Anticrestinismul lui Nietzsche, partea II

Am început să scriu în prima parte a acestui articol despre Nietzche şi sofismele sale împotriva creştinismului. Aici continui, insistând pe ideea diferenţierii între catolicism (cu care Nietzche confundă creştinismul) şi ortodoxie.

Nietzche 12 Nietzche: ”În creștinism se disprețuiește trupul, igiena este respinsă ca senzualitate, Biserica se apără chiar împotriva curățeniei (o anumită aplecare spre cruzime către sine însuși și față de alții e esențialmente creștină, tot așa ura necredincioșilor, voința de a-i prigoni; idei mohorâte și neliniștitoare ocupă întâiul rând)…”

Nietzsche iarăși confundă un anumit catolicism, care oricum nu mai corespundea secolului al XIX-lea, și creștinismul, aducându-i celui din urmă toate aceste acuzații. Ascetica ortodoxă luptă împotriva patimilor și nu împotriva trupului, care e creat de Dumnezeu. Igiena nu este respinsă de creștinism în mod doctrinar (în Constantinopolul bizantin, cetățenii de rând aveau acces la băi publice pavate cu marmură), anumite moravuri sociale privind igiena, moravuri care au existat în Apusul medieval, neconstituind corp comun cu dogmatica creștină. De asemeni, necredincioșii nu sunt urâți sau arși pe rug în ortodoxie, ci doar li se atrage atenția că se află în eroare. Ereticii nu au fost prigoniți de ortodocși cum au făcut catolicii prin Inchiziție( lucrurile au stat invers: românii ortodocși erau prigoniți în Ardeal în timpul ocupației străine catolice, fie ea maghiară sau austriacă).

Eroarea de a identifica confesiunea catolică cu întregul creștinism a fost transmisă de Nietzsche mai departe și adoptată de toți criticii creștinismului, iar acest lucru devine foarte jignitor pentru o parte a creștinismului, adică Ortodoxia. Cei care persistă în această greșeală ori sunt ignoranți din punctul de vedere al istoriei creștinismului ori răuvoitori (nu mă pot hotărî în care categorie ar intra Richard Dawkins; probabil că amândouă) – indiferent de situație, persoana respectivă e condamnabilă pentru lipsă de onestitate. Nietzsche, concentrându-se prea mult asupra Apusului european, el uită de strălucirea Imperiului Bizantin, care a fost adevăratul moștenitor al culturii greco-romane. Aici nu au existat prigoane în masă a neortodocșilor iar oamenii de știință puteau face cercetări în voie.

Crestinismul e ura mortală împotriva nobililor, e ura mândriei, curajului, libertății, e ura împotriva simțurilor, plăcerii și bucuriei.” (Nietzche)

Putem spune că doctrina creștină e ura împotriva mândriei ca supraestimare personală, dar cu siguranță nu este împotriva curajului și a libertății, indiferent dacă vorbim în plan spiritual sau în cel lumesc: monahii sunt cei mai liberi și curajoși oameni, luptând împotriva propriilor patimi. Iar acest război nevăzut este cel mai important război pe care trebuie să îl câștige omul în viața sa. Dar chiar și în plan politic, conducătorii ortodocși bizantini, români sau sârbi au luptat pentru neatârnare națională și conservarea culturii proprii chiar până la moarte. (cneazul Lazăr în Serbia, Vlad Țepeș sau Mihai Viteazul în Țările Române) Și din nou trebuie lămurită problema despătimirii: creștinii nu luptă împotriva simțurilor, ci împotriva deformării lor, adică a patimilor care tind să ne acapareze viața.

Păcatul a fost născocit pentru a face cu neputință știința, cultura, orice înălțare, orice noblețe a omenirii; preotul domnește prin născocirea păcatului.” (Nietzche)

Biserica nu a fost și nu este împotriva științei și nici nu este contradicție între credință și știință. Afirmația referitoare la preot e clar împrumutată din ideile iluministe anticlericale: e interesant să vezi că Sfântul Paul și ceilalți apostoli vroiau de fapt putere asupra oamenilor când de fapt ei au trecut prin nenumărate suferințe și torturi și chiar moarte tocmai pentru propovăduirea creștinismului. Ce putere politică aveau primii preoți creștini atunci când își dădeau ultima suflare în fața executorului sau torționarului prigonitor? Ciudat mai este și faptul că preoții ortodocși, adică cu adevărat creștini, în 2000 de ani nu au pus mâna niciodată pe puterea politică, după cum afirmă Nietzsche. Mai degrabă au existat ingerințe ale politicului în Biserică, sub forma cezaro-papismului bizantin, decât invers, cum a fost în Occident.

Și chiar în cazul clericilor catolici, dacă într-adevăr aceștia se află în poziția respectivă de sacerdoți din dorința puterii, cum se face că din secolul al XIX-lea, când influența Bisericii Catolice a scăzut enorm în societate, aceștia încă își mai îndeplineau ceea ce ei considerau că este vocația lor? Dacă puterea era ceea ce doreau, cum se face că atunci când, după Revoluția Franceză, preoții și-au pierdut din statusul social, aceștia au continuat să își urmeze misiunea? Explicația ar fi aceea că nu puterea este la fundamentul creștinismului ci dragostea, mila și iertarea, iar corupția Bisericii Catolice în Evul Mediu a fost un episod trist din istoria unei părți a creștinismului, însă nu a fost ceva definitoriu pentru Biserică.

Nietzche 1

În parte, Nietzsche critică în concret catolicismul și protestantismul și nu creștinismul, deși el crede aceasta. Iar în rest, toate insultele pline de ură la adresa creștinismului sunt simple supoziții vădit false. Din aceste supoziții este construit adversarul neomenesc al lui Nietzsche – un idol pe care și l-a plăsmuit donquijotește pentru a avea un dușman pe care sa-l poată învinge.

Timpul a trecut, Nietzsche a murit, însă filosofia sa dăinuie, luptând în continuare cu Dumnezeu pentru a-L omorâ.

Guest post de av. George Perju

Copyright (C) George Perju, mai 2014.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:

Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie

Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea II. Creştinismul după Dawkins

Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins)

Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste

Un gând despre „Anticrestinismul lui Nietzsche, partea II

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.