Teoria conspiraţiei între minciună, iluzie şi mistificare – comentarii critice la cartea ”Iluminații” de Pierre Andre-Taguieff (1)

iluminatii[L-am invitat pe bunul meu prieten George Perju să scrie câteva comentarii critice pe marginea acestei cărţi, pe care am citit-o amândoi ca pe un studiu al propagandei sub aparenţa unor eseuri despre istorie. Mi-a trimis un articol excelent, foarte bine argumentat şi documentat, fără îndoială unul din cele mai bune şi valoroase articole publicate pe Discerne. Am împărţit articolul în 3 părţi, pe care le voi publica în luna decembrie. Citind acest articol în detaliu, vei înţelege mai bine lucruri care ţi se adresează şi care te afectează în mod indirect. Astăzi, partea I a articolului. Completările mele sunt trecute în text între paranteze pătrate sau cu n.e. Nota editorului.]

Teorie. Conspirație. Teoria conspirației. O alăturare de cuvinte care semnifică de fapt o legiune de teorii mai mari și mai mici, care încearcă să explice diferite evenimente istorice prezentate oficial într-un anume fel, într-un mod care face apel la conspiratori secreți și diabolici. De multe ori, versiunile oficiale sunt ele însele niște teorii ale conspirației, însă pentru că au girul autorităților și a mass-mediei generale nu sunt numite ca atare.

Un exemplu reprezentativ în acest sens este teoria conspirației arabo-musulmane de la 11 septembrie 2001. Această teorie susținută de guvernul american și de ceea ce se cheamă ”mainstream media” afirmă că o grupare de islamiști fanatici, coordonați din niște peșteri din munții Afganistanului de alți fanatici în frunte cu un terorist pe nume Osama bin Laden, au deturnat mai multe avioane civile pentru a le prăbuși în câteva clădiri americane cu puternică rezonanță simbolică. La începuturile ei, această teorie presupunea că acest bogat saudit bin Laden trăiește de fapt într-o bază secretă pe care a construit-o în Munții Bora Bora din Afganistan, bază care este ultrasofisticată și se întinde pe 5-6 niveluri. Aceste afirmații erau însoțite de detaliate scheme grafice ale bazei subterane, scheme ce erau prezentate de înalte oficialități americane în studiourile americane de știri. Treptat, detaliile acestei variante prezentate de oficialitățile americane au început să-și piardă din credibilitate (inclusiv baza subterană imaginată probabil de niște oameni foarte creativi în domeniul desenului și fabulației), însă a continuat să fie susținută cu toată forța.

O altă teorie oficială a conspirației, care de data aceasta a fost dezavuată de presa mare și retractată de guvernul american, este cea privind implicarea lui Sadam Hussein în evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA, precum și deținerea de către statul irakian de arme de distrugere în masă pe care ar fi intenționat să le folosească împotriva Americii sau aliaților ei. În ciuda faptului că nu s-au găsit dovezi pentru nici una din cele două părți ale teoriei conspirației irakiene, și deși aceasta este o teorie a conspirației, ea nu a fost numită astfel de către mass-media americană. Această denumire, care deseori e folosită cu o conotație peiorativă sau ironică, este dedicată în mod arbitrar doar teoriilor conspiraționiste neoficiale.

Au fost scrise multe cărți și articole care să critice diferite versiuni de teorii conspiraționiste, sau chiar Teoria Conspirației în întregul ei. Probabil că la noi, cea mai amplă și cunoscută lucrare anti-conspiraționistă este ”Iluminații” scrisă de istoricul, politologul și filosoful francez Pierre Andre-Taguieff și publicată în traducere la Editura Rao în 2008. Trebuie să spun de la început că nu îmi propun să compun o recenzie de carte aici, ci mai degrabă o suită de comentarii critice la adresa cărții, în care să evidențiez ce consider că ar constitui erori de raționament sau chiar încercări de inducere în eroare a cititorului.

Trebuie spus încă de la început că dacă vă așteptați la o carte istorică sau de analiză istorică veți fi foarte dezamăgiți, așa cum am fost și eu. În schimb, cartea poate fi descrisă mai degrabă ca o succesiune de eseuri care îmbină, ce-i drept, informații istorice cu filosofii personale asupra istoriei, încercări de explicații psihologice și pe alocuri psihiatrice privind creierul unui conspiraționist, de parcă toți adepții unei teorii conspiraționiste sau a alteia ar fi niște anormali psihic, numai buni de internat in azile psihiatrice.

