Vrei o „slujbă în Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea I

Destinaţia de vis a românilor: United Kingdom, ţinta: colacii din coada câinilor

Mulţi români se îndreaptă către Regatul Unit al Marii Britanii/UK (numită popular şi greşit „Anglia”) imaginându-şi probabil că sunt un fel de SUA europene. Odată cu 1 ianuarie, s-au ridicat restricţiile în ceea ce priveşte permisele de muncă pentru români şi bulgari în treimea rămasă din Uniunea Europeană: 9 state şi-au „deschis porţile”: Luxembourg, Marea Britanie, Danemarca, Belgia, Spania, Austria, Malta, Olanda şi Franţa. Pentru cine constituie asta o oportunitate reală de a câştiga mulţi bani? În primul rând pentru experţii supracalificaţi care au lucrat deja la un nivel înalt în România de cel puţin 10 ani, care au investit cel puţin vreo 10.000 de euro în formarea lor profesională, care, de preferinţă, au deja o experienţă în crearea şi dezvoltarea de companii/practici individuale de succes şi care deja ştiu cât costă o oră de consultanţă din timpul lor. Adică pentru experţii care erau plătiţi la 5-10 % din valoarea muncii lor în România din cauza lipsei de educaţie a pieţei şi a veniturilor modeste: programatori, ingineri, cercetători, medici cu rezidenţiatul încheiat, formatori, antreprenori, middle manageri în multinaţionale – adică cei care până acum se puteau duce oricum să lucreze în UK. Aceştia DA, S-AR PUTEA să se descurce să aibă un trai decent, nu doar o subzistenţă în Marea Britanie.

Acest articol nu este despre ei, este despre cei care visează la aşa ceva fără să fi citit cum stă treaba de fapt. Înainte de multe, Marea Britanie este locul în care mulţi nu şi-ar dori să fie prinşi nici morţi. Deşi nu spun că este cazul să extrapolăm (este, oare, cazul?) pericolele potenţiale pe care le prezint în continuare la nivelul întregii societăţi, este cazul să ne dăm seama că ele există în societatea britanică, mai mult decât în oricare altă civilizaţie europeană, fie ea din UE sau nu. Desigur, se poate şi mai rău – SUA şi China sunt cu siguranţă campioane care depăşesc UK în termenii şi la capitolele realităţilor contemporane despre care scriu în continuare.

Şi, ca să nu rămână urmă de îndoială cu privire la justeţea afirmaţiilor de mai jos, am pus zeci de linkuri pe majoritatea lor, pe care le puteţi verifica. Nu este vorba despre site-uri obscure sau subiective, sunt chiar surse publice din mass-media centrală britanică (The Guardian, The Telegraph, The Daily Mail, etc.) şi românească.În acelaşi timp, nu m-am bazat doar pe cazuri extreme, ci m-am informat şi de la statisticile oficiale britanice. Şi încă presa britanică este sever cenzurată, susţin OSCE, SUA şi Federaţia Rusă.

presa britanica

Sunt acestea fapte izolate sau oare creionează portretul unui sistem care funcţionează tehnologic şi legislativ la un nivel ce depăşeşte imaginaţia oricărui dictator comunist al secolului al XX-lea? Las latitudinea voastră să decideţi.

Ca şi când nu ar şti că ţara este falimentară şi creşterea economică pe hârtie nu ţine de foame, mulţi se duc să îşi caute o slujbă din care să câştige şi să pună bani deoparte, fără să conştientizeze că de fapt în Marea Britanie cheltuielile cu chiria, întreţinerea, telefonul şi toate celelalte sunt de asemenea la cele mai înalte niveluri. Unii aleg Londra şi mulţi sunt atraşi de această capitală. Mare greşeală. Acolo este cel mai scump să trăieşti şi să înveţi. Adică, cel mai scump oraş de pe toată planeta. E mai ieftin să locuieşti în New York. Vă invit să citiţi aici o comparaţie estimativă între costurile în Londra şi costurile în Bucureşti. Doar chiria este de vreo 5-6 ori mai scumpă, în timp ce puterea de cumpărare este doar de 2 ori mai mare. Asta doar ca să subzişti – nu ca să te dezvolţi profesional sau ca să pui bani deoparte. Pentru cineva care are cât de cât o cultură a economisirii, se poate ajunge la ceva de genul acesta.

