Graniţe conceptuale în mişcare

Motto:

„Societatea contemporană îşi demonstrează impotenţa în a se ocupa de probleme concrete prin eliminarea de cuvinte din limbaj.”

Personajul Joe, jucat de Charlotte Gainsbourg în filmul Nymphomaniac, Vol. II, scris şi regizat de Lars Von Trier


La ce etaj? La 4, va rog!

Etajul 1. Mediu

Etajul 2. Comportament

Etajul 3. Abilităţi.

Etajul 4. Am început să scriu, în seria “Piramida nivelurilor neurologice” despre etajul central al piramidei: valori, credinţe, idei. Aceste articole au fost şterse deoarece am în prtegătire o carte care va dezvolta conţinutul lor.

Piramida nivelurilor neurologice. Grafic de Răzvan Goldstein
Piramida nivelurilor neurologice. Grafic de Răzvan Goldstein

În ordine cronologică, acesta este al cincilea şi ultimul post despre acest nivel. Cele dinainte sunt:

Valorile din psihologie şi NLP, structuri ale personalităţii 

Culorile interioare ale omului-univers 

Lumea ideilor în piramida nivelurilor neurologice a lui Robert Dilts, partea I

Lumea ideilor în piramida nivelurilor neurologice a lui Robert Dilts, partea II

În acest articol, îmi propun în mod deliberat să intru pe un teren minat, acela al manipulărilor ideologice. Tocmai de aceea, aş vrea să specific că, spre deosebire de celelalte articole despre diferite niveluri ale piramidei nivelurilor neurologice, acesta este unul subiectiv – ceea ce înseamnă foarte probabil că fie vei fi de acord cu ceea ce am scris aici, fie nu vei fi de acord. În orice caz, acesta nu este un eseu de opinie. Scopul cu care l-am scris este să aprofundez separaţiile conceptuale între aceste trei categorii:

  • credinţe, convingeri şi dogme sociale, politice şi religioase;

  • idei, concepte şi definiţii;

  • principii, reguli şi legi.

Modul în care l-am scris consider că serveşte acest scop. Prin urmare, exemplele pe care le dau servesc pentru a discerne. Discernământul prilejuieşte o invitaţie la analiză.

 

Deosebiri importante

Mai jos, am alcătuit un tabel comparativ care sper să te lumineze în a deosebi cele trei categorii prezentate în articolul anterior. Tabelul era prea mare pentru a fi inclus în articol, aşa că am reuşit cu succes să îl înghesui într-o pagină. În capul de tabel se găsesc cele trei categorii, iar pe liniile orizontale se găsesc caracteristicile pentru fiecare dintre ele. E un tabel care solicită atenţie suplimentară pentru a fi înţeles, aşa că te invit să îl descarci şi să îl citeşti pe îndelete. Pentru fiecare din cele trei categorii ale capului de tabel, am scris cum le poţi recunoaşte, care sunt sursele lor, care este raportarea lor între hartă şi realitate, care sunt caracteristicile specifice între fiecare dintre ele şi ce relaţionare au cu alte structuri conceptuale care ţin de nivelul 4 al piramidei nivelurilor neurologice.

Tabel comparativ [pdf]

Desigur, chiar şi folosind criteriile de mai sus, este greu să le separăm conceptual, mai ales când, în lumea reală, există disensiuni asupra modului în care harta propusă este o reprezentare corespunzătoare a realităţii. Dincolo de aceasta, este mai ales dificil să le deosebim nu doar datorită diferenţelor imense între culturi care există în diferite părţi ale globului, ci mai ales pentru că graniţele dintre ele sunt în mişcare. Ce vreau să zic cu asta?

Ideologiile şi credinţele oamenilor, la nivel de opinie publică, se pot schimba. Poate dura sute de ani, zeci de ani, dar schimbări se produc. Aceste schimbări nu se produc imediat şi direct, ci mediat. Astfel, cine doreşte să schimbe modul în care o populaţie gândeşte, nu va ataca aspectele centrale care ţin de ideologie şi dogme, ci va lucra mai întâi la definiţii şi va încerca să schimbe legile şi principiile. Dacă pe vremuri pentru a reuşi asta era nevoie de perioade îndelungi, acum lucrurile pot fi reuşite într-un timp mult mai scurt, datorită vitezezi cu care circulă informaţiile şi globalizării. Te invit pentru o înţelegere mai profundă să urmăreşti documentarul Century of the Self (2002).


