Cum să câştigi bani UŞOR. Citeşte aici!

„Toată lumea are nevoie de bani. De-aia se numesc bani.”

replică a lui Danny DeVito, scrisă de

David Mamet, în scenariul filmului „Heist” (2001)

Contrar unor aşteptări, acest articol nu este despre vreo metodă rapidă de a face bani fără efort. Despre asta, te invit să citeşti articolul meu „Vrei să faci bani cu lopata?”. Dar promisiunea din titlul nu este nicidecum o păcăleală, întrucât chiar despre a câştiga bani uşor te invit să citeşti în acest articol.

În 2013, am participat la nişte cursuri de independenţă financiară şi la un concurs pe teme de antreprenoriat. Nimic nou. Nu a fost prima dată. Totuşi, de data aceasta a fost ceva diferit – s-a produs un declic care a transformat toată teoria pe care o ştiam în ceva practic, care a avut efecte importante, chiar dacă nu uimitoare în viaţa mea. Pentru asta, ţin să îi mulţumesc în mod deosebit lui Corneliu Ionescu, un trainer extraordinar. Nu vreau să spun că m-am îmbogăţit peste noapte, pentru că mie nu îmi prea pasă de bani. Dar ce vreau să zic? Citeşte în continuare… sunt câteva lucruri simple, dar pe care e uşor să le interpretezi greşit. Aşa că să o luăm pas cu pas.

  

Banii sunt un mijloc pentru ce vrei tu

În general, nu am căutat în mod deosebit să fac bani, întrucât, din experienţa mea, banii sunt nişte hârtii sau nişte numere pe monitorul computerului care vin şi se duc. Viaţa mea nu s-a îmbunătăţit semnificativ din cauza banilor, ci am avut tot timpul ceea ce mi-a trebuit ca să trăiesc şi să mă educ. Pentru mine, banii au fost întotdeauna un mijloc. Nu am muncit din greu pentru bani, ci am preferat să învăţ din greu ca să nu fie cazul să muncesc din greu pentru bani. În mare parte, mi-a ieşit. Acesta nu a fost meritul meu, ci a fost în mod direct şi indirect al mamei mele, care mi-a dat mare parte din educaţia mea financiară şi mare parte din bani.

Educaţia mea formală şi informală în ariile comunicării a costat mulţi bani. Cei mai mulţi bani, alături de sănătatea mea. Ca o idee, cel mai scump curs pe care l-am plătit vreodată a fost 800 euro pentru 3 zile. Şi a meritat. Cea mai scumpă carte pe care am cumpărat-o vreodată a fost 72 $. Şi a meritat. S-a întâmplat frecvent să mănânc mai puţin sau mâncare mai ieftină/mai proastă pentru că am ales să plătesc un curs ori o carte. Deci dacă mă gândesc la bani ca la un mijloc pentru educaţie, asta reprezintă o motivaţie pentru mine.

„Daca ai impresia că educatia e scumpă, atunci încearcă să vezi cum e ignoranţa.”

Andy McIntyre

  

Cum să nu-ţi formulezi obiective legate de bani

Doresc să fiu înţeles corect: nu spun că nu e nevoie de bani în viaţă: ai nevoie de bani ca să faci bani. Dar banii nu pot reprezenta un obiectiv în sine şi nici un motor pentru anumite idei. Nu are sens să îţi propui să atingi o anumită sumă de bani pe care să o câştigi dacă nu asociezi cu acea sumă de bani o motivaţie, o dorinţă, un scop clar: ce ai de gând să faci cu ei? La ce îţi folosesc? Pentru ce îţi trebuie? Şi bine ar fi ca această dorinţă să fie formulată pozitiv, nu: „vreau să scap de sărăcie”. Banii sunt un efect, nu o cauză.

„Să faci bani este ca şi cum ai săpa cu un cui, însă a-i risipi este ca şi cum ai vărsa apă pe nisip.”

proverb oriental

  

Independenţa (financiară) şi câteva mituri false legate de aceasta

Independenţa este de obicei percepută în sensul de independenţă financiară care permite „să fac ce vreau, când vreau”. Aceasta mi se pare o percepţie destul de îngustă şi neadevărată a independenţei, cu toate că dacă o luăm chiar așa limitată, nici măcar România n-a fost vreodată independentă. De obicei, primii faţă de care dobândim independenţa sunt părinţii, iar această independenţă este mult-valorificată în societatea românească. Dar, de fapt, scăpăm din vedere că nu putem fi cu adevărat independenţi de părinţi niciodată, pentru că ne leagă de ei o dependenţă mult mai importantă şi mai normală: aceea emoţională.

