Picătura şi Oceanul – varianta ortodoxă

Astăzi este a doua duminică din postul Crăciunului şi este rânduită spre citire de la Sfânta Evanghelie pericopa de la Sf. Ev. Luca 18:18-27:

„Şi L-a întrebat un dregător, zicând: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“  Iar Iisus i-a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu.  Cunoşti poruncile: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“.  Iar el a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea“.  Şi auzind Iisus, i-a zis: „Încă una îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi Mie“. Iar el, auzind acestea, s’a întristat, fiindcă era foarte bogat.  Şi văzându-l Iisus că s’a întristat, a zis: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!
Că mai lesne este să treacă o
camilă [atenţie, nu o cămilă!] prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu“. Iar cei ce auzeau au zis: „Şi cine poate să se mântuiască?“ Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu“.

Cu această ocazie, vă ofer versiunea ortodoxă a unei povestioare destul de îndrăgite, care se găseşte sub diferite forme pe internet, cu care să vă împodobiţi florile gândurilor voastre în această binecuvântată zi de sărbătoare de la Dumnezeu.

Basmele, poveştile cu tâlc, pildele, anecdotele, analogiile, fabulele şi metaforele stârnesc imaginaţia noastră şi ne ajută să înţelegem sensuri în timp ce ne încântă.

De mii de ani, ele au fost forme de a transmite înţelepciunea şi experienţa din generaţie în generaţie, scoţând în evidenţă cultura unui anumit loc şi unor anumite vremuri.

Puterea unei metafore stă în multitudinea de sensuri care pot fi însuşite din profunzimea înţelesului. Pentru cei care caută înţelesul literal al lor, rămân enigme. Tocmai de aceea, analogiile sunt mai uşoare, deoarece simbolurile şi elementele-cheie sunt mai uşor de identificat – iar aici se regăsesc majoritatea fabulelor.

Puţine, ca să fie ţinute minte, şi alese, neamurile acestea de analogie se axează în jurul conflictului luminii cu întunericul, pentru că, nu-i aşa? Înţelepciunea se învaţă prin discernământ.

Picătura şi oceanul

Un copil îl întrebă odată pe tatăl său:
– Care este lucrul ce mă separa de Adevăr?
Părintele îi răspunse:
– Îţi voi spune unsprezece povestioare care îţi vor părea simple. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul şi chiar de ţi se va părea că le-ai înţeles, nu te opri din a medita asupra lor până ce aceste simple poveşti vor căpăta proporţii uriaşe şi până vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu exista Ocean

viata dupa nastere

A doua poveste:
„Vreau să fiu liberă” spuse picătură de apă din mijlocul Oceanului; şi Oceanul în mila Sa nemărginită a ridicat-o la suprafaţă.
„Vreau să fiu liberă” spuse din nou picătură de apă şi soarele auzindu-i glasul o aşeză într-un nor. „Vreau să fiu liberă” spuse picătură încă o dată şi norul o elibera iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:
„Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătură nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru altă picătură.

A patra poveste:
„Fiecare picătură nu are nicio valoare” spuse picătură din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
„Fără nicio îndoială, există un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importantă decât Oceanul!”, spuse picătură din Ocean.

A şasea poveste:
„Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean” spuse picătură din Ocean.

A şaptea poveste:
„Oh, ce-mi pasă mie de Ocean ” spuse picătură din Ocean.

A opta poveste:
Era odată o picătură care-şi regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului şi nu ştia nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picătură din Ocean chemă toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
„Prin puterea cu care am fost investită” spuse picătură din Ocean, „de astăzi sunteţi excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:
O picătură nu poate deveni atât de murdară încât Oceanul să nu o mai poată curăţa.

Adaptare după http://www.sfantatreimeghencea.ro/sfaturi-si-indemnuri-pentru-tineri-si-nu-numai/povestea-picaturii-de-iubire (articol publicat la 13.04.2004), unde a fost preluat de pe site-ul Schitul Darvari. Autor necunoscut. Povestea originală are o morală din spiritualitatea asiatică şi new-ages-istă care nu se potriveşte cu ortodoxia, de aceea am schimbat-o.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi

secţiunea „Ortodoxie” pe Discerne

Cele trei porţi

Ce este raiul şi ce este iadul

Nu te plânge că trandafirii au spini, bucură-te că ei există!

Anunțuri

3 păreri la “Picătura şi Oceanul – varianta ortodoxă”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s