăitor pentru relevanţa experienţei pe care o are în promovarea mişcării prin alergare, dans sportiv şi contemporan, gimnastică şi biking. Ioana Raluca Hudiţă se numără printre fondatorii Clubului de Mişcare şi Sănătate, şi are un master în Sport Management în Franţa (Université de Nice-Sophia Antipolis).

Actualmente, locuieşte în Atlanta, Georgia, SUA şi intenţionează ca în a doua jumătate a lui 2014 să revină în Bucureşti, unde simte că îi este menirea.

Discerne va găzdui două interviuri cu Ioana, primul despre mişcare şi al doilea despre Ioana şi planurile sale.

Ioana, mulţumim pentru acordarea acestui interviu. Scopul lui este, pe de-o parte, să ne ofere o imagine mai bună asupra subiectelor în care eşti specialistă şi să ofere cititorilor câteva ponturi care completează sfaturile extrem de utile pe care le-ai împărtăşit aici.

 

1. A crea un obicei util şi practic, precum gimnastica matinală sau joggingul este o provocare pentru fiecare. Totuşi, pentru mulţi, acest obicei odată întrerupt, este greu de reluat. Cum explici asta şi cum îi convingi pe oameni să se re-apuce de mişcare?

Ce intrebare buna! Cred ca intreruperea mentionata se intampla pentru ca pornim la drum cu mai multe idei preconcepute decat curiozitate.

In momentul in care te hotarasti sa te apuci de sport te intrebi: ce anume ai vrea sa faci, ce ar fi ideal sa obtii si apoi cum. Incerci sa aflii si sa aplici cum sa te antrenezi, de unde sa incepi si ce tip de activitate iti este potrivita. Pornesti la drum spre un obiectiv cu ceea ce stii deja si poate cu cateva prejudecati mai mult sau mai putin constientizate. O sugestie ar fi gasirea unui antrenor sau implicarea intr-un grup de pasionati in sport.

Copyright (C) Paul Bechea
Copyright (C) Paul Bechea

 

O discutie cu un antrenor specializat sau cu un sportiv amator pasionat aduce informatii interesante, si cu atat mai mult, chiar un antrenament-experiment. Unul dintre cele mai constructive demersuri in construirea unei deprinderi din miscare este trecerea voluntara, experimentata si deci argumentata peste prejudecati cum ar fi „nu imi place sa alerg/dansez/inot” (fara a fi incercat de cateva ori), sau „crossfitul si antrenamentul cu greutati cresc masa musculara, deci sunt pentru barbati”.

Toate cele de mai sus sunt indemnuri catre cercetare si experimentare, chiar daca ai sau ai avut experienta sportiva si iti cunosti corpul. De exemplu, eu am constatat cu surprindere de nenumarate ori ca aveam idei preconcepute fata de anumite activitati sportive. Apoi mi-am zis „haide sa incerc (inca o data)”. Asa am vazut diferenta dintre realitatea practica si realitatea pe care mi-o creasem eu (despre crossfit, de exemplu).

Pentru unii, pe langa activitatea in sine, o motivatie puternica este reprezentata de posibilitatea cuantificarii efortului din antrenamnent, fie in kilometri, fie in minute, sau in calorii. Si ce bine ca astazi exista super gadgeturi care satisfac astfel competitivitatea si dorinta de auto-depasire!

Din experienta, pot spune ca atunci cand pleci la drum (de unul singur) catre scaderea in greutate ca scop principal al sportului, miscarii, cea mai buna investitie initiala ar fi canalizarea energiei si a curiozitatii catre identificarea activitatilor care iti fac placere, care te motiveaza cumva dincolo de faptul ca arzi calorii. Iar de acolo lucrurile pot merge lin spre scaderea in greutate si spre formarea unui obicei din a face sport.

Cred ca atunci cand miscarea se transforma intr-un obicei, precum spalatul pe dinti, atunci ai gasit cheia spre echilibru. Obiceiul acesta inseamna, ca ai trecut de intelegerea teoriei cum ca miscarea face bine. Inseamna ca simti sa faci miscare si stii cand sa faci pauza fara sa te mustre constiinta. In plus, odata dobandita deprinderea aceasta, poti evolua in plan sportiv stabilindu-ti obiective curajoase. Acesta este mecanisul ideal, asemenea unui perpetuum mobile.

 

2.Care sunt valorile pe care trebuie să le aibă cineva pentru a integra mişcare de cel puţin 30-45 de minute în programul zilnic?

Curiozitate

„Pentru sanatatea dumneavoastra, faceti miscare cel putin 30 min in fiecare zi”. Cat timp nimeni nu spune nimic despe vreun antrenament asiduu de 30 de minute (oricum, de ce nu?), variantele care satisfac conditia sunt nenumarate si pot fi integrate destul de usor in rutina zilnica. O plimbare in parc, mers pe jos/cu bicicleta la servici, gimnastica de dimineata, o iesire cu prietenii la sala la fitness sau la o tura de alergare in parc. In general, genul acesta de activitati asociate unui stil de viata activ sunt abordari diferite ale altor activitati, prin „dez-rutinizare”. Mary Poppins spunea „in every job that must be done, there is an element of fun. You find the fun and Snap! The job’s a game! And every task you undertake becomes a piece of cake […]”. Prin natura ei, miscarea stimuleaza simtul ludic si glasul copilului din noi.

Sinceritate si angajament fata de sine. Sau un alt fel de a privi la determinare si consecventa.

Pe perete, imediat cum deschid ochii dimineata, am scris „set your intention”, lucru pe care uit sa il fac uneori. Asa ca aman sa fac stretchingul, exercitiile de respiratie, sau dusul rece. Ba chiar gasesc motive suficient de bune in aparenta (cum ar fi ce lucruri am de facut in ziua respectiva) ca sa sar peste lucrurile care imi linistesc mintea si imi energizeaza corpul. Asa se intampla cand uit ca exista un spatiu in timp intre momentul in care am deschis ochii si momentul in care apar gandurile care ma indeamna la agitatie sau leneveala si indulgenta. Spatiul acela este ideal pentru a initia actiunea, gestul care traduce intentia.

 

3. Care sunt obiceiurile cu care se potriveşte cel mai bine mişcarea în programul zilnic al oamenilor care vor să o exerseze?

Dincolo de dieta echilibrata si sanatoasa, cred in trezitul si gimnastica de dimineata, pecedate de un ritual ayurvedic. De exemplu, astfel de ritualuri sunt spalatul fetei, spalatul pe dinti, curatarea limbii si bautul unui pahar de apa calda cu lamaie. Alte obiceiuri care sustin practicarea zilnica a miscarii sunt …orice activitati nedaunatoare corpului si mintii, facute cu masura si constientizat (mindful).

4. Care sunt deosebirile principale în a face un obicei din mişcare şi sport? Ce stabileşte pragul dintre cele două?

Teoretic, diferenta dintre miscare si sport consta in nivelul de performanta la care se desfasoara. Miscarea este pentru amatori, pentru pasionati de sport care nu au un tel din a avea rezultate sportive. Sportul tine de sportivii de elita: are reguli bine definite, structura competitionala si structuri care il guverneaza la nivel national si international. La nivel de amatori, cand obiceiul de a face miscare incepe sa se orienteze catre rezultate si performanta, atunci am putea vorbi despre sport ca termen mai potrivit, in jocul acesta de cuvinte. Totusi, nu consider gresit in vreun fel atunci cand spunem ca facem sport si ne referim la jogging in parc.

5. Care sunt recomandările tale pentru cei care suferă de hiper-agitaţie mentală 🙂 ?

Despre hiper agitatie mentala, in Cele 11 spatii Karmice1, Ma Jaya Sati Bhagavati spune ca egoului ii place agitatia mentala si drama. Egoul este cel care vrea sa fie mereu ascultat, vrand sa ocupe cat mai mult spatiu in atentia noastra si pretinzand ca el este vocea spiritului. Cand egoul ne vorbeste despre „ce vrem, ce ne dorim sa avem”, nu mai putem auzi vocea intuitiei, care ne spune ce avem nevoie, de fapt.

Copyright (C) Ioana Raluca Hudiţă
Copyright (C) Ioana Raluca Hudiţă

 

In timp ce citesti aceste randuri, iti propun sa faci acest exercitiu: inspira profund, lent, pe nas – observa drumul aerului spre plamani – apoi expira pe nas tot aerul. Inspira inca o data – constientizeaza senzatia din piept si din jurul inimii. Expira aerul lent si priveste in jur: observa obiectele, oamenii. Cu rabdare, inspira inca o data. Respirand astfel, ai redat prospetime momentului prezent si ai filtrat potentialul lui, fara influenta trecutului sau a „ce ar fi daca ar fi”. Asemenea exercitiilor de respiratie, miscarea si sportul indeamna la constientizarea prezentului si la utilizare potentialului de actiune pe care il ofera. Cand corpul este in miscare, mintea tinde sa il insoteasca prin atentie. Astfel, vartejul de ganduri incepe sa se calmeze. In acest sens, alergarea, mersul pe jos, pedalatul si inotul (sporturi ciclice) au un efect puternic, benefic si calmant asupra sistemului nervos datorita ritmului regulat al miscarilor, asemenea ritmului unui pendul.

 

6. Cum îi inspiri pe oameni să găsească echilibrul între diversitatea creativă şi necesitatea disciplinei de a-şi forma un obicei din respectarea unui program?

Cel mai usor este sa lucrez cu persoane carora le place disciplina unui program. Rezultatele apar rapid, insa preferinta pentru disciplina nu mai inseamna echilibru atunci cand este dusa la extrem. Ca sa raspund la intrebare, ma uit in oglinda: nu am disciplina in sensul militaresc, nu, nici pe departe! Nu am un program pe care sa il respect, ci mi-l creez continuu si uneori ma mai si razgandesc. Dar exista, totusi, ceva pe care il numesc disciplina atunci cand ma gandesc la miscare. Mediatorul dintre diversitate creativa si disciplina este constientizarea corporala sau intuitia corpului. Constiinta da disciplina in sensul stabilirii intentiei: am nevoie de miscare. Creativitatea ofera variante de a actiona: sporturile care imi plac, momentul zilei, oamenii, locul. Creativitatea este un plus pentru ca deschide orizonturi si te orienteaza catre acele lucruri care iti fac placere. Apoi se adauga invatarea ascultarii corpului, constientizarea, partea la care este de invatat prin incercare si eroare. Ascultandu-ti corpul poti afla ce ai nevoie, de fapt.

In final, totul se bazeaza pe o discutie cu corpul meu si ce simte el ca ii trebuie. Daca are nevoie de motivatie pentru a se pune in miscare, atunci ma indrept spre ceva usor ca intensitate a efortului sau spre ceva deosebit, iesit din comun, care sa imi faca placere (centrul sportiv al universitatii ofera multe alternative – escalada este una dintre ele).

 

7. Cum ţi s-au părut întrebările? Ce te-a determinat să îmi acorzi acest interviu?

Mi-a facut placere sa raspund. Intrebarile mi-au dat sansa sa pun in cuvinte idei cheie legate de ceea ce numesc „misiunea mea” (adica sa apropii oamenii de sport si miscare), motiv pentru care am acordat interviul.

Dacă ţi-a plăcut acest interviu, eşti în Bucureşti şi vrei să faci parte dintr-o comunitate de oameni activi, energici cu care să faci mişcare, înscrie-te şi tu în grupul de pe Facebook „Clubul de mişcare pentru sănătate Bucureşti”!

Mulţumim, Ioana pentru deschidea şi sfaturile oferite şi îţi urăm mult succes în a inspira cât mai mulţi doritori să facă loc pentru mişcare în viaţa lor!

Interviu luat de Ştefan Alexandrescu în mai 2014 pentru Discerne.

Copyright (C) Ioana Raluca Hudiţă
Copyright (C) Ioana Raluca Hudiţă

 

1

The 11 Karmic Spaces: Choosing Freedom from the Patterns that Bind You Front Cover Ma Jaya Sati Bhagavati Kashi Publishing, Oct 1, 2011

Anunțuri

3 păreri la “Antrenamentul fizic, de la conştiinţă la obicei”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s