Teoria conspiratiei intre minciuna, iluzie si mistificare – o critica a cartii ”Iluminații” de Pierre Andre-Taguieff (3)

Aceasta este a treia şi ultima parte a articolului de av. George Perju despre acest volum. Vă invit să (re)citiţi şi:

prima parte

a doua parte.

Taguieff merge mai departe cu eseurile sale, concluzionând că mințile conspiraționiste sunt fundamental extremiste și că se opun prin orice mijloace sistemului democratic sau liberal.1 Nu neg că anumite minți de conspiraționiști pot fi rigide, însă tot la fel închistate pot fi și niște minți ne-conspiraționiste. [n.e. Nu se pot trage concluzii cu privire la aceste asertiuni decat prin efectuarea unor studii socio-psihologice reprezentative la scara larga]. Ideea că teoreticianul conspiraționist ar fi prin excelență anti-democratic este pur și simplu o inepție. Alex Jones este probabil cel mai prolific documentarist conspiraționist, iar poziția sa este una nu doar liberală, ci chiar libertariană și consituționalistă, cum îi place să se autodenumească. Probabil că este un fanatic, dar un fanatic al Constituției americane, ceea ce nu este deloc condamnabil. Poziția sa anti-masonică se datorează tocmai credinței sale în umanitate și în valoarea unei constituții democratice.

NoamChomskyWithBooks
Noam Chomsky

Un alt conspiraționist faimos, chiar dacă nu a fost etichetat ca atare este Noam Chomsky. Deși acesta nu a identificat grupul conspirativ ca fiind de o anumită etnie sau doar dintr-o anumită organizație secretă, el este practic un conspiraționist. În numeroase conferințe el vorbește foarte general despre ”elite” ca fiind adevărații conducători în America și în lume. Bineînțeles că el înțelege prin ”membrii elitei” reprezentanții corporațiilor, membrii de guvern ai marilor puteri ale lumii (care uneori nu se diferențiază) și uneori Comisia Trilaterală. Chomsky, dacă mai trebuie spus, este cel mai citat intelectual în viață și un fervent apărător al democrației. John Perkins, un alt conspiraționist moderat, vorbește pur și simplu despre ”bacheri internaționali”.2

Aceste exemple vin să contrazică imaginea distorsionată pe care încearcă să o propage Taguieff. Foarte mulți conspiraționiști critică ”elitiștii”, indiferent de modalitatea de identificare a acestora (în opinia mea, de cele mai multe ori, mulți dintre acești autori sunt complementari și nu incompatibili, chiar dacă își formulează diferit părerile), tocmai pentru deficitul de democrație de care sunt vinovați, susținând în schimb o întoarcere la o reală democrație.

În aceeași ordine de idei ca cea de mai sus, Taguieff argumentează în alt loc: ”extremismul este o consecință logică a conspiraționismului. Căci o concluzie logică a analizării istoriei universale în materie de conspirație ar fi aceea că trebuie să se pună capăt dictaturii din umbră care conduce lumea, prin distrugerea sistemului de control și manipulare care, în lumea modernă, a luat numele de ”democrație”.3 Taguieff face bine să pună cuvântul ”democrație” între ghilimele, căci e o parodie, nu o realitate. Dacă ameliorarea democrației slabe actuale înseamnă extremism, atunci acuzația este întemeiată: da, numeroși conspiraționiști sunt extremiști pentru că vor o schimbare politică, vor o înlocuire a politicii pseudo-democratice cu una real-democratica și real-liberala.

[n. e. Sa ne aducem aminte ca democratia poate fi folosita inclusiv pentru distrugerea democratiei, cum s-a demonstrat de multe ori in istorie. Libertatea continua sa ramana libertate daca o folosesti cu moderatie pentru pastrarea ei. Daca se poate vorbi despre o democratie extremista, atunci trebuie sa ne gandim la minoritatile care isi impun drepturile în detrimentul majorităţii sau la proasta înţelegere a corectitudinii politice specifice noului comunism occidental, despre care va invit sa cititi articolul lui George Perju, Noul chip al comunismului occidental: cronica la Jagten/Vânătoarea ]

Taguieff continuă să ridiculizeze acuzațiile conspiraționiste la adresa elitiștilor cum că ar fi vinovați de manipularea opiniei publice sau de provocarea de războaie din motive ascunse care n-au legătură cu motivele invocate public. Exact aceste acuzații au fost dovedite cu vârf și îndesat de Noam Chomsky în cărți care atacă manipularea prin mass-media și politica imperialistă americană.4  [n.e. De fapt, manipularea mass-media este un subiect banal pentru absolventii si studentii la comunicare si relaţii publice]

Simplismul de care sunt acuzați în continuare conspiraționiștii poate fi o învinuire întemeiată pentru mulți dintre aceștia care poate exagerează ideea de control și ignoră importanța și a hazardului care determină diferite devieri de la planurile inițiale. Poate că o direcție interesantă de cercetare istorică ar fi tocmai aceste elemente imprevizibile care au determinat răsturnări de situație. Însă o acuzație poate chiar mai gravă care poate fi adusă multor istorici care sunt adepți ai ”istoriei accidentale” mi se pare aceea de ignorare a anumitor legături între evenimente și decizia deliberată de a nu citi dedesubturile care uneori sunt evidente în desfășurarea unor evenimente istorice majore.

Pierre-Andre Taguieff
Pierre-Andre Taguieff

Pe parcursul cărții, Taguieff mai încearcă o cristalizare a ideilor conspiraționiste, în jurul a trei principii de data asta. 1. Nimic nu se petrece din întâmplare. 2. Nimic nu este așa cum pare a fi. 3. Toate se leagă.5 Deși aceste convingeri sunt principial conspiraționiste, eseistul francez le ridiculizează printr-o absolutizare a lor, folosind cuvinte totale precum ”nimic” și ”toate”. În alte cuvinte, sunt niște idei acceptate de un conspiraționist, însă cred că foarte puțini dintre aceștia vor exclude cu totul hazardul, o oarecare valoare de adevăr a aparenței sau lipsa de legătură între anumite evenimente. Adică, Taguieff parodiază aceste teze conspiraționiste ducându-le la extrem; însă parodia nu este argument, este doar divertisment. (în anumite situații poate fi artă, ca la Thomas Mann, însă aici se discută istorie nu viziuni artistice)

Trecând de jumătatea cărții, suntem deja lămuriți că această carte nu este o carte argumentativ-istorică, ci o sumă de eseuri mai mult sau mai puțin legate, care tratează teoria conspirației cu o bogată condescendență, o pletoră de texte sarcastice, pe alocuri chiar amuzante, însă ironia nu a fost nicicând un argument în sine. Atunci când Taguieff nu este ocupat insultând arogant conspiraționiștii ca fiind semidocți, aruncă praf în ochi cititorilor cu stupidități în care identifică tema conspiraționistă ca fiind apanajul exclusiv al extremei dreapte.6Se poate spune pe șleau că esueaza in esafodajul peroratiei sale de două ori: o dată cu extrema, și a doua cu dreapta.

Alex Jones
Alex Jones

După cum am afirmat mai sus, Alex Jones poate fi considerat un corifeu al conspiraționismului american și un nume important în acțiunea de popularizare la nivel mondial a tezelor anti-elitiste. Jones este de dreapta, însă un antifascist convins. Poziția sa este extrem de generală, ceea ce constituie, de altfel, și secretul succesului său, adică deși este libertarian autodeclarat (iar libertarienii nu se situează la extrema spectrului politic), creștin și american, nu insistă pe anumite particularități ale concepției sale, tocmai pentru a convinge cât mai mulți oameni de justețea tezelor sale anti-masonice. Cu toate că este un om destul de temperamental și uneori are reacții exagerate în cadrul emisiunilor sale radiofonice, aceste mici defecte nu ar trebui să împiedice pe nimeni să analizeze cu obiectivitate argumentele si dovezile pe care el le prezinta, precum si interpretarile pe care le face pe baza acestora.

În ceea ce îl privește pe Noam Chomsky, acesta se numește pe sine libertarian socialist sau anarho-sindicalist, adică, mai pe înțelesul tuturor, e de stânga. Cu aceste două exemple mai mult decât reprezentative, am demonstrat că în cadrul teoriilor conspiraționiste există o mai bogată diversitate decât lasă Taguieff să se înțeleagă, și că nu este un element exclusiv extremist și nici exclusiv de dreapta.

Un ultim aspect pe care îl voi mai critica la argumentația cărții lui Taguieff (ar mai fi multe altele, dar m-am plictisit să demontez erori pe aproape fiecare pagină a cărții) ar fi faptul că nu reușește să prezinte într-o manieră clarificantă care este perspectiva personală a autorului asupra societăților secrete, ocultismului, esoterismului, satanismului. Adică dacă ceea ce dumnealui consideră teorie conspiraționistă este complet fals, atunci ar fi trebuit să facă o delimitare lămuritoare pentru cititor în ceea ce privește realitatea acestor fenomene. Există sau nu există? Iar dacă da, în ce formă? Deși precizează la un moment dat că există o diferență între o tratare serioasă și una probabil mai puțin serioasă a subiectelor care de obicei sunt la baza teoriilor conspiraționiste, nu aflăm concret niciodată care ar fi metoda de triere între cele două. Această carte este ca un film care nu are sfârșit. Poate îl va scrie vreodată.iluminatii

Notele editorului:

1. Datele tehnice ale volumului pe care s-a făcut recenzia:

Iluminaţii. Ezoterism, teoria complotului, extremism. de Pierre Andre-Taguieff, traducere din franceza de Cristina Savoiu, ediţia a II-a revizuită, RAO Books, Bucureşti, 2008, după volumul La foire aux Ilumines, 2005, Libraire Artheme Fayard, Franţa. ISBN-978-973-103-848-3. 512 p. Format A5: 13,7 cm latime; 20,9 cm inaltime; 3 cm grosime. Categoria: Literatura Universala Colectie: Succese internationale. Produs recomandat de Saptamana Financiara. Cartea se poate citi online aici.

2. Daca v-a placut acest articol, atunci va invit sa cititi aceasta recenzie a cartii.

3. Sublinierile din text îi aparţin editorului

4. Guest post scris de av. George Perju, co-autor al blogului Discerne. Editat de Stefan Alexandrescu. Copyright (C) George Perju, 2013

Notele autorului:

1Vladimir Alexe, Trustul banilor, Editura Ziua , București 2004, p.70

2 John Perkins, Confesiunile unui asasin economic, Editura Litera Internațional, București 2007, p.10

3 Ibidem, pp. 95-96

5 Ibidem, pp. 98-99

6 Ibidem, pp.202-207

Anunțuri

3 păreri la “Teoria conspiratiei intre minciuna, iluzie si mistificare – o critica a cartii ”Iluminații” de Pierre Andre-Taguieff (3)”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s