Am grupat ideile principale şi ramificaţiile lor în ordine aleatorie.

  

1. Familia, în general, este distrusă ca instituţie în Regatul Unit al Marii Britanii. Familia tradiţională a murit în UK.

Conform preconizărilor statistice, cei mai multi copii se vor naste din parinti necasatoriti, în timp ce tot mai mulţi adulţi aflaţi la vârsta la care ar putea (şi ar fi normal) să fie părinţi, continuă să copilărească, pentru că milioane din ei sunt ceea ce sociologii definesc astăzi ca adultescent. Adică cineva care este adult ca vârstă, dar continuă preocupările specifice adolescenţilor. Desigur, şi curentul acesta a pornit tot din SUA.

Marea Britanie renunţă la termenii „soţ“ şi „soţie“ datorită noii dictaturi a minorităţilor LGBMT (lesbiene, gay/homosexuali, bisexuali, metrosexuali şi transsexuali). Unii copii sunt încurajaţi să se îmbrace în hainele sexului opus. Nu m-ar mira ca în curând să se legifereze dreptul britanicilor de a se căsători cu animale sau dreptul la pedofilie. De, data aceasta, se poate spune că UK a depăşit SUA deoarece nici măcar în SUA nu sunt recunoscute „parteneriatele civile” sau căsătoriile între persoane de acelaşi sex decât într-un număr restrâns de state.

Adolescentele din UK folosesc avortul ca mijloc de contracepţie. Asta în condiţiile în care în ţara vecină, Irlanda, legea nu permite avortul nici în caz de viol. De fapt, Marea Britanie este campioană absolută în UE la numărul de avorturi. Desigur, România este campioană la numărul de avorturi raportat la populaţie. Iar din tot continentul european, Rusia este campioana absolută la avorturi.

Mulţi părinţii nu mai au (ne)voie să le facă educaţie sexuală copiilor lor. Tot mai mulţi copiii de 5 ani studiază la şcoală sexul din manuale Kama Sutra. Şi apoi opinia publică britanică se şochează când un băieţel de 12 ani violează o fetiţă de 9 ani. Unii din elevii din Marea Britanie sunt indemnati sa aiba un orgasm pe zi. În loc să prevină apariţia perversiunilor sexuale la copii, unii specialişti din UK invită la vaccinarea băieţilor. Ca răspuns la faptul că milioane de copii şi adolescenţi stau cu tot felul de gadgeturi în mână şi nu mai sunt în stare să poarte o conversaţie cu alţi Homo Sapiens, în UK s-a lansat un program care să îi spele cu generozitate pe creier să îi înveţe cum să gândească. 1 din 10 copii britanici sufereau în 2007 de o boală mentală clinică. Copiii timizi riscă sa fie diagnosticati cu tulburari mentale. Sute de mii de copii sunt deja indopati cu medicamente psihotropice.

Unii copii sunt arestaţi de poliţie sub acuzaţia că au făcut glume „incorecte politic. Pe alocuri, copiii nu au voie să hrănească porumbeii în parcuri. Asemenea comportamente riscă să fie amendate de poliţie.

De asemenea, la vârsta la care ar trebui să fie în stare să citească şi să socotească, unii dintre elevii britanici poartă scutece, beau cu biberonul sau nu ştiu să deschidă o carte.

Un caz interesant şi posibil: unei mame i s-a luat copilul de către stat pentru că avea un IQ de 71. Deşi 1,2 milioane de britanice (!?!) au acelaşi IQ, lor nu le sunt luaţi copiii. Alteia i s-a interzis să se căsătorească din acelaşi motivUnor părinţi li s-au luat copiii sub pretextul că erau prea graşi. Altora, li s-a luat copilul pentru că au refuzat să-l hrănească cu junk food.

La doua politiste prietene li s-a interzis sa mai aiba grija una de copilul celeilalte. În Marea Britanie să ai grijă de copiii unui prieten sau unui vecin timp de un sfert de oră poate fi o crimă foarte periculoasă ce poate duce la închisoare. În timp ce unui cuplu i s-au luat copii deoarece i-au fotografiat in baie când erau mici, mass-media promoveaza desfrâul pentru … copii. În creşe, posibilitatea ca cei mici să fie abuzaţi sexual este una care creşte tot mai mult.

