10 lucruri care NU cred că sunt IMPORTANTE pentru SUCCESUL în viaţă. Partea II.

2 03 2014

 Hello! Am început săptămâna trecută să scriu despre un subiect incitant: ce valori NU sunt necesare pentru succes… împotriva credinţelor populare pe care unii le-ar putea avea. Fac o mică recapitulare a părţii întâi, pe care o puteţi citi aici.

1. Să nu se râdă de mine.

2. Frica de greşeală

3. Frica de critică

4. Să mă placă alţii.

5. Să nu fiu singur.

  

6. Acceptarea autorităţii.

De obicei, eu nu prea mă las impresionat decât de unii experţi în domenii foarte limitate, cum ar fi cercetare sau training. În rest, nu prea mă interesează cu cine vorbesc şi cum mă adresez. Nu în sensul de a fi bădăran sau de a mă trage cu şireturi cu toată lumea, dar pentru mine este important să percep o relaţie de egalitate, cum consider că există între toţi oamenii. Încerc să discriminez cât mai puţin.

În general, studiind în mod profesional comunicarea, persuasiunea şi negocierea şi publicând adesea pe aceste subiecte, tind să evit a aprecia sau a desconsidera pe cineva a priori. Unul din lucrurile care mă irită cel mai mult este mândria/orgoliul – păcatul cel mai mare al omenirii, şi asta pentru că şi eu sufăr de asta, într-o manieră nejustificată. La urma urmei, dacă ceva nu-mi place la altcineva, este fie pentru că şi eu am acel defect, fie pentru că e ceva foarte străin de mine.

De asemenea, oriunde există o regulă, există cel puţin o manieră de a o evita fără a o încălca – ţine doar de mine să o descopăr, filosofie de asemenea foarte împărtăşită de români. Mie nu mi-a fost frică niciodată să pun întrebări. Ca urmare, mulţi se tem de întrebările mele şi unii chiar mă detestă când le pun, mai ales cei cărora nu le plac răspunsurile.

Cred că are sens să căutăm şi să identificăm structuri ale autorităţii, ierarhiei şi dominaţiei în fiecare aspect al vieţii şi să le contestăm; dacă nu există o justificare care se poate da pentru acestea, atunci ele sunt nelegitime şi ar trebui dezmembrate, pentru a creşte orizontul libertăţii umane.”

Noam Chomsky

NoamChomskyWithBooks

  

7. Dorinţa de a fi şef

Eu nu am vrut niciodată să fiu şef. Nu mi-am propus asta, dar am jucat acest rol atunci când am iniţiat vreun proiect, sau atunci când mi s-a atribuit această funcţie provizoriu. Eu nu cred că sunt un bun manager, ceea ce nu este o crimă. Nu sunt nici un lider, ceea ce iarăşi nu este o crimă. Este OK să nu fiu şef. Eu sunt OK şi fără să vreau să fiu manager.  Eu ştiu foarte bine cu ce mă ocup şi vreau să mă ocup în continuare cu asta. Dacă aş lucra ca antreprenor în propria mea companie, nu aş fi şef decât în primă instanţă, apoi aş căuta pe cineva să îmi conducă şi să-mi administreze afacerea, în primul rând, pentru că nu mă consider cel mai bun la asta şi apoi, pentru că nu-mi place.

Mie îmi place să ofer consultanţă, să ţin traininguri şi workshopuri, să scriu, să cercetez. Unora le place ideea de a fi şefi pentru că nu reuşesc să se facă ascultaţi altfel – ori asta e o chestiune de comunicare. Din cauza asta, nu am absolut nicio problemă cu alţii care doresc să fie şefi – dacă sunt în stare, să fie! Şeful are o responsabilitate foarte mare, şi asta vine la pachet cu puterea. Şi mie îmi place puterea, autoritatea şi să le deţin – dar nu ca şef, ci ca specialist în pătrăţele mele.

Radu Georgescu, antreprenorul care a creat şi a vândut antivirusul RAV către Microsoft, nu conduce niciuna din companiile pe care le deţine, ci este angajat şi face ce îi spune şeful. Şi este un român milionar în euro.Vă invit să vedeţi un segment dintr-un interviu TV cu el, să vă daţi seama câtă modestie la un antreprenor în serie şi un preşedinte de companie!

E loc sub soare pentru toată lumea.

Mai ales ca toată lumea vrea să stea la umbră.”

Jules Renard

  

 

8. Distracţia

Dacă vrei să trăieşti clipa în fiecare moment, s-ar putea să nu mai ai chiar aşa de multe momente de trăit. Spontaneitatea, creativitatea, trăirea prezentului, improvizaţia sunt cu siguranţă lucruri importante, dar acestea nu sunt şi nu ar trebui să fie inamicul planificării şi al disciplinei. Distracţia percepută ca escapism şi ridicată la nivelul de stil de viaţă, cu toate consecinţele ei de vinovăţie dulceagă şi nebunie a tinereţii, are mari şanse în a se transforma într-o viaţă lipsită de sens din care nu mai există nicio evadare decât prin alinarea faţă de realitate prin alcool, tutun, droguri, sex şi cine ştie ce alte dependenţe. Dacă distracţia este percepută ca o eliberare, bine ar fi ca la urma acestei eliberări să nu te trezeşti într-o închisoare a viciilor.

Eu am moduri neobişnuite de a mă distra, care de obicei sunt mai greu înţelese de unii. Dar pentru asta, nu înseamnă că sunt un om lipsit de umor, ci mi se întâmplă uneori să fac o sală întreagă cu zeci de oameni să râdă, formulând o idee spontană pe moment. Umorul îşi are sursa, după părerea mea, în sesizarea diferenţei dintre aparenţă şi esenţă. Eu nu cred că am nevoie de un stimul exterior care să mă facă să râd, cum ar fi un banc sau o comedie, deşi sunt şi acestea  binevenite. De ce? Pentru că mi se pare că există surse de umor şi distracţie peste tot. Cu siguranţă, nu e necesar să merg într-un anumit loc pentru a mă distra, pentru că eu fac asta tot timpul, fără să pierd din vedere ce am de făcut.

Distracţia întotdeauna găseşte o cale. La fel şi intenţiile bune. Mai ales cele care duc spre iad.”

Căutând pe YouTube după „having fun”, am descoperit acest videoclip în prima pagină de rezultate, despre cum se „distrează” câţiva soldaţi americani în Irak cu puşca în mână. Cu siguranţă că irakienii care au văzut acest videoclip nu s-au distrat – de altfel, ei nu arată deloc veseli în materialul video.

  

9. Destinul, soarta şi norocul

Aşa a fost să fie”; „Asta e!”; „Asta-i viaţa!”; „Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus!”; „Trebuie să ai şi olecuţică de noroc în viaţă ca să reuşeşti”; „E grea viaţa, ce să faci, maică?”; „Ghinion! Ţi-am spus eu că aşa o să fie!”; „Ştiam eu că aşa merg lucrurile”.

Fatalismul, resemnarea, pesimismul şi gândirea magică (despre ultima am scris mai pe larg aici şi în acest articol despre prostituarea psihologiei în România) au fost întotdeauna pentru mine… prilejuri de umor şi distracţie, ce-i drept, spre „ruşinea” mea, cam unilaterale. Atunci când nu se poate extrage nicio concluzie sau explicaţie logică, este clar că trebuie să fie vreun demiurg care se joacă cu vieţile oamenilor, nu-i aşa? La urma urmei, dacă îmi asum responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viaţa mea, îmi pierd dreptul de a-mi plânge de milă şi a poza în victimă, nu-i aşa?

Din nefericire pentru latura mea negativă, nu cred în predeterminarea divină, ci în preştiinţa divină. Nu cred că suntem nişte păpuşi în mâinile unor forţe nevăzute. Cred că fiecare om este dotat cu liberate, conştiinţă şi discernământ în a face decizii pentru a o rupe cu trecutul şi a lua alegeri pentru viitor, care să fie mai bune decât cele de până în prezent.

Aşadar, nu am nimic împotriva distracţiei. Am umor. Iar acest subiect îl dovedeşte din nou.

Oamenii îşi fac soarta şi norocul.

Doar că Dumnezeu le-a scris pe toate dinainte.”