Convingere sau principiu?

Un exemplu spinos al confluenţei între convingeri/credinţe/dogme cu reguli/principii/legi este dat de următorul argument folosit în creştinismul ortodox care a stârnit controverse interminabile. În fiecare an, la Mormântul lui Iisus Hristos, se oficiază slujba de Înviere.

coperta cartii
coperta cartii „Minunea credintei” de arhimandrit Daniil Gouvalis

După reguli stabilite de sute de ani, ortodocşii, catolicii şi armenii slujesc pe rând în Biserică. De Înviere, nu slujesc pe rand, ci doar preoţii creştini ortodocşi slujesc. Slujba are loc in jurul orei 12 ziua, iar momentul venirii luminii variaza de la an la an, uneori venind si pe la 1. Se pogoară o lumină imaterială către credincioşi, aceştia aşteptând să-şi aprindă lumânările. Aceasta se întâmplă la fel, în fiecare an, de 1980 de ani.

Această lumină dăruită de Dumnezeu prezintă trăsături neobişnuite. De îndată ce apare, la început, are o culoare de un albastru-deschis, adică este cu totul diferită de lumina obişnuită. Un anume scriitor vorbeşte despre <<o lumină misterioasă albăstruie care se mişcă singură şi se schimbă>>. […] Şi îndată ce a a apărut, în primele trei minute (exact primele trei minute pe ceas) nu arde. Poţi s-o pui, ca binecuvântare, pe mâini, pe piept, pe frunte, pe gură, fără să ţi se întâmple nimic.” (Arhimandrit Daniil Gouvalis, Minunea credinţei, Editura Bunavestire, Bacău, 2000)

După Marea Schismă de la 1054, acestă lumină coboară NUMAI atunci când slujba este oficiată de către ortodocşi. Ba chiar mai mult, în 1101, lumina a apărut cu o zi mai târziu, numai atunci când preoţii greci (ortodocşi) au fost lăsaţi de cei latini (catolici) să se roage.

Afirmaţia “Lumina de la Slujba Sfântului Mormânt se pogoară numai la ortodocşi”, ca idee, nu poate fi catalogată doar strict ca o credinţă, ca o convingere, ca o regulă sau ca un principiu. Este mai curând o credinţă (deci o convingere religioasă), pentru că are implicaţii spirituale din cele mai profunde: deşi nu poate fi măsurată ştiinţiific, această lumină apare numai ca urmare a unui ritual religios săvârşit numai de către o confesiune religioasă. Acuzaţia unora că ortodocşii folosesc fosfor alb pentru a aprinde lumânările nu stă în picioare din mai multe motive, de exemplu deoarece fosforul ca element chimic a fost descoperit abia pe la jumătatea mileniului trecut.

Lumina care nu arde se pogoară la această biserică numai atunci când slujesc ortodocşii în ea.

Este o regulă obiectivă, pentru că de fiecare dată evenimentele s-au întâmplat astfel şi nicioadată altfel. Adică nu s-a întâmplat ca la vreo slujbă ţinută de ortodocşi lumina să nu coboare sau la vreo slujbă ţinută de altă confesiune aceasta să se coboare.

Este o convingere, pentru că verifică o informaţie preluată dintr-o sursă care a fost observată, înregistrată şi studiată. Poate fi infirmată de realitate dacă o singură dată se întâmplă altfel.

Este un principiu, deoarece reprezintă o regulă aplicată în contextul unei hotărâri omeneşti de succesiune a trei confesiuni religioase la oficierea slujbei.

Devenirea ideologică

fusta

În aria ştiinţelor umane, este interesant de observat cum anumite idei devin legi, atât în sens constructiv, cât şi în sens distructiv.

Să luăm, de exemplu, rasismul. Din punct de vedere istoric, o conceptie rasistă in sine exista şi in antichitate la evrei, mai ales dupa aparitia crestinismului, cand acestia au inteles ca Mesia nu este un politician, asa ca L-au respins. Rasismul ca teorie a superioritatii unei rase si inferioritatii altora există încă la multi evrei care au transformat ideea poporului ales intr-o scuza pentru a considera non-evreii ca sub-oameni, sau, în unele cazuri extremiste, ca justificare sau motivaţie pentru agresiuni diverse la adresa palestinienilor.

ysef-racist-jew-gentiles-donkey

Totuşi, rasismul este un concept, un cuvânt care nu exista acum 150 de ani, sub forma în care îl cunoaştem acum.

În schimb, exista, mai ales sub forma sclaviei, practica a ceea ce astăzi numim rasism. Deci exista un obicei, o cutumă socială, care era înrădăcinată în conştiinţa unor „stăpâni albi” drept normală. Exista convingerea larg răspândită, mai ales în sudul SUA, că „negrii africani” aduşi în America erau proprietăţi şi nu fiinţe umane (deci nişte specialişti recunoscuţi ai vremii îi încadraseră într-o taxonomie ca fiind ceva între animale şi obiecte). Această convingere era susţinută de către unii preoţi, predicatori, care interpretau Biblia în aşa fel încât această practică era aprobată de către multe biserici. Educaţia copiilor era făcută la şcoală şi în familie pe temeiul definirii sclavilor de culoare ca fiinţe inferioare, pentru care existau seturi de reguli diferite. Principiile şi legile care se aplicau erau diferite pentru stăpânii albi şi pentru sclavii de culoare. Discriminarea între rase era concepută ca „bine”.

În secolul cuprins între 1850 şi 1950, multe s-au schimbat radical: conceptele, definiţiile şi ideile care conturau sclavia rasistă au început să fie transformate treptat, iar oamenii de culoare au căpătat tot mai multe drepturi, care au început să fie recunoscute treptat de către civilizaţie, tinzând spre o egalitate cu „albii”. Observăm că nu a fost deodată atacată ideologia sistemului, ci au fost modificate mai întâi definiţiile. S-au stabilit, numai după ce au devenit acceptabile social, anumite reguli şi legi care să modifice raportul de forţe între „albi” şi „negri”. La un moment dat, majoritatea a început să nu mai incrimineze acordarea de drepturi cetăţenilor de culoare (care cu un secol înainte puteau fi definiţi şi apelaţi ca „cioroi” sau „negrotei” fără ca cineva să se scandalizeze). Societatea americană, în ansamblul ei, a început să incrimineze discriminarea rasială, aşa că s-a dezvoltat şi un concept cu conotaţii negative: rasismul.

Acum, există legi şi reguli care condamnă ferm rasismul şi numai pentru apelativul „negru” în loc de „persoană de culoare” te poţi trezi dat în judecată. În cele din urmă, convingerile, credinţele şi ideologiile au fost schimbate la nivelul societăţii ca ansamblu, dar asta s-a produs pornind de la idei, concepte, definiţii şi trecând pe rând prin principii, reguli, legi. În prezent, după un secol şi jumătate de la Războiul de Secesiune american, discriminarea între rase este concepută ca „rău”.

MULTICULTURALISM-DIVERSITY

Am dat aşadar, un exemplu de schimbare în sens constructiv. Efectele au fost benefice asupra societăţii prin eliberarea sclavilor, adoptarea drepturilor universale ale omului şi promulgarea de legislaţie pentru egalitatea rasială pentru că discriminarea se făcea pe un temei biologic fals. În realitate, şi persoanele de culoare sunt la fel de oameni ca şi „caucazienii”.

normalizationUn exemplu în sens distructiv al societăţii putem să luăm tendinţa actuală pentru promovarea pedofiliei (a se citi „dezincriminare”). Majoritatea înclină (cel puţin deocamdată) să considere că pedofilia e ceva rău.  Mulţi au adoptat ideea că homosexualitatea nu ar fi o boală, ci o alegere sau o determinare genetică (chiar dacă nu s-au descoperit gene ale homosexualităţii).

Ideologia (a se citi „agenda de lobby”) pentru „combaterea discriminării pe criterii de orientare sexuală” merge mână în mână cu scăderea vârstei pentru consimţământul sexual, de la 18 ani la 16 ani, apoi la 14, apoi la 13. Astfel, într-o ţară precum Olanda, ca un bărbat homosexual să seducă un minor de 13 ani pentru a-l convinge să aibă raporturi sexuale nu se mai defineşte legal ca pedofilie, ci este o alegere protejată prin lege,împotriva căreia cine protestează, discriminează.

Fără îndoială că asupra acestui subiect, convingerile sunt împărţite (mai ales între adultul homosexual şi părinţii copilului! ), pentru că încă nu s-a ajuns la „tipping point” aşa cum l-a definit Malcolm Gladwell. Impactul psihologic şi demografic al unor asemenea deveniri ideologice pun în pericol, la nivel macro, fertilitatea şi sănătatea populaţiilor.

Pentru ca pedofilia să devină o ideologie majoritar acceptată, este nevoie să fie definit, prin raportare la pedofilie, un concept incriminant, asemănător cu „rasism”, „antisemitism” sau „homofobie”. Cu acest concept urmează să fie etichetate toate ideile contrare, pentru care să fie băgaţi la închisoare cei care îndrăznesc să se pronunţe „incorect politic” împotriva unui pedofil. Dacă această devenire ideologică va reuşi, atunci poate peste 25 de ani, societatea „civilizată” va înclina spre a considera că pedofilia e ceva bun, iar cei care ar trebui să fie băgaţi la închisoare nu sunt pedofilii, ci părinţii care doresc să îşi protejeze copiii.

Observăm aici, în oglindă cu rasismul, că discriminarea pe bază de homosexualitate era considerată bună, acum un secol. Acum, în majoritatea ţărilor care se consideră „civilizate”, este considerată rea.

Definirea sub aceeaşi umbrelă de „drepturi ale omului” ale unor discriminări periculoase şi condamnabile (rasism, xenofobie, antisemitism, sexism) şi a unor separaţii conceptuale necesare şi întemeiate (păcat şi virtute) creează precedente periculoase pentru viitorul umanităţii.

Acum 150 de ani, discriminarea între rase era concepută ca „bine”. În prezent, discriminarea între rase este concepută ca „rău”.

Majoritatea înclină (cel puţin deocamdată) să considere că pedofilia e ceva rău. Poate peste 25 de ani, societatea „civilizată” va înclina spre a considera că pedofilia e ceva bun şi va fi predată la şcoală. 

Există foarte multe exemple de concepte care în istoria umanităţii şi-au schimbat conotaţia de la „bine” la „rău” sau de la „rău” la „bine”. Unele dintre ele sunt după părerea mea, fericite (abolirea Inchiziţiei, condamnarea comunismului şi a fascismului, egalitatea de drepturi între persoane de diferite rase, culturi, etnii, limbi, religii, naţionalităţi, sexe şi statut social). Altele sunt mai puţin fericite. Asemenea schimbări au mutat graniţele conceptuale într-un timp de un secol sau chiar mai puţin.

Repet, aceasta schimbare se face întotdeauna în ordinea:

1. idei, concepte, definiţii

2. reguli, principii, legi

3. convingeri, credinţe, dogme, ideologii

Niciodată în altă ordine, pentru că altfel nu ar funcţiona.

În mod interesant, ţin să subliniez, ca o notă personală, discernământul lui homo sapiens, care este o „discriminare” binevenită a ideilor bune de ideile rele/proaste, nu a progresat prea mult odată cu „evoluţia civilizaţiei”.

În 2014, am publicat aproximativ 20 de articole care dezvoltă cu numeroase exemple şi aplicaţii fiecare nivel al piramidei nivelurilor neurologice. În toamna lui 2015, lucrez la o carte despre piramida nivelurilor neurologice care porneşte de la respectiva serie de articole. Până când va fi publicată, te invit să citeşti aceste articole care mai sunt publice pe site:

Piramida nivelurilor neurologice, după Robert Dilts

Care este sensul vieţii?

precum şi cele două capitole dedicate acestui model în cartea Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:

secţiunea „Ortodoxie” a blogului Discerne

Îţi mulţumesc!

S-auzim de bine şi o zi cu soare!

Ştefan Alexandrescu

Copyright © Ştefan Alexandrescu, 2014

Anunțuri

9 păreri la “Graniţe conceptuale în mişcare”

  1. Din punctul meu de vedere, articolul tău nu este bun frate. Iartă-mă că îți spun. Nu este bun, ci ESTE FOARTE BUN! FELICITĂRI! Dacă nu îl trimiți pe alte bloguri, îl voi trimite eu. Este plin de DISCERNĂMÂNT. Doamne ajută!

    Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s