De fapt, nici independenţa financiară nu este atinsă cu adevărat prin intermediul unei slujbe, sau a unei afaceri pe cont propriu, mai ales că părinţii adesea „mai ajută”: cu mâncare (care se cheamă „gătită” sau „gratis” pentru că e de la părinţi) sau bani pentru mâncare sau cu faptul că nu plăteşti chiria dacă stai într-un spaţiu ce le aparţine, drept pentru care unii se laudă că se descurcă cu mai puţini bani. De multe ori, există nişte omisiuni care se fac pe parcurs.

De obicei, indicatorul cheltuielilor pentru un tânăr până în 30 de ani, urcă adesea mai sus decât indicatorul veniturilor, iar odată cu veniturile, urcă şi cheltuielile aferente. Plata diferenţei din împrumuturi bancare în rate nu se pune, întrucât orice contract prin care o bancă îţi împrumută bani reprezint o formă de dependenţă financiară directă, şi încă mult mai periculoasă decât aceea faţă de părinţi. Mutarea dependenţei finaciare de la părinţi la bancă nu rezolvă problema dependenţei financiare, ci pur şi simplu o deplasează pe o altă sabie a lui Damocles, care însă e mai acceptabilă social. Părinții nu-ți cer înapoi și, la un moment dat, mai și mor, spre deosebire de bănci, care își perpetuează existența indiferent cât de mulți indivizi se perindă pe la conducerea lor.

  

Primul pas este, totuşi, independenţa financiară

După părerea mea, adevărata independenţă financiară se obţine atunci când câştigi în fiecare lună mai mult din venitul pasiv (de exemplu investiţii, drepturi de autor, etc.) decât dintr-o slujbă obişnuită. Într-o slujbă obişnuită îţi vinzi timpul şi munca pe bani şi obţii independența în cel mai bun caz în domeniul pentru care eşti calificat. Să zicem că reuşeşti să pui de-o parte din salar, nu să cheltui peste ce ai strictă nevoie, fie chiar şi justificat. Poţi să câştigi şi 10.000 de euro pe lună; dacă vei cheltui tot atât, tot se cheamă că eşti sărac, pentru că banii sunt DEPENDENŢI de munca ta. Dacă păţeşti un accident şi nu mai poţi munci, atunci toată așa-zisa ”independenţă” se duce pe fereastră. Ce fel de independenţă este aceasta?

„Dacă faci în aşa fel încât cheltuielile tale să crească într-un ritm mai lent decât venitul, şi dacă economiseşti sau investeşti diferenţa, vei deveni independent financiar de-a lungul vieţii tale în câmpul muncii.”

Brian Tracy

Cât despre „celelalte” independenţe… rezolv-o mai întâi pe cea financiară, apoi gândeşte-te la celelalte. Şi ţine minte că în curând părinţii tăi s-ar putea să devină dependenţi financiar de tine – doar nu te aştepţi să trăiască din pensie! Asta se va întâmpla, foarte probabil, mai devreme decât îţi imaginezi tu.

  

Cum să reduci cheltuielile inteligent şi să-ţi creşti sursele de venituri

Ca să faci banii să îţi ajungă, există două metode: cheltuie mai puţin şi câştigă mai mult. Cel mai bine este să le aplici conjugat. Fă-ţi o socoteală realistă, sinceră, cu privire la câţi bani cheltui în fiecare lună, pe ce, şi de unde faci rost, acum, în realitate de acei bani. Pe bune. Nu e informaţie publică, poţi să o ţii pentru tine. Apoi propune-ţi să creşti şi să diversifici sursele de bani, astfel încât să îţi acopere şi să îţi depăşească cheltuielile lunare. Ţine minte şi că nu ai nevoie de bani chiar pentru tot. Ai fi uimit/ă să afli ce poţi să obţii gratis, de exemplu de pe Freecycle.org. Mai găsești alt 29 aici. Unele din serviciile pentru care eşti dispus să plăteşti, alţii le oferă fără bani – intră şi pe Timebanking. O altă idee e să împrumuţi de la prieteni şi rude nişte ustensile pe care ai da bani, sau să îţi transformi o cheltuială într-o investiţie – aşa cum fac studenţii căminişti care cumpără o maşină de spălat şi oferă un serviciu de spălătorie la o întreagă clădire. Dacă nu ştii de unde să începi, te invit să citeşti un articol pe care îl voi publica peste câteva zile publicat aici pe Analytic Vision – am socotit că pentru a supravieţui în Bucureşti ca tânăr profesionist, un buget decent se încadrează undeva între minim 400 şi maxim 860 de euro pe lună – din care acestea (citeşte aici) ar fi cheltuielile minime doar pentru acoperişul deasupra capului, întreţinere, utilităţi, alimentaţie şi îmbrăcăminte. Aruncă o privire și aici pentru traducerea acestor articole în limba română.

  

Îţi place să faci bani?

„M-am întrebat de atâta timp cum pot să îmi câştig traiul. Acum că am aflat, mă întreb: cum reuşesc să supravieţuiesc acestei metode?”

replică a lui Anne Bancroft în rolul Annie Sullivan

scrisă de William Gibson în piesa şi scenariul „The Miracle Worker”

De obicei, oamenii îşi petrec, între 20 şi 60 de ani, cam o treime din viaţă muncind, o treime din viaţă dormind şi cealaltă treime umplându-şi frânturile ce rămân, printre picăţele, cu ceea ce unii numesc viaţă personală – a cărei calităţi depinde foarte mult de educaţie, viaţa profesională şi anturaj. Foarte adesea, tinerii care ies de pe băncile şcolilor au senzaţia că viaţa lor profesională va fi o carieră ce va merge „ca unsă” pe o linie crescătoare. Dar nu mai trăim în era industrială. Slujbele nu mai au un orizont atât de larg cum se întâmpla pe vremuri, când părinţii şi bunicii noştri munceau câte 10-15 ani într-o fabrică sau într-o companie. Linia dezvoltării profesionale va fi, cel mai curând, o linie frântă, care se va apropia, după numeroase încercări, eşecuri şi dezamăgiri, de ceea ce suntem meniţi să facem.

Locul de muncă nu trebuie neapărat să fie un „scârbici” în care să înghiţim pe bandă rulantă prostia şi mizeriile altora, ca să ne câştigăm dreptul de a sufla sub un acoperiş, cu hrană la dispoziţie. Dacă lucrezi ceva care îţi place şi îţi aduce bani, atunci nu va fi nevoie să munceşti o singură clipă în viaţa ta – sau, cel puţin, nu vei simţi asta drept muncă.

Dacă îţi place munca ta şi nu o priveşti doar ca pe o sursă de bani, atunci viaţa ta va fi mai plăcută şi plină de sens. Ca să îţi placă munca ta, trebuie să faci ceva care să cunoşti şi la care să fii bun/ă, să te pricepi. Pentru asta, ai nevoie de trei lucruri: să înveţi, să te cunoşti şi să îmbrăţişezi munca cu drag.

1. Ai nevoie de educaţie – care se cumpără cu bani. Chiar dacă părinţii tăi nu au reuşit să te ajute în asta, trebuie măcar să îţi placă să înveţi. Şi chiar dacă mai întâi munceşti în loc să studiezi, ţine minte totuşi că educaţia este importantă. Cunosc oameni care au muncit de la 17 ani abandonând şcoala, care după ce şi-au „făcut un start”, au revenit la şcoală în jurul vârstei de 30 de ani şi au absolvit, ceea ce le-a oferit perspective mai bune.

2. Ai nevoie să te cunoşti pe tine, să ştii ce înclinaţii, daruri, talente ai, ca să ţi le cultivi pe acelea. Eu, de exemplu am înclinaţia de a oferi sugestii în scris şi verbal, prin articole şi consultanţă. Aşa că m-am educat în acest sens. Tu s-ar putea să ai alte înclinaţii. Există oameni a căror slujbă este să te sprijine să te cunoşti mai bine – şi uneori o fac mai bine într-o oră decât tu pe cont propriu într-un an. Ei se numesc psihologi, coachi, consilieri în carieră, iar banii pe care îi vei plăti unor asemenea specialişti pentru a te cunoaşte mai bine nu pot fi înlocuiţi de nimic şi vor fi cea mai bună investiţie pe care o vei fi făcut vreodată în viaţa ta – şi asta o spun din propria experienţă, atât ca tânăr care nu mă cunoşteam, cât şi drept consilier în carieră profesionist şi acreditat.

3. Ai nevoie să îmbrăţişezi munca cu drag, dar asta este uşor, dacă descoperi la ce te pricepi şi înveţi să faci acel lucru, din care începi să câştigi bani.

Astfel poţi să faci bani cu uşurinţă şi cu plăcere. Dacă tu nu pui valoare personală în munca ta, atunci nimeni altcineva nu o va face. Dacă nu ai pornit cu dreptul, adică fie nu te-ai educat să practici talentele tale profesionale, sau modul în care le practici nu îţi aduce independenţa financiară, am o veste bună: nu e niciodată prea târziu să o iei de la capăt.

„Cantitatea de bani pe care o câştigi este măsura valorii pe care ceilalţi o atribuie muncii tale. Pentru a creşte cantitatea de bani pe care o obţii, este necesar să creşti valoarea muncii pe care o depui.”

Brian Tracy

  

Cum să-ţi propui să câştigi bani – rezumat

1. Stabileşte de ce sunt importanţi banii pentru tine, ce ai de gând să faci cu ei şi de câţi ai realmente nevoie.

2. Alege o motivaţie pozitivă, care să te inspire, care să fie scopul pentru care îţi propui să faci rost de o anumită sumă de bani lunar.

3. Acceptă faptul că eşti dependent, mai ales financiar, şi trăieşte cu acest fapt pe măsură ce îl depăşeşti.

4. Fă-ţi un bilanţ cu ce cheltui, stabileşte cum îţi propui să câştigi mai mult şi ce cheltuieli să reduci.

5. Stabileşte-ţi clar, precis un scop bine motivat către care să te îndrepţi, care să aibă ataşat o sumă de bani. După ce l-ai atins, menţine-l şi formulează-ţi un scop şi mai bun.

6. Pentru a deveni independent/ă financiar, pune bani deoparte în fiecare lună şi nu te atinge de ei. Asta implică să faci economii, nu datorii.

7. Odată ce reuşeşti să faci acestea, ai să observi că începi să gândeşti altfel, iar banii nu mai sunt o grijă, ci un mijloc.

8. Află ce anume îţi place să faci. Asta o să coste, dar nu în sensul de cheltuială, ci de investiţie. Învaţă să faci cât mai bine acel lucru şi începe să câştigi bani din ce îţi lace să faci până când poţi să te întreţii din acel ceva şi să pui bani deoparte lunar.

9. Din momentul în care ai reuşit să menţii ce am scris la punctul 8, fă NUMAI asta şi vei avea o slujbă de vis, în care munca va fi o plăcere, iar banii îi vei câştiga uşor (chiar dacă nu neapărat repede).

10. Pe parcurs, ţine minte totuşi, cu realism, că încă nu s-a inventat copacul cu bani şi nu mai căuta metode rapide de îmbogăţire. Nu că ele nu ar exista. Dar, dacă tu nu le-ai găsit până acum, înseamnă că mai ai ceva de învăţat, aşa că schimbă-ţi strategia de căutare. Încearcă ce am scris în acest articol. Deşi nu este o cheie pentru fericire, sunt toate şansele să-ţi facă viaţa mai plăcută.

    (continuă să citești după media ↓)

„Când ești mulțumit să fii pur și simplu tu însuți şi să nu te compari cu ceilalţi, toţi te vor respecta.”

Lao-Tzu

În cele din urmă, sunt convins că ştiai şi tu ce am scris în acest articol. Punerea în practică se face pas cu pas şi solicită perseverenţă, chiar şi dacă faci doi paşi în faţă şi unul înapoi.

PS: Dacă vrei să te cunoşti mai bine şi să-ţi descoperi potenţialul, caută-mă la marcus.victor.grant@gmail.com

  

Marcus Victor Grant

consilier în carieră/Global Career Development Facilitator

cofondator al Asociaţiei de Coaching din România

Copyright © Marcus Victor Grant 2014-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.