  

10. Să plec urechea la ce zice orice client

Să zicem că ai un serviciu. Sau un site. Sau un produs. Îi faci un nume. Se conturează un brand. Ai tot mai mulţi clienţi, utilizatori şi fani. Tot consultantul ştie povaţa „clientul nostru, stăpânul nostru”. Acesta este momentul cel mai important în care eu cred îţi poţi da cu stângul în dreptul într-o manieră minunat de creativă!

Unii clienţi/utilizatori/fani or să aibă nişte aşteptări imense de la tine, pentru că s-au obişnuit cu ce oferi tu în anumite linii. Şi atunci, fiecare vine cu tot felul de sugestii, idei şi îmbunătăţiri: „poţi să faci asta!”, „uite o oportunitate excelentă!”, „de ce nu optimizezi aia?”. Toate acestea trebuie confruntate cu strategia pe care ţi-ai făcut-o. Încotro te îndrepţi cu ceea ce oferi? Care sunt liniile directoare? Se potrivesc cu ce îţi zic oamenii? Câţi ţi-au dat acelaşi feed-back? Ei bine, dacă sunt mai mulţi şi ceea ce îţi spun se potriveşte cu strategia ta, atunci este excelent, aplică feed-back-ul! Dacă nu, atunci mai gândeşte-te! Unii clienţi vor lucrurile mai albe, alţii le vor mai negre. Atunci când poţi, personalizează cât mai mult pentru fiecare client în parte. Dar fiecare serviciu şi fiecare produs are nişte limite şi condiţii. Şi pe acelea le stabileşti tu, nu clienţii. Tu eşti stăpânul brandului, nu clienţii!

Dacă eu de exemplu nu sunt în stare să comunic clar care sunt valorile MELE, atunci eu sunt responsabil. Pe oameni nu îi costă decât timp şi bunăvoinţă să dea idei. Pe mine mă costă timp şi, cel mai adesea bani, să le implementez. Eu sunt cel care suportă consecinţele. Şi nu am timp să implementez şi să testez toate ideile pe care mi le dau alţii. Nu apuc să le implementez nici pe ale mele. Tot românul e creativ, dar nu tot românul gândeşte strategic. E bine să te dezvolţi, dar ca să ştii pe ce drum o apuci, ai nevoie de o hartă, care se cheamă strategie. Iar dacă nu ştii să gândeşti strategic, bine ar fi să plăteşti pe cineva care poate. Cum ar fi pe mine 🙂

Să luăm de exemplu Yahoo Mail. Vă mai aduceţi aminte cum arăta acum 10 ani? Simplu, rapid, cu ferestre care se deschideau uşor, mai aerisit de reclame şi mai odihnitor pentru ochi. Erau şi pe atunci grupuri, cu ce este esenţial la vedere (fără să trebuiască să faci vreo 10 click-uri ca să ajungi ca moderator la lista de mesaje în aşteptare), erau chiar şi liste! Cum arată acum? Ce înţeleg eu din asta? Uneori, „mai bine” este duşmanul lui „bine”.

road not found

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi 32 de sfaturi: cum să înregistrezi un eşec de succes?, de Marian Rujoiu

Happy personal development!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

consultant în dezvoltare personală şi profesională

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

 

Anunțuri

Acțiuni

Information

3 responses

12 04 2014
10 lucruri care NU cred că sunt IMPORTANTE pentru SUCCESUL în viaţă. Partea I. | DISCERNE

[…] în continuare Discerne! Citeşte şi partea a II-a a acestui articol, cu încă 5 lucruri care, după părerea mea, NU sunt importante ca să am succes în […]

Apreciază

3 09 2014
Valorile din psihologie şi NLP, structuri ale personalităţii | DISCERNE

[…] 10 lucruri care NU cred că sunt IMPORTANTE pentru SUCCESUL în viaţă. Partea II. […]

Apreciază

19 11 2015
10 lucruri care NU cred că sunt IMPORTANTE pentru SUCCESUL în viaţă. Partea I. | DISCERNE

[…] Dacă totuşi nu ai închis pagina şi ai rămas să citeşti, atunci trebuie să-mi promiţi că vei citi cu atenţie şi consideraţie. Şi partea a II-a. […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: