„Nu vom vopsi gardul cu roşu, îl vom vopsi cu sânge” – despre legislaţia propusă în statul român cu privire la carţile de identitate cu sau fără cip contact(less)

Interpelare

Vă prezint, mai jos, comentariile argumentate cu privire la actele puse în discuţie pentru consultare publică pe site-ul MAI. Această interpelare constituie un raspuns la propunerea nedatată postată inițial la adresa acum nefuncțională http://www.mai.gov.ro/index02_3.htm, despre care am aflat de la http://www.enational.ro/news/atentie-se-schimba-actele-de-identitate-357511.html/ şi are 5 părţi:

A. Introducere

B. Argumentare

C. Dreptul la libertatea de conştiinţă religioasă

D. Ce drepturi şi libertăţi încalcă acest pachet de iniţiativă legislativă

E. Concluzii

A. Introducere

Acest pachet de iniţiativă legislativă, constituit din nota de fundamentare, textul hotărârii şi anexele 1-16, după modul în care este formulat, distorsionează, limitează legea, simplifică realitatea şi pur şi simplu minte cu neruşinare şi încalcă drepturile cetăţenilor români la o informare corectă, la libertatea conştiinţei şi la libera opţiune.

Acest pachet legislativ face dovada faptului că statul doreşte cu bună ştiinţă să-şi mintă politicienii şi cetăţenii şi să-i trateze ca pe nişte oi naive care nu-şi cunosc drepturile. La o asemenea atitudine, cum se poate ca cetăţeanul român să acţioneze cu încredere, având în vedere că prin asemenea măsuri statul îi înşeală în mod planificat şi deliberat încrederea?

Punerea în aplicare a unei legislaţii nu ar trebui să amplifice abuzurile care se pot comite împotriva cetăţeanului simplu, ci să le restrângă.

Organizarea dezbaterii publice a fost făcută cu încălcarea disoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publică. Aşa cum se arată în disp. art. 6(2) din lege,

<<Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunostinta publicului, in conditiile alin. (1), cu cel putin 30 de zile inainte de supunerea spre analiza, avizare si adoptare de catre autoritatile publice. Anuntul va cuprinde o nota de fundamentare, o expunere de motive sau, dupa caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptarii actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum si termenul limita, locul si modalitatea in care cei interesati pot trimite in scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.>>

În cazul de faţă, pachetul de iniţiativă legislativă constituit din nota de fundamentare, hotărâre şi anexe pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind aplicarea dispoziţiilor legale din domeniul evidenţei persoanelor, actelor de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actelor de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, precum şi pentru aprobarea procedurilor de preluare a datelor biometrice pentru emiterea documentelor electronice şi a condiţiilor tehnice şi aspectelor procedurale şi legale privind accesul operatorilor de date cu caracter personal la conţinutul cip-ului cărţii electronice de identitate şi cărţii electronice de rezidenţă au fost supuse consultării publice într-un termen de 15 zile, nu de 30, fără a se specifica data de când încep să curgă aceste 15 zile şi data la care se termină aceste 15 zile. Mai mult, ca urmare a unui e-mail pe care l-am trimis personal pe 10 decembrie către dgj@mai.gov.ro privind transparenţa deiczională în care întrebam care este remenul limită pentru propuneri, nu am primit niciun răspuns.

 

B. Argumentare

I. Nota de fundamentare a hotărârii pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind aplicarea dispoziţiilor legale din domeniul evidenţei persoanelor, actelor de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actelor de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, precum şi pentru aprobarea procedurilor de preluare a datelor biometrice pentru emiterea documentelor electronice şi a condiţiilor tehnice şi aspectelor procedurale şi legale privind accesul operatorilor de date cu caracter personal la conţinutul cip-ului cărţii electronice de identitate şi cărţii electronice de rezidenţă

Nota de fundamentare face referire la OUG82/2012 (modificată prin Legea 235/2013), care la rândul ei modifică OUG 97/2005 republicata in MO partea I, nr 719 din 12.10.2011, fără să îi propună modificări în mod asumat – prin urmare, această iniţiativă legislativă ar trebui să transpună în practică această legislaţie, nu să o încalce şi să o limiteze, aşa cum se întâmplă. Nota şi hotărârea nu sunt în conformitate cu OUG82/2012, ci o încalcă.

Din textul legii 235/2013, am subliniat cu MAJUSCULE cuvintele cheie:

<<12. La articolul I punctul 17, dupa alineatul (2) al articolului 16 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul cuprins:

„(3) De la data punerii în circulatie a cartii electronice de identitate, cetatenii români POT OPTA pentru eliberarea:

a) unei carti de identitate;

b) unei carti electronice de identitate, în una dintre variantele prevazute la art. 17 alin. (6).>>

<<16. La articolul I punctul 18, alineatul (4) al articolului 17 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„(4) Cartea electronica de identitate contine date în format tiparit SAU în format inscriptionat prin tehnici speciale, date în format electronic, date aferente cardului national de asigurari sociale de sanatate, stabilite la art. 331 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si elemente de particularizare si de siguranta.”>>

Deci aceste două fragmente întăresc posibilitatea de opţiune a cetăţeanului român – el poate alege ca informaţiile să fie trecute doar tipărit. Acesta este dreptul lui, consfinţit prin lege, şi care respectă opţiunea manifestată prin societatea civilă şi prin strângerea a peste 1 milion de semnături pentru referendumul privind actele cu cip (iniţiativă asumată de pr. Justin Pârvu, care a fost desconsiderată ilegal).

De fapt, punctul 16 al legii 235/2013 sus-citat oferă chiar şi cetăţenilor care optează pentru cartea electronică de identitate dreptul ca datele înscrise să fie doar în format text. Deci conform legii 235/2013, chiar dacă un cetăţean optează pentru cartea electonică de identitate, el are dreptul, în acest temei, să oblige statul să nu-i treacă niciun fel de informaţie în format electronic, ci numai cetăţeanul doreşte în mod expres.

Mai mult, textul hotărârii propuse în acest pachet de iniţiativă specifică la art. III (am subliniat cu MAJUSCULE cuvintele cheie):

<<Art. III. – Hotărârea Guvernului nr. 1864/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene şi pentru stabilirea formei şi conţinutului documentelor care se eliberează cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene şi membrilor lor de familie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 aprilie 2012, se modifică şi se completează după cum urmează:

2. După articolul 1 se introduc două noi articole, art. 11 şi 12, cu următorul cuprins:

Art. 11 – Eliberarea de documente electronice sau de documente simple, FĂRĂ CIP, SE VA FACE ÎN FUNCŢIE DE OPŢIUNEA SOLICITANTULUI

Art. 12 – Documentele simple, fără cip, nu vor conţine elemente biometrice.>>

Atunci de ce prevede Nota de fundamentare, la „2.3. Alte informaţii” că:

C.I. va avea incorporat un cip cu interfaţă contact, iar C.E.I. şi C.E.R. vor avea incorporate un cip dublă interfaţă, cu contact şi contactless.

Această prevedere de la nota de fundamentare încalcă dreptul la opţiune – este foarte clar, pe baza pasajelor prezentate mai sus, că cetăţeanul va putea opta pentru o carte de identitate lipsită de orice fel de cip, fie el contact sau contactless. Dar nota de fundamentare şi anexele prezentei hotărâri interzic acest drept, prin simplul fapt că nu prevăd o opţiune a unei cărţi de identitate fără cip. Anexele interzic dreptul la alegere prin omisiune. Hotărârea şi legea spun una, dar nota de fundamentare şi anexele spun alta. Prin urmare, acest pachet legislativ este contradictoriu cu sine însuşi şi cu legislaţia în vigoare.

Pentru a avea sens contextul legislativ deja existent, implementarea ar trebui să prevadă cartea de identitate simplă fără niciun fel de cip, iar pentru cartea de identitate electronică să existe două variante: varianta cu cip contact şi varianta cu cip contactless. Cine doreşte cu cip contact, poate să opteze pentru acest tip şi cine doreşte cu cip contactless, poate opta pentru acest tip. Statul şi instituţiile sale ar trebui să pună la dispoziţia populaţiei toate cele trei opţiuni (fără cip, cip contact, cip contactless), iar în situaţia în care opţiunea unui cetăţean nu poate fi respectată, statul să ofere alternativa cea mai apropiată de opţiunea cetăţeanului, nu să îl oblige să ia o carte de identitate cu cip oricare ar fi opţiunea lui. Asta înseamnă respectarea drepturilor cetăţeneşti şi civile.

Deci prima minciună mare şi inconsistenţă internă şi externă a pachetului acestei iniţiative este constituită de dreptul la opţiune.

A doua mare minciună din nota de fundamentare este tot la „2.3. Alte informaţii”:

<<C.E.I. şi C.E.R. nu utilizează tehnologia RFID. […] Comunicaţia cu un cititor, pe interfaţa contactless, se face conform standardului de comunicaţii şi protocoale ISO 14443>>

ISO 14443 este un standard pentru reglementarea cipurilor care comunică pe baza identificării frecvenţei radio – deci este vorba despre RFID.

Este ca şi cum cineva ar spune: „acest gard nu va fi vopsit cu roşu, va fi vopsit cu sânge. Consider în mod particular această minciună ca un afront la inteligenţa cititorului.

Din textul legii 235/2013, am subliniat cu MAJUSCULE cuvintele cheie:

<< 6. La articolul I punctul 14, dupa alineatul (2) al articolului 13 se introduce un nou alineat, alineatul

(2^1), cu urmatorul cuprins:

„(2^1) Cartea de identitate si cartea electronica de identitate PERMIT titularului utilizarea acestora ca si card national de asigurari sociale de sanatate, în conditiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale prezentei ordonante de urgenta.”>>

Deci PERMIT, nu îl OBLIGĂ. Permit înseamnă că îi oferă posibilitatea, dacă şi numai dacă acesta o alege, conform legislaţiei în vigoare. Aşa cum se poate observa şi aici:

<<13. La articolul I punctul 18, alineatul (1) al articolului 17 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„Art. 17. – (1) Cartea de identitate contine date în format tiparit SAU în format inscriptionat prin tehnici speciale, date aferente cardului national de asigurari sociale de sanatate, stabilite la art. 331 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, înscrise în mediu de stocare, precum si elemente de particularizare si de siguranta.”>>

SAU înseamnă alegere, nu obligaţie. Iar pasajul de mai jos nu anulează cu nimic asta:

<< 19. La articolul I punctul 18, dupa alineatul (5) al articolului 17 se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu urmatorul cuprins:

„(5^1) Datele stabilite la art. 331 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se înscriu în cartea de identitate si în cartea electronica de identitate, în mediu de stocare electronic, ulterior producerii acestora, în conditiile prevazute de lege.”>>

Aşadar, pe cale logică şi argumentativă, cetăţenii care doresc în mod express o carte de identitate electronică cu cip contactless pot folosi acest document ulterior şi drept card naţional de asigurat, iar în acest sens, cu permisiunea şi opţiunea lor expresă, se pot inscripţiona în document şi datele aferente cardului naţional de asigurat. Dacă, în schimb, cetăţeanul nu doreşte să-şi folosească a sa carte de identitate drept card naţional de asigurat, atunci el are dreptul să primească şi să i se emită o carte de identitate fără cip. Aşa ar fi normal, democratic şi cu respect pentru drepturile civile ale cetăţeanului.

II. Hotărârea pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind aplicarea dispoziţiilor legale din domeniul evidenţei persoanelor, actelor de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actelor de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, precum şi pentru aprobarea procedurilor de preluare a datelor biometrice pentru emiterea documentelor electronice şi a condiţiilor tehnice şi aspectelor procedurale şi legale privind accesul operatorilor de date cu caracter personal la conţinutul cip-ului cărţii electronice de identitate şi cărţii electronice de rezidenţă

Anexa nr 15 a prezentei hotărâri din pachetul legislativ supus dezbaterii specifică:

<<Art. 3 – (1) Cartea de identitate are încorporat un cip cu interfaţă contact, iar cartea electronică de identitate şi cartea electronică de rezidenţă au încorporate cipuri cu interfeţe contact şi contactless.>>

Această prevedere încalcă:

  • punctele 12 şi 16 din Legea 234/2013;

  • art. III al prezentei hotărâri;

  • nota de fundamentare a legislaţiei, punctul 2.3. care specifică: <<C.E.I. şi C.E.R. nu utilizează tehnologia RFID.>>.

Alte probleme majore cu privire la această aşa-zisă hotărâre cu rol de implementare a OUG82/2012 (modificată prin Legea 235/2013) şi a OUG 97/2005 sunt că nu prevede:

  • în cazul în care cetăţeanul care îşi face o carte electronică de identitate pe care vrea să o folosească şi drept card naţional de asigurat şi îşi exprimă refuzul cu privire la prelevarea de organe, ţesuturi sau celule (opţiune inerentă cardului naţional de asigurat), unde se declară acest refuz? La CNAS, la Poliţie, la Evidenţa Populaţiei sau la Direcţia Paşapoarte a Ministerului de Interne?

  • care exact sunt, ce implică şi în ce condiţii se stabilesc protocoalele de comunicare liberă a datelor cu caracter personal între Direcţia Generală de Paşapoarte, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, Inspectoratul General pentru Imigrări, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi Ministerul Afacerilor Externe? Cine le verifică? Oare nu cumva art. VI al acestei hotărâri maschează intenţia/beneficiul de a ascunde cetăţeanului responsabilitatea pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal?

  • cui poate cetăţeanul înainta o reclamaţie pentru a afla cine se face vinovat de violarea protocoalelor de securitate şi confidenţialitate a datelor prelucrate de către reprezentanţii statului

  • cum poate fi pedepsit cel care se face vinovat de violarea protocoalelor de securitate şi confidenţialitate în afara unor amenzi modice

  • cum îl compensează statul pe cetăţeanul român în situaţia în care îl prejudiciază de drepturile sale legale cu privire la obţinerea actelor de identitate?

  • ce instituţii de supraveghere a MAI poate sesiza cetăţeanul român în cazul în care drepturile legale îi sunt încălcate în procesul şi procedura de obţinere a actelor de identitate?

  • cum ştie cetăţeanul care se informează cu privire la drepturile sale de opţiune dacă statul l-a minţit sau nu în ceea ce priveşte drepturile sale REALE de opţiune şi cui reclamă inducerea sa în eroare (fie din motive de rea-voinţă, neştiinţă sau incompetenţă) de către un funcţionar al statului, cu privire la emiterea acestor acte?

La urma urmei, atâta vreme cât statul minte în propria fundamentare a legislaţiei, în ce măsură mai este acesta credibil sau prezumabil nevinovat în faţa cetăţeanului ale cărui drepturi se presupune că ar trebui să le ocrotească?

Legea 235/2013 pevede:

<< 36. La articolul IV, dupa alineatul (5) al articolului 41^3 se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu urmatorul cuprins:

„(5^1) Procedurile de stergere prevazute la alin. (4) si (5) asigura imposibilitatea recuperarii partiale sau totale a datelor sterse.”>>

Prezenta hotărâre din pachetul de iniţiativă legislativă prevede:

<<Art. VII – Cartea de identitate, cartea electronică de identitate, dovada de reşedinţă, cartea de rezidenţă şi cartea electronică de rezidenţă conţin elemente de securizare specifice, care să asigure împiedicarea falsificării şi contrafacerii, stabilite de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi Inspectoratul General pentru Imigrări împreună cu Compania Naţională „Imprimeria Naţională” – S.A.>>

Pe cine dă în judecată cetăţeanul român dacă prevederea de mai sus este încălcată? Programatorul software-ului, funcţionarul neglijent, instituţia de care acesta aparţine, sau statul român? Nu aflăm.

Pe cine dă în judecată cetăţeanul român dacă securitatea actelor sale de identitate electronice este periclitată de un hacker? Imprimeria Naţională ca manufacturier? Poliţia sau Direcţia de Paşapoarte ca inscriptor? Programatorul? Instituţia publică ce a achiziţionat software-ul? Nu aflăm.

Cine îşi asumă responsabilitatea şi chiar mai mult, răspunderea juridică a transpunerii corecte, oneste şi transparente a prevederilor din această iniţiativă legislativă, care afectează atât de multe instituţii?

Deja îmi imaginez cum implementarea acestei legi facilitează practicarea unui „sport” foarte iubit (după cum am constatat cu alte ocazii) la nivelul sistemului administrativ-birocratic de stat: pasarea responsabilităţii.

  

 

C. Dreptul la libertatea de conştiinţă religioasă

De ce neapărat tehnologie contactless? De ce neapărat RFID? În Italia încă se emit buletine de identitate pe hârtie. În Belgia se emit carduri de identitate cu cip contact, cu accesul pe bază de PIN. Ni se spune că aceste iniţiative sunt conforme cu cererile UE. Sunt conforme, dar nu sunt necesare.

România este o ţară cu populaţie majoritar ortodoxă. Corolând ceea ce interpretează ortodoxia în Biblie şi ceea ce anumite tehnologii pot crea acum, se poate concluziona că tehnologia RFID (spre deosebire de QR Codes, spre exemplu, care se folosesc simplu, dar sunt neglijate) se bazează pe folosirea unui cod binar care poate fi recodificat ca 666, număr specific pentru a marca, în antichitate, vitele, iar în prezent produsele şi oamenii. Corelând într-adevăr ce scrie în Biblie cu progresele tehnologice actuale, nu încape îndoială cum concluziile de mai sus sunt corecte, pentru creştini. Simbolurile, prin definiţie, au o asociere primară, care nu poate fi contestată. Un simbol înseamnă ceva, indiferent dacă oamenii sunt sau nu conştienţi de alegerea lui.

El capătă o importanţă personală, individuală, pentru fiecare om, în măsura în care alege să creadă în Biblie – altfel spus, pentru cei care cred, această asociere reprezintă cel puţin semnale pentru atenţionare, iar pentru cei care nu cred, cel mult curiozităţi. Indiferent cum sunt privite, democraţia, ca un concept modern, presupune dreptul fiecărei persoane la a-şi urma convingerile religioase. Iar dacă ortodocşii cred şi argumentează că aceste concluzii sunt reale, atunci toate autorităţile şi toţi cetăţenii sunt obligaţi să respecte această percepţie şi să se comporte în consecinţă, fără a-i marginaliza pe cei care o urmează. Mai ales că 1 milion de români au semnat o petiţie prin care au cerut referendum pe tema actelor cu cipuri biometrice. Preşedintele Traian Băsescu a ignorat petiţia.

Într-o democraţie, nu numai minorităţile au drepturi, ci şi majorităţile. De fapt, teoretic, alegerile democratic se iau pe baza a ceea ce consideră majoritatea.

Problema diferenţei între un cip RFID într-o pereche de blugi din mall (un exemplu din tehnologia web 4.0) şi un act de identitate este totuşi aceea că numărul 666 corespunzând fiarei se aşează împreună cu numele de botez creştin al persoanei, numele după care se identifică în faţa lui Dumnezeu pentru că s-a unit cu El prin taina Sf. Botez – astfel, realizarea unui paşaport biometric (care conţine semnul explicit al fiarei), deşi nu este o lepădare în sensul strict explicat în Apocalipsă, este un păcat şi un act premergător – pentru care unii duhovnici nu mai primesc la spovedanie enoriaşi şi nu îi mai pomenesc în rândul drept-credincioşilor. Aceeaşi dispută este valabilă şi pentru tot felul de alte carduri (ex: bancare, de bibliotecă), ce folosesc fie tehnologia RFID, fie NFC, fie EAN-13.

Deci se doreşte în mod voit, planificat să se folosească tehnologia RFID obligatoriu, şi să se interzică cetăţeanului să aleagă documente de identitate fără cip? De ce atunci aşa de mare dorinţa de a folosi în mod expres tehnologia RFID în România? Dacă nu se urmăreşte exact însemnarea cu numărul 666 a cetăţeanilor, atunci de ce li se limitează posibilitatea de alegere?

  

D. Ce drepturi şi libertăţi încalcă acest pachet de iniţiativă legislativă

Acest pachet legislativ încalcă dreptul cetăţeanului de a-şi manifesta opinia şi convingerea religioasă, încalcă libertatea de conştiinţă religioasă şi este împotriva Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, (adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948). prezint în continuare extrase selective şi îngroşate din textul declaraţiei:

Art. 2, spune că fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta Declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, opinie politica sau orice alta opinie.

Articolul 18.

Orice om are dreptul la libertatea gindirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau impreuna cu altii, atit in mod public, cit si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor.

Articolul 28

Orice persoana are dreptul la o orinduire sociala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta Declaratie pot fi pe deplin infaptuite.

Articolul 30

Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie.

Un cetăţean are dreptul să obţină acte care să certifice calitatea sa de cetăţean al ţării sale fără să fie discriminat, fără să i se restrîngă drepturile şi libertăţile, fără niciun fel de derogare, limitare şi/sau rezervă. Acest pachet legislativ încalcă Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale Roma, 4.XI.1950 – extrase

ARTICOLUL 14 . Interzicerea discriminării

Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, pe, opinii politice sau orice alte opinii

ARTICOLUL 18. Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor

Restricţiile care, în termenii prezentei Convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi, nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.

Protocolul 6. ARTICOLUL 3. Interzicerea derogărilor

Nicio derogare de la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul articolului 15 din Convenţie nu este îngăduită.

Protocolul 6. ARTICOLUL 4. Interzicerea rezervelor

Nicio rezervă la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul articolului 57 din Convenţie nu este admisă.

Acest pachet de iniţiativă legislativă este neconstituţională, întrucât îngrădeşte, restrânge libertatea de manifestare a credinţelor religioase, libertatea conştiinţei şi condiţiile de exercitarea a drepturilor civile. Propunătorii modificărilor legislative din conţinutul pachetului pus în dezbatere publică acţionează pentru încălcarea, limitarea, discriminarea şi atingerea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor români care îşi manifestă convingerea descrisă la punctul C. al acestei interpelări.

Nu este în interesul şi nici în serviciul poporului obligaţia ca toate cărţile de identitate care se eliberează în România să fie cu cip.

Constituţia României – extrase selective

CAPITOLUL II. Drepturile şi libertăţile fundamentale. ARTICOLUL 29. Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

ARTICOLUL 53. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

ARTICOLUL 57. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

ARTICOLUL 69. Mandatul reprezentativ

(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

  

E. Concluzii

Fundamentele pe care acest pachet legislativ este construit, principiile care îl subliniază, justificările şi intenţiile cu care se prezintă sunt greşite în cel mai bun caz şi rău-intenţionate în cel mai rău caz.

Propun revizuirea completă a acestui pachet de iniţiativă legislativă, astfel încât să ofere posibilitatea reală de opţiune cetăţenilor cu privire la actele de identitate (cartea de identitate, cartea de reşedinţă/rezidenţă, cartea de alegător, paşaport) între:

  • document simplu, fără nici un fel de cip, contact sau contactless

  • card cu cip contact

  • card cu cip contactless

, toate aceste 3 opţiuni având aceeaşi perioadă de valabilitate şi acoperire indiferent care dintre ele sunt alese.

Propun, de asemenea, realizarea unei legislaţii care să prevadă posibilitatea de a opta pentru un card naţional de asigurat fără niciun fel de cip.

Aceste revizuiri pe care le propun drept concluzii pot fi implementate fără a aduce majore modificări legislaţiei deja în vigoare.

Ştefan Alexandrescu

cetăţean român

  

Copyright © Ştefan Alexandrescu, decembrie 2013

Vă rog să distribuiţi conţinutul acestei interpelări în mod liber tuturor factorilor de opinie, decizie şi interes implicaţi sau care pot influenţa adoptarea acestei legislaţii, cu menţiunea numelui autorului şi fără ca afirmaţiile din această interpelare să fie scoase din context sau citate trunchiat.

Aştept orice sugestii şi răspunsuri la adresa

stefan.alexandrescu [at] yahoo.com

Anunțuri

8 păreri la “„Nu vom vopsi gardul cu roşu, îl vom vopsi cu sânge” – despre legislaţia propusă în statul român cu privire la carţile de identitate cu sau fără cip contact(less)”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s