Imaginea sau brandul

 

Identificarea corectă a imaginii

Aptitudinile se compun din comportamente şi limbaj. Atitudinile şi valorile se ramifică în comportamente şi limbaj. Identitatea se ramifică în atribute (valori). Imaginea de asemenea se ramifică în atribute (valori). Brandingul personal, ca arie aflată la interferenţa psihologiei cu dezvoltarea personală şi (mai ales) cu marketingul, îşi propune să alinieze identitatea cu imaginea. Adică, pe de-o parte, să aducă clientul cu picioarele pe pământ cu privire la cum este el perceput de fapt şi pe de altă parte, să-i aducă imaginea percepută de alţii mai aproape de identitatea sa, de cine este el cu adevărat.

Combinând pentru un client testele psihometrice cu evaluarea la 360º cu autoevaluarea, un specialist în branding personal poate să facă o radiografie precisă a imaginii şi a identităţii unei persoane, cu condiţia să existe sinceritate din partea celor implicaţi. De fapt, un expert, poate face o evaluare obiectivă chiar şi când cei intervievaţi mint de sting (dar asta e altă poveste…). În funcţie de domeniul de activitate a clientului, unele ocupaţii pot să fie mai uşor de evaluat, iar altele mai greu (este doar o chestiune de timp şi bani: cât de mult îşi permite clientul să tărăgăneze sau să se ascundă după deget).

Lucrurile sunt mai directe atunci când este vorba despre imaginea unei organizaţii (nu degeaba marca grafică, un simbol, se mai numeşte şi identitate vizuală), dar desigur sunt şi mai complexe. Imaginea şi identitatea au aceeaşi structură. Problemele în brandingul organizaţiilor şi în brandingul personal apar însă atunci când o persoană (fizică sau juridică) încearcă să pară ceea ce nu este, în loc să pară ceea ce este. Am exemplificat despre asta în articolul De ce relaţiile publice nu sunt marketing.

cum fac oamenii cu salarul

Oglinda

În mod ideal, imaginea trebuie să fie o reflexie clară, ca într-o oglindă, a identităţii. Oglinda ca metaforă a identităţii funcţionează şi prin raportare la conştiinţă şi moralitate (care cel mai curând în organizaţii se numesc etică şi deontologie), dar şi din alt punct de vedere. Oglinda reflectă tot ce se află în jurul ei la 360º, dar imaginea pe care o obţii uitându-te într-o oglindă depinde de unghiul din care priveşti în oglindă.

De fapt, însuşi procesul de evaluare la 360º oferă un efect de oglindă pentru că oferă o medie a subiectivităţii reflexiilor celorlalţi. Fiecare om îl percepe pe celălalt prin asemănările şi deosebirile pe care le prezintă în raport cu sine. În extremis, se poate spune că îi placem pe ceilalţi pentru că sunt la fel de buni ca noi şi îi dispreţuim fie pentru că sunt la fel de răi ca noi, fie pentru că sunt altfel decât noi.

O bună întrebare de angajare este: „Care sunt trei calităţi şi trei defecte ale celui mai bun prieten al tău?”. Candidatul răspunde oferind de fapt un portret al său. Ţine minte şi că paiele din ochii celorlalţi au culori diferite pentru fiecare!

Oamenii se caută cu disperare pe sine în ceilalţi, dar dincolo de aceasta, ei caută o oglindă virtuală a absolutului: o oglindă pe care să o pironească în casă şi în care să se uite din toate unghiurile, în speranţa de a descoperi frumuseţea pe care nu reuşesc ei înşişi să o vadă.

De aceea, in extremis, ceea ce înţeleg unii (doar unii) prin dragoste este doar o formă ascunsă de narcisism: „drag oglinjor, spune-mi că sunt frumoasă!”. Chiar dacă imaginea de sine este mai largă decât imaginea percepută de ceilalţi, ea rămâne în continuare limitată şi depinde în ultimă instanţă de eforturile pe care fiecare le întreprinde pentru cunoaşterea de sine. 

Copyright (C) Ana-Maria Iana
Copyright (C) Ana-Maria Iana

Capcanele brandingului

Astfel, brandingul nu este definit neapărat etic. La urma urmei, o imagine se poate crea pornind fie de la identitate, fie de la expectanţe/standarde, fie de la halucinaţii). O imagine va fi percepută la fel cu o identitate, cu următoarea menţiune. Dacă o imagine (a unui individ sau a unei organizaţii) nu este reală (conformă cu identitatea), atunci întreţinerea acelei imagini cere de zeci de ori mai mult efort şi bani pentru a fi promovată.

După părerea mea, brandingul organizaţiilor poate fi etic şi îi încurajez pe toţi să îşi însuşească această perspectivă. Mai mult, consider brandingul este o datorie a celor care consideră că au ceva de valoare de transmis unui public. Dacă crezi în ceva suficient de mult, atunci munceşti pentru a-i crea o imagine cât mai corectă, vizibilă şi atractivă. Nu este o opţiune. Este pur şi simplu o necesitate, pentru că aşa merg lucrurile. Dacă nu creezi un brand pentru tine, pentru compania ta, pentru serviciile/produsele/cauzele tale, atunci nu tu te afli la cârma imaginii tale, ci oricine altcineva.Grecia Germania

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi aceste articole în legătură cu brandingul personal.

Dacă doreşti să afli cum pot să funcţioneze pentru tine sau pentru organizaţia ta serviciile de branding profesionist, scrie-mi te rog la  Stefan [punct] alexandrescu [at] yahoo [dot] com.

Îţi mulţumesc!

S-auzim de bine şi o zi cu soare!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright © Ştefan Alexandrescu, 2014

Anunțuri

8 păreri la “Imaginea sau brandul”

  1. Pingback: 4+, 4- | DISCERNE

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s