Încă din Introducere, autorul începe cu explicații sociologice și psihologice privind fenomenul teoriilor conspiraționiste, explicații ce se fac vinovate de același lucru de care sunt acuzați conspiraționiștii: fabularea, a lui Taguieff sau a altora pe care-i citează – ipoteze care de care mai complicate, ce încearcă să explice cum funcționează mintea conspiraționiștilor, de parcă ar fi o nouă specie descoperită. Ideea este că scriitorul francez amână intrarea în subiect. Însă acesta nu omite a face și erori metodologice: o metodă des folosită în carte este de a prezenta o idee conspiraționistă, cum ar fi de exemplu cea a conspirației de dimensiuni planetare1, urmată de…nimic. Niciun argument. Adică autorul francez se așteaptă ca pur și simplu, fără nicio explicație suplimentară, bazându-se probabil pe mintea îndoctrinată a omului mediu, cititorii să ridiculizeze respectiva idee alături de autor, pentru simplul fapt că este în contradicție cu sistemul lor de convingeri, fără a încerca măcar de a analiza posibilitatea, infimă cel puțin, de a fi adevărată.

O problemă de conținut pe care ”Iluminații” o prezintă este cea a afirmării că ideea unui complot la scara istoriei universale ar fi modernă, ceea ce nu este deloc adevărat. Dacă e să vorbim de teoria conspirației internaționale a evreilor, atunci aceasta era deja cristalizată, fără a mai vorbi de primii germeni ai ideii, încă din secolul al XIV-lea, după cum afirmă Fritz Voll.2 Taguieff va insista pe această idee deoarece este în concordanță și cu alte suțineri ale sale ce vor încerca să explice în mod fantasmagoric dezvoltarea actuală a teoriilor de tip conspiraționist.

În legătură cu ideea de mai sus, Taguieff va construi o înlănțuire de raționamente care sună în felul următor. Democrația modernă se definește printr-o noutate esențială: desacralizarea puterii, care insuflă nesiguranță și incertitudine acolo unde altădată triumfau temeiurile absolute. Odată cu deschiderea mai multor posibilități, sporesc sentimentul complexității și simțul pentru imprevizibil. Astfel, democrația pluralistă modernă a pus în libertate puterile corozive ale îndoielii. În lipsa unor fundamente absolute care să dea sens acțiunii, logica îndoielii este o mare tentație. Prin urmare, ideea de complot este un mijloc puternic de a face să renască certitudinea într-o epocă în care ea lipsește.3

Sunt mai multe aspecte problematice cu silogismul complex mai sus prezentat. În primul rând, dacă raționamenul expus ar avea o concluzie corectă, atunci ar trebui să nu întâlnim teorii conspiraționiste în societăți tradițional-religioase care nu se confruntă cu problema penuriei de absolut. Atunci ce caută ideea conspirației mondiale evreiești în Europa medievală de după Marea Ciumă? Sau, mai cu seamă, cum de teoria conspirației iudeo-masonice proliferează fără probleme în societăți moderne denumite fundamentaliste, precum anumite comunități conservatoare americane sau precum statele islamiste? Al doilea aspect ține de o altă contradicție între ipoteza prezentată de Taguieff și realitatea istorică. Modul de prezentare al respectivei ipoteze este deficitar prin aceea că a omis acele regimuri din contemporaneitate care nu sunt democratice, însă în care puterea a fost desacralizată: regimurile totalitare fasciste și socialiste. În aceste nedemocrații, teoriile conspirației înfloreau mai ceva ca într-o democrație: fie că aceste teorii priveau evreii, bolșevicii, sau dimpotrivă elementele reacționare sau fasciste, ele au reprezentat un element important în viața politică a acelor state.

O altă premisă importantă în eșafodajul argumentativ construit de istoricul francez este aceea că ”gîndirea despre complot prezintă unele analogii cu gândirea mitică: asemenea acesteia, ea pune pe seama lumii intenții bune și rele”.4 Un argument asemănător am întâlnit la Richard Dawkins atunci când atacă teoria creaționistă. Se pare că unii oameni au alergie la teleologie, la știința scopurilor, fără a sesiza că ideea de scop este esențială pentru rațiunea umană, pentru știință și pentru orice întreprindere umană.

[Nota editorului: A lega prezenta convingerilor despre complot cu gandirea magica sau mitica este foarte similara cu injosirea de catre unii intelectuali a sentimentului religios ca fiind inapoiat si degradant pentru mintea educata. Asta se poate intampla doar ignorand numarul covarsitor de oameni de stiinta crestini.]

