“Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste

23 04 2014

 

Sfantul GheorgheChiar dacă a trecut Paştele, sper să vă aduceţi aminte că această săptămână are cinci zile de sărbătoare, iar una din ele este chiar astăzi: Sf. mucenic Gheorghe, al cărui nume înseamnă „lucrător al pământului” despre care vă invit să citiţi aici şi aici.La mulţi ani tuturor bărbaţilor care poartă numele Gheorghe, cu toate variantele: Gheorgan, Gheorghian, Ganea, Ghica, Gorghie, Gorghe, Gog, Goga, Gogan, Gogancea, Gogea, Gogotă, Gogu, Giura, Giurău, Giurcan, Iorga, Iordache, Iorgan, Iorgu, Iorgache, Iuca, Iorda, Giurgiu, Giurgică, Giurgilă, Jurj, Jury, Jurg, Jurga, Jurja, Jura, Iurg, Iurga, Iuga, Gociu, Gorea, Gaţa, Goţi, Gotea, Gheţea, Zorez, George, Gică, Egor, Ghera, Gherea şi tuturor femeilor care poartă numele Georgeta, cu toate variantele: Gherghina, Gherghinica, Georgeta, Zorza, Zorzila, Giurgiţa, Georgela, Georgina, Gina, Gela, Gherghiţa.

Aşadar, în acest aer de sărbătoare, vă invit să citiţi ultima parte a seriei de articole ce analizează volumul Dumnezeu, o amăgire, apărut în 2012 în ediţia română la editura Curtea Veche.

Partea I. Dawkins vs. Religie

Partea II. Creştinismul după Dawkins

Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins

  

Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste

Complexitatea ireductibilă

Spre mijlocul cărții, Dawkins începe a trata argumentele clasice evoluționiste, precum și criticile creaționiste la acestea. Să luăm argumentul complexității ireductibile: Dawkins dă exemplul unei arcade de pietre1 pentru a demonta argumentul creaționist al complexității ireductibile (care afirmă, în câteva cuvinte, că structurile biologice sunt prea complexe pentru a putea fi funcționale altfel decât cu toate ”piesele” componente la locul lor). Astfel, după cum explică, atunci când un profan în ale ingineriei vede o astfel de arcadă, nu își poate imagina cum ar fi putut să fie construită fără ca fiecare piatră din care e compusă să fi fost în același timp la locul ei. Însă un inginer va ști că tehnica de construcție va presupune o serie de schele de susținere a arcadei până ce aceasta va fi finalizată.

coperta ediţiei româneşti, 2012

coperta ediţiei româneşti, 2012

Nu știu dacă se putea alege un exemplu mai ironic, dar accept că e posibil. Există cel puțin două probleme cu acest exemplu. În primul rând schela de susținere sugerează tocmai ideea de proiecție din partea cuiva, iar în al doilea rând, atâta timp cât arcada are nevoie de schelă, ea nu este funcțională. Exemplul ar fi fost măcar o semi-dovadă pentru evoluție, dacă s-ar fi arătat un mod de construcție al arcadei astfel încât, încă de la început să fie măcar 1% funcțională, iar apoi să crească funcționalitatea treptat.

Apoi, continuând același argument, Dawkins își mai imaginează niște exemple care să atace raționamentul complexității ireductibile, însă toate așa-zisele explicații rezonabile sunt parțiale, căci niciuna nu oferă o viziune pas cu pas a vreunui exemplu de evoluție. Cu toate acestea, paradoxul lucrurilor care încă nu pot fi explicate acum, dar vor putea fi explicate în viitor ar putea sta în picioare deocamdată ca un contra-argument la complexitatea ireductibilă, până când se vor teoretiza formulări mai generale ale acestui argument.

  

Tranziţii evolutive

În cadrul aceleiași familii de argumente, Dawkins vorbește despre tranziții evolutive elegant documentate2 pe care creaționiștii refuză să le vadă. Care ar fi acelea, aș vrea să știu și eu ‽ ‽ ‽ De asemenea, autorul evoluționist ridiculizează creaționiștii care pretind mai multă documentare fosiliferă, deși aceste pretenții sunt cât se poate de logice. Ceea ce un evoluționist înțelege prin formă tranzițională va fi în realitate o specie nouă, complet formată, care va avea asemănări cu diferite alte specii. O adevărată tranziție ”elegant” documentată ar fi una cu sute sau mii de fosile intermediare care ar arăta o evoluție ”pe cadre”, ca un ”film” al evoluției. Dawkins e de-a dreptul deranjat de așa ceva, însă în realitate, doar astfel de exemple ar demonstra evoluționismul. Evident că savanții creaționiști nu vor pretinde astfel de documentări detaliate pentru orice ”narațiune” evoluționistă, dar măcar câteva ar fi un început de dovadă.