O elevă britanică s-a sinucis după ce colegii de clasă au batjocorit-o luni întregi. Înainte de gestul radical, tânăra şi-a explicat decizia într-un poem

Marea Britanie ar putea deveni prima ţară europeană în care se vor concepe copii cu material genetic de la trei persoane. Mai ţii minte Gattaca, filmul lui Andrew Niccol din 1997? Ei bine, nu m-ar mira ca în scurt timp să aflu că în Marea Britanie s-a născut primul european conceput în laborator cu 3 părinţi. Desigur, startul în materie de modificare genetică l-au dat americanii. Dar cel puţin din câte ştiu, asta nu s-a întâmplat (încă) în Europa. Desigur, acesta e doar un pas. Urmează oare copiii clonaţi, combinaţii monstruase între animale, între oameni şi animale, în timp ce joaca inginerilor genetici de-a Frankenstein va câştiga tot mai mult teren? Rămâne de văzut. Dacă ai de gând să te duci acolo, scrie-ne şi nouă…

  

2. Creştinismul este prigonit de către stat în Marea Britanie.

Desigur, nu oficial, ci aşa, mai pe la margini, prin părţile esenţiale. Autorităţile au impus interzicerea folosirii crucilor în spaţiul public. Două femei au reclamat statul britanic la Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, după ce le-a fost interzis să poarte crucifixuri la serviciu. Nu sunt singurele. Mai citeşte şi aici. Desigur, creştinii reprezintă oricum grupul religios cel mai persecutat de pe toată planeta. Dar există pentru unii iluzia nefondată că Marea Britanie ar fi un bastion al democraţiei. În unele părţi, colindele de Crăciun au fost interzise. Tot mai mulţi britanicii au înlocuit „Christmas” cu „X-mas” şi apoi unii se miră când copiii nu mai ştiu ce e ăla Crăciun şi ce se sărbătoreşte atunci. Mai au încă puţin şi scot creştinismul în afara legii.

Unor penticostali le sunt luaţi copiii deoarece sunt acuzaţi că lezează vocaţia homosexuală a copiilor prin convingerea creştină că perversiunile LGBMT sunt păcate.

O slujbă la o catedrală a fost oficiată cu un joc PlayStation.

În Londra, au făcut o cafenea într-o criptă. Dacă vrei, poţi asculta acolo şi jazz.

O studentă româncă, îngrozită de această civilizaţie care L-a înlocuit pe Dumnezeu cu consumismul a publicat o scrisoare despre cumplita ei experienţă în Marea Britanie şi despre şocul (nu doar cultural) pe care l-a trăit.

Richard Dawkins, agnosticul de serviciu al ţării, este considerat o celebritate şi o autoritate ştiinţifică.

N-am prezentat decât două motive până acum şi uite cât de lung s-a făcut acest post. Dar fii pe pace! Promit să continui cu seria-şoc peste o săptămână, când îţi voi mai da în partea a doua alte câteva motive pentru a nu te duce la pomul lăudat cu sacul.

În cele din urmă, ţin să precizez că eu personal nu am călcat până acum în Marea Britanie, dar păstrez în vedere, dacă voi avea vreo 10.000 de euro puşi deoparte pentru training, să particip la vreo câteva formări finalizate cu certificare internaţională (mai ales coaching, NLP şi CIPD) şi să vizitez puţintel ţara ca turist. Dar nu aş locui acolo mai mult de câteva luni. Cele de mai sus au fost confirmate, ca linii generale, de cunoştinţe de-ale mele care locuiesc şi lucrează în UK.

  

Articol realizat şi pe baza linkurilor colecţionate de pe aceste 2 bloguri:

saccsiv.wordpress.com

munteanuk.blogspot.com

Happy professional development!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi: 

secţiunea „Ortodoxie” a blogului Discerne

Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie; Partea II. Creştinismul după Dawkins; Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins; Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste

Îţi mulţumesc

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, 2014

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

7 gânduri despre „Vrei o „slujbă în Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea I”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s