Mai departe, filosoful francez ironizează un alt „fundament conspiraționist”: distincția dintre văzut și nevăzut, superficial și ascuns, aparent și real.5 Distincție care evident nu există în lumea reală, ci doar în imaginația unor minți bolnave de conspiraționiști [‽]. Astfel, dupa parerea autorului, ”nevăzut” și ”ascuns” sunt doar niște cuvinte inventate. In realitate, noi nu vedem și bacterii, și structura internă a atomului, cu tot cu protoni, electroni, neutroni.

În plus, Taguieff este foarte surprins de posibilitatea ca, adevăratul joc (politic) să se joace în spatele decorului democratic, care nu este decât un spectacol al aparențelor. De asemenea, ideile de cucerire prin orice mijloace a puterii, de a domina și controla, atât politic, cât și militar, tehnologic, financiar sau mediatic, par de-a dreptul absurde reputatului politolog francez; de parcă totalitarismele secolului XX nu ar fi demonstrat deja suficient de pertinent că aceste concepte pot fi ușor transformate în principii politice.

Cu alte cuvinte, ceea ce mă surprinde este surprinderea lui Taguieff că astfel de concepții politice ar fi aplicabile măcar, dacă nu chiar aplicate. O astfel de mirare nu ar trebui să existe la un istoric, cu atât mai puțin la unul cu reputația sa, mai ales că numeroasele sale studii privind antisemitismul ar fi trebuit să-i demonstreze cel puțin posibilitatea aplicării unei astfel de viziuni politice totalitare monstruoase, indiferent cui i-ar fi atribuită.

Nu-mi dau seama dacă e mai grav sa fii naiv sau doar să te prefaci, probabil depinde de unghiul din care privești. Taguieff face pe naivul uneori, atunci când sugerează o imagine nerealistă a politicienilor, de ființe semi-angelice, în orice caz deosebit de morale și altruiste, manipularea fiind eventual doar o vocabulă fără corespondență în realitate.

O altă chestie pe care o face domnul Pierre-Andre Taguieff și cu care nu sunt de acord este aceea că tratează Teoria Conspirației, de parcă ar fi o masă omogenă de teorii, ceea ce este departe de a fi adevărat. Există mai degrabă o pleiadă de teorii ale conspirației, susținută de oameni din diferite țări, de religii diferite și de orientări politice diferite, teorii care privesc foarte multe evenimente istorice, mai vechi sau mai recente. Chiar dacă de multe ori, unii teoreticieni ai conspirației își susțin reciproc pozițiile, tot de multe ori se contrazic reciproc, și dau naștere uneori la controverse inutile sau se poziționează pe baricade complet diferite. Spre exemplu, la nivel general, oameni de stânga sau de dreapta care se acuză între ei de planuri de dominație mondială, [nota editorului: iar la nivel de detaliu, de unde a fost tras glontul care l-a ucis pe Kennedy: de la sofer (versiunea istoricului A. Ralph Epperson) sau dintr-un canal (versiunea din serialul documentat The Men Who Killed Kennedy)].

Teoriile în discuție privesc atât de multe lucruri, de la revoluții și războaie la asasinate și internări forțate în spital, încât este aproape imposibil să întâlnești pe cineva care să fie de acord cu toate. De fapt, de multe ori, diferite teorii vor fi incompatibile cu altele, astfel că diferiți teoreticieni vor critica pe alții, iar aceasta o vor face fără niciun ajutor din partea anti-conspiraționiștilor totali. De exemplu, printre conspiraționiști, este și un curent New Age, reprezentat în România de [n.e. urmasii lui] Gregorian Bivolaru și ale sale dezvăluiri senzaționale despre francmasonerie sau de Eugen Delcea6, iar la nivel internațional sunt destui autori conspiraționiști, chiar prea mulți, care propagă credința lor în extratereștri: David Icke, Jan van Helsing (Holey), Zacharia Sitchin etc. În același timp, sunt alți conspiraționiști care, dimpotrivă, văd un pericol în curentul New Age (Bruno Wurtz).7 Tot o eterogenitate există și în ceea ce privește orientarea religioasă, ateul Pavel Coruț diferențiindu-se de pozițiile anti-masonice luate să zicem de mitropolitul Irineu Mihălcescu.8

A judeca o teorie atât de amplă precum cea conspiraționistă ca un tot perfect unitar este la fel de greșit ca a judeca stânga politică doar din perspectiva crimelor staliniste, sau a critica politica de dreapta doar prin prisma unor politici naziste, și încă mai mult, a aprecia creștinismul ținând cont de crimele oricum supraevaluate ale Inchiziției catolice.Toate acestea sunt exemple negative de generalizări, și ca orice generalizare la nivel de grup uman, sunt greșite.

Dacă vrei să demontezi o teorie conspiraționistă, și sunt destule care merită, atunci acestea trebuie analizate individual. Iar dacă vrei să ataci teza mare a conspirației, atunci va trebui să o analizezi doar dintr-o perspectivă foarte generală, adică a punctelor comune tuturor teoriilor de gen conspiraționist; ceea ce ar fi destul de greu, ținând cont de diversitatatea teoriilor: chiar dacă există relativ numeroși oameni care acceptă ideea foarte generală că există un grup care domină sau încearcă să domine planeta, nu este nicio unanimitate de păreri privind identitatea acestui grup (socialiștii, corporațiile, masonii, evreii, iezuiții, extratereștrii etc.).

În schimb, ceea ce Taguieff face este să insiste foarte mult pe teoriile conspiraționiste cele mai extremiste, precum cele privind iluminații de rasă reptiliană sau cele antisemite, în detrimentul celor mai moderate. Doar pentru că există numeroși conspiraționiști care sunt preocupați și de spiritism, reîncarnare sau experiențe paranormale, nu înseamnă că teoria conspirației ar fi falsă în totalitatea ei. De cele mai multe ori, pe acest teren mișcător al conspiraționismului, adevărul este foarte amestecat cu falsul [n.e. fie acesta intentionat sau nu].

VA URMA

Notele editorului:

1. Dacă v-a plăcut acest articol, atunci vă recomand şi:

Top 10 Best Documentaries on the 9/11 History Falsification

✈ ▌ ▌

Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie; Partea II. Creştinismul după Dawkins; Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins; Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste

2. Datele tehnice ale volumului pe care s-a făcut recenzia:

Iluminaţii. Ezoterism, teoria complotului, extremism. de Pierre Andre-Taguieff, traducere din franceza de Cristina Savoiu, ediţia a II-a revizuită, RAO Books, Bucureşti, 2008, după volumul La foire aux Ilumines, 2005, Libraire Artheme Fayard, Franţa. ISBN-978-973-103-848-3. 512 p. Format A5: 13,7 cm latime; 20,9 cm inaltime; 3 cm grosime. Categoria: Literatura Universala Colectie: Succese internationale. Produs recomandat de Saptamana Financiara. Cartea se poate citi online aici.

3. Daca v-a placut acest articol, atunci va invit sa cititi continuarea lui saptamana viitoare. De asemenea, va recomand sa cititi aceasta recenzie a cartii.

4. Sublinierile din text îi aparţin editorului

5. Guest post scris de av. George Perju, co-autor al blogului Discerne. Editat de Stefan Alexandrescu. Copyright (C) George Perju, 2013

Notele autorului

1 Pierre Andre-Taguieff, Iluminații. Esoterism, Teoria Complotului, Extremism., Editura Rao, București 2008, p.16

2 Capcanele antisemitismului, Editura Lumea Magazin, București 2006, p.57

3 Ibidem, pp.64-65

4 Pierre Andre-Taguieff, Iluminații…, p.17

5 Pierre Andre-Taguieff,idem, p.18

6 Teodor Filip, Conspirația Satanei. Ținta: România.vol.I, Editura Obiectiv Craiova, pp.3-28

7 Bruno Wurtz, New Age. Paradigma holistă sau revrăjirea vărsătorului., Editura de Vest, Timișoara 1994

8 Mitropolitul Irineu Mihălcescu, Teologia luptătoare, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1994, pp.164-177

6 gânduri despre „Teoria conspiraţiei între minciună, iluzie şi mistificare – comentarii critice la cartea ”Iluminații” de Pierre Andre-Taguieff (1)

  1. […] Discerne realizează materiale argumentate împotriva incompetenţei unor anumiţi oameni şi are o politică fermă împotriva intelectualilor de carton, a şarlatanilor, a ignoranţilor şi a incompetenţilor care sunt promovaţi pe nedrept ca modele pozitive. Exemple argumentate pe acest blog: Cristian Mungiu, Călin Georgescu, Remus Pricopie, Pierre-Andre Taguieff. […]

    Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.