În schimb, evoluționiștii ne oferă drept dovezi câteva specii care apar intermediar în straturile fosilifere, dar care în realitate, ar putea pur și simplu să fie alte specii diferite. Aceste verigi-lipsă în firul evoluției pretinse sunt niște dovezi anti-evoluționiste; iar aceste goluri nu sunt excepții, ci reprezintă tocmai regula atotprezentă în straturile geologice de fosile.

[n.e.Spre exemplu, evoluţionismul susţine că oamenii şi dinozaurii sunt separaţi istoric de 65 de milioane de ani.S-au descoperit în diverse aplasamente geografice urme de paşi de oameni şi de dinozauri în acelaşi strat, ceea ce conform ipotezelor evoluţioniste ar atesta coexistenţa celor doua specii: în şisturile de la Glen Rose din Texas; în Utah, în apropierea monumentului naţional al dinozaurilor. Nu există explicaţie care să coreleze aceste adevăruri ştiinţifice cu evoluţionismul, nici pentru descrierile picturale explicite ale unor dinozauri descoperite în peşteri în Zimbabwe.3 ]

  

Probabilitatea apariţiei vieţii pe Pământ din întâmplare

O altă chestiune pe care Dawkins o aduce în discuție4 este cea a probabilității foarte scăzute ca viața să aparădin întâmplare. Dumnealui argumentează că dată fiind imensitatea Universului, precum și vechimea acestuia (care potrivit cronologiei evoluționiste este de aprox. 13-15 mld de ani), este posibil, chiar dacă improbabil, ca la un moment dat să se fi creat spontan o celulă vie. Să acceptăm această posibilitate! Problema care se pune în continuare este: ce va face ca acea celulă să rămână în viață? În absența unei conștiințe care să constate complexitatea sau valoarea unui progres care s-a făcut în dezvoltarea a ceea ce se cheamă ”viață”, ce va împiedica destrămarea primei celule vii? Care va fi ”suportul” pentru menținerea unei ordini create întâmplător în absența unei Inteligențe care să aibă grijă de acest lucru? Și apoi, dacă lucrurile sunt atât de simple, de ce nu apare viața spontan și acum, în epoca modernă? Și mai ales, de ce nu se poate reproduce viața în laborator? Să zicem că a apărut complexitatea din nimic, dar cum este posibil ca ceva ”produs” de hazard să fie atât de complicat încât să nu poată fi produs de o ființă inteligentă cum este omul, care are la dispoziție laboratoare și instrumente sofisticate?

[n.e. Când un organism moare, s-a constatat în laborator că aminoacizii se deplasează treptat dreapta spre stânga până când ramâne un număr egal de molecule orientate spre stânga şi spre dreapta. Singura explicaţie plauzibilă şi logică care există pentru faptul că aminoacizii au această caracteristică pentru organismele moarte este aceea că au fost creaţi special astfel.

Trecând peste aceste lacune în teoria evoluţionismului, astronomul britanic Sir Fred Hoyle, citat de Henry M. Morris, precizează că “tare puţine s-ar fi putut întâmpla pe pământ în ceea ce priveşte evoluţia biochimică. Dacă am socoti numărul de ansambluri de proibă a aminoacizilor, necesare pentru a da naştere enzimelor, probabilitatea de a le descopri prin amestecuri la întâmplare se dovedeşte a fi mai mică de 1 din 1040000”.

Potrivit calculului probabilistic al informaticianului Marcel Golay pentru existenţa unui asemenea sistem, probabilitatea ca o serie de 1500 de evenimente întâmplătoare succesive reuşite să genereze la nivelul solicitat de cadrul evoluţionist ar fi de 1 din 10450, iar probabilitatea ca oricare din cele 1500 de succesiuni de evenimente să fie capabile să genereze viaţă este de o şansă din 10283.

Putem fi siguri, astfel, nu numai de faptul că viaţa animală conştientă nu a evoluat din substanţe chimice anorganice, dar şi că ea nu putea evolua din substanţe chimice anorganice.5]

  

Selecţia naturală

Un alt aspect corelat cu cel al evoluției vieții este selecția naturală. Dawkins ține să sublinieze foarte mult diferența dintre hazard și selecție naturală, precum și diferența esențială dintre apariția vieții și evoluția ulterioară a acesteia, fără însă să și elaboreze pe marginea acestor distincții.

Tot legat de selecția naturală, Dawkins adaugă în alt loc:6poate nici selecția naturală nu explică totul, dar deocamdată asta avem, asta-i varianta cea mai probabilă; o astfel de afirmație sugerează că ar exista o mulțime de posibilități esențial diferite unele de altele.

În realitate, sunt două opțiuni mari și late în explicarea lumii: a fost creat (de Dumnezeu) sau n-a fost creat (a apărut de la sine), iar pe marginea acestor două direcții foarte generale de explicitare, s-au formulat numeroase explicații religioase și filosofice din antichitate și până în epoca post-modernă.

  

Concluzii

Dawkins încheie prima jumătate a argumentației cu aprecieri anti-creaționiste care dovedesc o proastă înțelegere a ideii de Dumnezeu Creator, pe care Îl vede cumva imanent, supus timpului. Odată pornind de la această eronată percepție, Dawkins o ia pe cărări argumentative eronate și nu pare niciodată să revină la drumul principal al discuției. Practic, celebrul etolog se luptă cu o imagine despre creaționism pe care și-a făcut-o singur pentru a scrie despre ea în cărți [n.e. Această imagine nu are absolut nicio legătură cu cea creştină şi nici măcar cu cea ştiinţifică].

Această ”moară de vânt” imagistică este doar o parte dintr-o înțelegere greșită asupra religiei în ansamblu, pe care Dawkins o vede doar ca pe o opinie politică. Dar nu este o simplă opinie pe o temă oarecare.

Religia este un mod de viață și nu doar o doctrină; religia este și o învățătură despre lume, are deci o parte abtractă, dar nu este doar o teorie, ci oferă principiile pentru practică. Probabil că deprinderea autorului de a ataca teoria creaționistă l-a făcut să nu observe că această teorie este doar brațul apologetic al unui trup religios mult mai complex și mai vast, care trebuie abordat cu seriozitatea necesară şi cu obiectivitate ştiinţifică.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi: articolul Vrei o slujbă în „Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea I şi partea a II-a şi aceste articole pro ortodoxie.

Mulţumesc pentru atenţia oferită lecturii şi te invit să citeşti şi articolul Moştenirea evoluţionismului .

av. George Perju

  

Copyright © av. George Perju, 2013-2014

1   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.113;

2   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.111;

3  Living Dinosaurs, Science-80 1 (Nov. 1980): 6-7, apud Henry M. Morris – Bazele biblice ale ştiinţei moderne, pp 338-339;

4   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.122;

5   Fred Hoyle şi Chandra Wickramasinghe, Where Microbes Boldly Went, New Scientist 91 (1981): 412-415, apud Henry M. Morris, Bazele biblice ale ştiinţei moderne, pp. 222-225;

6   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.134.

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

24 04 2014
Recenzia cărţii “Gnosticismul”, editura Herald | DISCERNE

[…] “Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie; Partea II. Creştinismul după Dawkins; Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins; Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste […]

Apreciază

24 04 2014
Recenzia draftului de carte “Vulvonerabilitate. Cum să ai un orgasm în 3,5 paşi” de Liviu Alexa. | DISCERNE

[…] “Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie; Partea II. Creştinismul după Dawkins; Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins; Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste […]

Apreciază

24 04 2014
Vrei o “slujbă în Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea I | DISCERNE

[…] “Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie; Partea II. Creştinismul după Dawkins; Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins; Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste […]

Apreciază

24 04 2014
Teoria conspiraţiei între minciună, iluzie şi mistificare – comentarii critice la cartea ”Iluminații” de Pierre Andre-Taguieff (1) | DISCERNE

[…] “Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie; Partea II. Creştinismul după Dawkins; Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins; Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste […]

Apreciază

24 04 2014
Moştenirea evoluţionismului | DISCERNE

[…] “Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste […]

Apreciază

13 05 2014
Anticrestinismul lui Nietzsche, partea I | DISCERNE

[…] “Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins)“Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea IV. Argumente evoluționiste și c… […]

Apreciază

23 05 2014
Anticrestinismul lui Nietzsche, partea II | DISCERNE

[…] “Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea IV. Argumente evoluționiste și c… […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: