Cum mi-a schimbat viaţa Andy Szekely

28 05 2014

 

Mentori în dezvoltarea personală

Update 11.11.2014.Acest articol este unul din puţinele care a rămas pe acest blog din seria despre modelare, pe care am dezvoltat-o iniţial pentru blog, în perioada martie-iulie 2014 şi pe care ulterior am şters-o pentru că am dezvoltat-o ulterior în cartea în curs de apariţie „Modelarea din NLP, o cale spre excelenţă”. La 11.11.2014, am actualizat acest articol. Cartea va fi disponibilă în curând.

Continui despre oameni care mi-au schimbat viaţa şi au devenit modele pentru mine. Astăzi te invit să citeşti acest articol despre Andy Szekely, care este un expert de la care am învăţat şi eu, şi Ionuţ.

nlp---calea-succesului_1_fullsizePrima dată am intrat în contact cu numele lui Andy în 2004, prin intermediul cărţii NLP-Calea succesului, apărută în prima ediţie la editura Amaltea. Am descoperit-o într-una din multele şi lungile mele plimbări prin librării. Citind-o, am avut unul din primele mele contacte cu programarea neuro-lingvistică. M-am abonat la site-ul lui, www.andyszekely.ro. Încă de atunci, stilul său m-a cucerit. Propoziţii scurte exprimări la obiect, exemple frumoase, cu multe metafore şi cu umor.

Într-o bună zi, am luat numărul lui de telefon (pe atunci, îl avea public pe site pentru toată lumea) şi l-am sunat, ca să stabilim o întâlnire în oraş, în toamna lui 2004. Nu mai ţin minte ce i-am zis, dar spre plăcuta mea surprindere, a acceptat. Pe atunci, deja începusem formarea mea în programarea neuro-lingvistică (subiect despre care devenisem tot mai pasionat pornind de la cartea lui Andy) şi care a fost una din pietrele de temelie ale dezvoltării mele personale şi profesionale.

De fapt, cu ocazia aceasta, am aflat că eu şi Andy am avut doi profesori, dacă nu chiar mentori, comuni: pe dl. prof. conf. ing. Inventator Radu Budei şi pe dl. prof. univ. dr. ec. Ştefan Prutianu. Ulterior, prin intermediul lui Andy am cunoscut alţi doi lideri ai dezvoltării profesionale din România: Daniel Bichiş şi Bruno Medicina (cu Bruno mi-a făcut cunoştinţă direct Bogdan Grigore, dar ştiam despre el de la Andy şi de la dl. Prutianu).

 

Întâlnirile cu Andy

andy-szekely-siteCând ne-am văzut prima dată, i-am propus lui Andy din prima să organizez un eveniment educaţional în care să îl implic şi pe el (nu mai ţin minte detaliile). Era prima dată când încercam aşa ceva şi, deşi am avut un proiect bine pus la punct, din lipsa mea de experienţă în implementarea unor asemenea proiecte acum 10 ani, nu s-au înscris suficienţi participanţi. Andy nu s-a supărat, ci dimpotrivă, a continuat să fie deschis şi ne-am mai întâlnit cu câteva ocazii.

Prima întâlnire care mi-a schimbat viaţa cu Andy a fost în februarie 2005. Ne-am întâlnit ca să sărbătorim. Ocazia? Îmi făcusem o listă cu principii de viaţă. Pe atunci, acea listă avea 3 pagini şi era o sumă de idei, proverbe, citate, pe care mi le notasem prin jurnale, pe care le-am constatat ca reguli de viaţă fie din propria experienţă, fie din filme, fie din cărţi. Andy mi-a spus că prin realizarea acestei liste la o vârstă atât de tânără, am făcut un lucru genial! Acesta a fost un impuls extraordinar. Abia 9 ani mai târziu, citindu-i cartea Decizii radicale pentru oameni deştepţi, aveam să înţeleg de ce.

Cunoaşterea şi dezvoltarea de sine porneşte de la claritatea principiilor şi a valorilor. Pentru mulţi oameni, aceasta se întâmplă mult mai târziu în viaţă, spre 40 de ani. Inspirat de acest feed-back care m-a entuziasmat, am continuat să studiez valorile, convingerile, principiile, cum funcţionează ele din punct de vedere psihologic şi, mai ales, care sunt cele pe care eu le-am ales în viaţa mea şi în ce ordine contează pentru mine (sub-categoria valori are pe Discerne peste 20 de post-uri). De-a lungul timpului, mai mulţi psihologi şi specialişti mi-au confirmat că sunt unul din oamenii cu „rădăcini foarte puternice” în ceea ce consider bine şi rău. Ţine minte şi că eşti pe un blog care se numeşte „discerne”.

A doua întâlnire cu Andy care mi-a schimbat viaţa a fost la un workshop pe care l-a ţinut în toamna lui 2005. Pe atunci, şi eu şi Andy ne mutaserăm la Bucureşti, iar eu devenisem un abonat fidel al Serilor AS – workshopuri de câte 3-4 ore seara în timpul săptămânii, o dată la două săptămâni. Tema era „declanşatorii motivaţiei”. Astfel, am descoperit metaprogramele, domeniu pe care am început de atunci să îl studiez cu obsesie şi despre care am scris peste 20 de articole pe care le poţi citi aici, precum şi 2 lucrări de dizertaţie apreciate cu nota 10. Tot în această arie, am şi două formări recunoscute internaţional: LAB Profile şi Identity Compass®. Prima a fost organizată tot de Andy, care a fost şi formator principal. Astfel, Andy a devenit responsabil indirect de a doua ramură a carierei mele după marketing+PR: resursele umane, domeniu în care am început să ofer consultanţă încă din toamna lui 2006. Tot atunci, s-a petrecut şi o altă schimbare fundamentală a vieţii mele, mediată tot de Andy, la insistenţele mele: întâlnirea cu Shelle Rose Charvet. Acesta a fost unul din punctele de cotitură asupra vieţii mele, atât personal cât şi profesional.

Imediat cum am început discuţia cu Shelle, la care Andy a asistat ca observator, am desfăşurat pe o masă imensă un munte de documentaţie şi am spus: „am vreo 30 de întrebări!”, la care Andy a răspuns prompt: „Perfect! Avem 30 de minute!”. Primele vreo 20 de minute am vorbit doar eu şi am pus o mulţime de întrebări. Shelle s-a uitat la mine şi mi-a zis pe cât de politicos pe atât de tranşant: „ai nevoie să scoţi nasul din cărţi şi să începi să te uiţi la OAMENI!”. Eu am avut atunci un „A-HAAAAAA!” cât casa. Foarte probabil, dacă oricine altcineva mi-ar fi spus acest lucru, nu ar fi avut impactul pe care l-a avut Shelle în acea întâlnire. De atunci, mi-am schimbat focusul: era mai important să citesc oameni decât să citesc cărţi. Şi mult mai fascinant. De fapt, atât de fascinant încât vreo câţiva din clienţii pe care i-am avut în consiliere în carieră sau într-un caz, după o simplă discuţie, s-au molipsit de entuziasmul meu şi au hotărât şi ei să îşi dezvolte şi ei cariera în zona resurselor umane.Te invit să arunci o privire aici şi aici la un dialog între Andy şi Shelle. 

Un alt moment în care Andy mi-a schimbat viaţa a fost când m-a chemat într-o seară pe la el. Prin 2008-2009, locuiam foarte aproape de Andy (ajungea să traversez două străzi şi în maxim zece minute din sufrageria mea în sufrageria lui). În perioada aceea, treceam relativ des pe la biroul lui, mai ales că mai făceam una-alta – tot felul de activităţi mărunte care ajungeau să fie profitabile şi pentru mine şi pentru Andy (vânzare de materiale educaţionale – Andy este un excelent autor de cărţi şi audiobook-uri, aruncă doar o privire aici) şi Andy se cam obişnuise ca din când în când să plec de la el şi cu câte o carte de dezvoltare personală de împrumut, din biblioteca lui personală. Într-o seară m-a chemat şi a zis: „Uite: vezi teancul acela de cărţi? Ia din ele ce vrei! Le dau!”. Nu am fost lacom, am selectat cu atenţie şi ales doar vreo 15 🙂 Două din ele mi-au îmbunătăţit în mod semnificativ înţelegerea asupra mecanismelor psihologice ale comunicării dintre oameni, pe baza analizei tranzacţionale: What Do You Say After You Say Hello şi Games People Play, amândouă de Eric Berne. Citirea acestor cărţi, recunoaşterea acestor tipare descrise în aceste două volume mi-a economist, de atunci, mult, mult timp în viaţă şi m-a ajutat să mă cunosc mai bine.

Acestea, consider eu, au fost câteva momente definitorii prin care Andy, în mod direct sau indirect mi-a schimbat viaţa. La toate acestea, se adaugă bineînţeles, zecile de tehnici şi exerciţii pe care le-am învăţat de la el în nenumăratele workshopuri, traininguri, formări şi discursuri ale lui la care am participat, foarte adesea la nişte preţuri incredibil de mici raportat la valoarea celor pe care le-am învăţat. Întotdeauna, de la (dis)cursurile lui Andy, am plecat cu ceva care pot folosi imediat şi din care pot să recuperez în câteva luni investiţia făcută în acel eveniment de dezvoltare personală. La acestea, se adaugă, binînţeles şi multele întâlniri în oraş, în care Andy mi-a oferit cu generozitate coaching şi mentoring fără măcar să îmi dau seama pe loc, în momente din viaţa mea în care aveam dubii, conflicte sau probleme interioare.

 

Ce am modelat de la Andy

De la Andy am modelat în mod deosebit abordarea pragmatică în coaching. Deşi am început să practic şi să studiez coachingul înainte să îl cunosc pe Andy, îmi place să cred că am preluat de la el, în comunicarea cu clienţii mei, coachingul conversaţional. Este vorba despre un stil aparte, pe care nu aş reuşi să îl definesc, dar în legătură cu care am avut o confirmare foarte amuzantă.

Eram prin 2010 la o întâlnire de practică în peer coaching. Eu am lucrat 10 minute cu un client pe o problemă reală, într-un cerc de coachi. La sfârşit, fiecare coach a dat feed-forward. Una din participante, coach acreditat, a spus: „mi-a plăcut foarte mult cum ai folosit tehnica X, apoi tehnica Y, se vede că ai studiat coachingul!”. Eu am zâmbit politicos şi am zis „Mulţumesc!”. Eu habar n-aveam despre tehnicile pomenite de ea. Eu pur şi simplu mi-am folosit intuiţia în a pune nişte întrebări care mi s-au părut potrivite. Am scris mai multe despre cum privesc eu coachingul aici şi aici. Cred că foarte mult în coaching nu stă în a-ţi gravita prin cap un sac de tehnici învăţate din cărţi, ci în a fi atent la client, iar asta am învăţat-o inclusiv şi mai ales de la Andy, din cum l-am observat în timp că a lucrat cu mine şi că a lucrat cu alţii.

A propos de coaching – arta de a pune întrebări – un alt lucru pe care îmi place să cred că l-am învăţat din interacţiunea cu Andy, deşi nu ştiu dacă a fost chiar modelare (cel puţin, nu conştient). Eu pe la traininguri, workshopuri, formări, conferinţe, mă fac repede cunoscut prin „acela care pune întrebări”. Ţin minte că la un moment dat, un profesor la master mi-a spus, când ceasul se apropia de 9 seara: „Sper că îţi dai seama că toată lumea o să te urască pentru că va trebui să stăm mai mult ca să-ţi răspund la întrebare”. Întrebările fiecăruia vorbesc mult despre cel ce le pune.

Ei bine, acesta sunt eu, şi nu renunţ la întrebările mele. Nu pentru că am ceva de demonstrat sau că vreau să pun vorbitorii în dificultate. Chiar vreau să ştiu răspunsurile la întrebările mele, iar de obicei le obţin, într-un fel sau altul. Sunt mulţi traineri şi vorbitori în public care se simt puşi în dificultate de întrebările mele, iar asta e regretabil, mai ales pentru ei, pentru că dacă se întâmplă o dată, a doua oară nu am să mai calc pe la (dis)cursurile lor. Tocmai pentru că am participat la multe zeci de evenimente de învăţare, precum şi forme de învăţare, am un standard ridicat şi exigenţe mari în privinţa furnizorilor de training.

Andy a ştiut întotdeauna cum să folosească o întrebare de mea: fie o folosea ca pe un prilej de a explica ceva, fie o reformula (şi astfel mă învăţa pe mine şi pe ceilalţi participanţă care era de fapt întrebarea bună care trebuia pusă), fie o recadra şi dirija energia întrebării spre a fi de folos întregului grup, chiar dacă asta însemna uneori: „vorbim în pauză sau la sfârşit”. Asta mi se pare foarte util, pentru că pe de-o parte, am învăţat mai bine cum să pun întrebări, când să pun întrebări şi, atunci când eu însumi ţineam workshopuri, cum să răspund eu ca formator la întrebări.

 

Concluzie

Andy este un om care formează abilităţi şi care demonstrează ceea ce spune în fiecare clipă a vieţii sale.

Desigur, nu spun că sunt mereu de acord cu Andy. Nu spun că Andy este perfect. Dar este, fără îndoială, unul din cele mai bune modele pe care un tânăr le poate avea şi de aceea recomand tuturor să beneficieze în orice fel poate de experienţa întâlnirii cu el. Un bun început, cum a fost şi pentru mine, este să-l citeşti (pe blogul lui şi în cărţile lui), să-l asculţi (prin audiobookurile lui) şi să-l vezi (pe canalul său de YouTube). Găseşti aici mai multe din ceea ce are de oferit Andy aici.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi cartea mea, Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă.

Modelarea din NLP, o cale spre excelenta coperta I

Ştefan Alexandrescu

autor în dezvoltarea personală, profesională şi organizaţională

certificat international ca practitioner NLP prin International Association of Neuro-Linguistic Programming; specializari complementare: formarile recunoscute international LAB Profile™ si Identity Compass®.

 

 


Acțiuni

Information

5 responses

29 05 2014
cupersonalitate

Foarte frumos articolul tau despre Andy Szekely. Si eu am fost la multe training-uri de dezvoltare personala ale sale si ceea ce ne-ai povestit tu aici coincide cu ceea ce am gasit acolo. Mult succes si reusite iti doresc in continuare!

Apreciază

29 05 2014
discerne

Multumesc frumos, felicitari pentru decizia de a participa la cursurile sale! Andy are puterea unui lider, de a transforma viata celor care vor cu adevarat sa invete.

Apreciază

21 07 2014
Recenzia cărţii “Decizii radicale pentru oameni deştepţi” de Andy Szekely | DISCERNE

[…] scris deja despre cum mi-a schimbat viaţa Andy Szekely. Aşadar, nu este nevoie să intru în detalii cu privire la de ce este Andy unul din cei mai […]

Apreciază

21 09 2015
Recenzia cărţii Îmblânzitorul de fluturi, de Andy Szekely (2015) | DISCERNE

[…] numeroase ocazii şi am colaborat punctual cu el. Am o părere foarte bună despre el şi am scris aici despre cum mi-a influenţat […]

Apreciază

12 02 2016
Silve

Subțire, subțire, subțire ! Am crezut că nivelul este mai ridicat, păcat, totul e la nivel de agent de vânzări.

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: