Despre iubire şi cugetare, de Sf. Paisie Aghioritul

Iată-ne intraţi în prima săptămână a postului Crăciunului. Seria de articole despre prostie (şi inteligenţă) are mare succes în rândul vostru, al cititorilor, şi va continua. În această primă duminică a postului (cea de mâine), se citeşte pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina. Eu aş face o extensie şi aş întreba: fiecare din noi, cum foloseşte resursele pe care ni le-a dat Dumnezeu? Timpul şi spaţiul pentru a ne ruga, pentru a citi cuvinte din Sfânta Scriptură şi din Sfânta tradiţie (mai cu seamă Filocaliile, pe care le consider sursă de înţelepciune a tinereţii şi sursă de tinereţe a înţelepciunii), raţiunea de a procesa ceea ce alegem să citim şi motivaţia, dorinţa de hrană spirituală.

Vă mulţumesc, aşadar, că mă citiţi şi de aceea vă ofer spre lectură şi cugetare câteva gânduri ale sfântului părinte grec Paisie Aghioritul, preluate de aici (grozav blogul, odată ce intraţi, veţi dori să rămâneţi acolo multe ore, pentru că merită!). Sublinierile din text îmi aparţin. Vă urez o lectură plăcută şi care să vă pună pe gânduri! Să aveţi o duminică binecuvântată!

Despre iubire si cugetare – Pr. Paisie Aghioritul

IUBIREA

Creatorul este iubire: ”Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el” (Ioan 4,16)

Toate felurile virtutilor sunt cuprinse in una singura, care se numeste iubire. Iubirea, prin felul ei de a fi, este asemanarea cu Dumnezeu, desigur pe cat este cu putinta oamenilor. Cat despre lucrarea ei, este o “betie” a sufletului. Dinspre insusirile ei, este izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, si mare a smereniei. Nimic nu este mai inalt decat iubirea.

Cine nu-L iubeste pe Dumnezeu nu tine poruncile Lui.

Cine-L iubeste pe Dumnezeu nu stramtoreaza pe nici un om pentru lucruri neinsemnate, nici nu este tulburat de vreun om. Iubirea fata de toti oamenii este datorie, de vreme ce toti suntem copiii lui Dumnezeu. Nu iubiti doar prin cuvinte, ci prin fapte ci in mod Adevarat. Daca cineva doreste si vrea sa descopere iubirea pe care o are, sa se asigure prin urmatoarele: sa observe daca se intristeaza pentru greselile fratelui sau si daca se bucura pentru sporirea si harismele acestuia.

Iubirea este puterea se a-l castiga pe fratele nostru, pentru ca, daca il castigam pe acesta, Il castigam pe Dumnezeu.

Cui nu-i pasa de sine, din iubire pentru altii, se bucura de purtarea de grija cea mare a lui Dumnezeu, care este cu el. Si astfel tuturor oamenilor le pasa de el.

Cel ce iubeste inseteaza sa sufere pentru cel iubit. Opusul iubirii este rautatea. Rautatea inseamna chin.

Omul care iubeste nu se multumeste sa de-a numai celui care cere milostenie, ci cauta sa afle oamenii care au nevoie, ca sa le vina in ajutor.

Un criteriu al iubirii: cand dai milostenie sa te gandesti: “Daca ar fi fost Hristos ce I-as fi dat? Cu siguranta ceea ce este mai bun!” Dupa aceea, Insusi Hristos zice: “Amin zic voua, intrucat ati facut unuia dintre acesti frati mai mici ai Mei, Mie Mi-ati facut”(Matei 25,40).

Mama intra in foc ca sa-si salveze copilul, si pentru ca iubirea ei este mai puternica decat vapaia focului, nu simte durerea. Iubirea pentru copilul ei acopera durerea. Cu cat mai mult iubirea pentru Hristos! Atunci mucenicia este sarbatoare! Vapaia se pierde in focul iubirii dumnezeiesti.

Sfintii mucenici si-au varsat sangele lor din iubire fata de Dumnezeu si fata de chipul lui Dumnezeu, omul.

Iubirea dumnezeiasca cuprinde inima si mintea, si omul „inebuneste”. Nu sesizeaza nici durerea, nici nimic altceva, pentru ca mintea lui este in Hristos si El umple de bucurie inima lui.

Daca omul nu ajunge la starea ca tot ceea ce face sa savarseasca din iubire pentru Dumnezeu si pentru semenul sau, atunci risipeste.Daca posteste si are cugetul trufas ca face ceva, postirea lui este pierduta. Dupa aceea este ca un vas gaurit care nu tine nimic. Arunca apa intr-un vas crapat si, incetul cu incetul, vei vedea ca se scurge toata.

Acolo unde prisoseste iubirea, se iarta si se acopera toate greselile.

Incercati iubirea ea este medicamentul cel mai eficace pentru sanatate sufletului.

CUGETAREA

Multele lecturi formeaza omul in spiritul enciclopedic. Scopul insa este cum ma voi forma teocentric.

Ca sa ne fie de folos, cartile patristice trebuie citite cu smerenie, atentie si rugaciune. Ele se aseamana cu tomografele, caci asa cum acelea “fotografiaza” starea trupeasca a omului, la fel si prin acestea se “fotografiaza” starea lui duhovniceasca. Însa duhul Parinţilor se face sesizabil doar prin duh. Citiţi-i pe Sfinţii Părinţi, chiar si o pagina, doua pe zi. Sunt “vitamine” foarte energizante!

Primul pas spre cunoastere este ca cineva sa-si inteleaga propria ignoranta. Ca sa aprecieze insa marimea ei, trebuie sa cerceteze mult si de toate.

Nu va osanditi pe voi insiva pentru toate cate nu stiti fara sa gresiti, ci pentru toate cate va aratati nepasatori sa invaţaţi.

Cultivarea este cea ce ramane cand incheiem cititul. Din nefericire, multi nu citesc decat ceva usor, ca se le vina somnul, in timp ce lectura este ca sa ne trezim.

Oamenii “destepti” studiaza ca sa afle mai multe, cei superficiali ca sa se arate mai interesanti. Cu cat studiem mai mult, cu atat descoperim nestiinta noastra.

A citi cineva fara sa aprofundeze este ca si cum ar manca fara sa digere. Scrierile trebuie sa fie citite si cercetate cu multa atentie.

Sa studiezi ceea ce merita cercetat.

Cultivarea mintii este atat de necesara ca si hrana pentru trup. Prin rugaciune ne indreptam spre Dumnezeu. Prin cercetarea cartilor sfinte Dumnezeu se indreapta spre noi.

Prin multa cugetare si mai multa nevointa, violenta si salbaticia patimilor slabeste.

Sfanta Scriptura este arsenalul bunului crestin. Cercetand in fiecare zi cuvantul lui Dumnezeu vei ramane invulnerabil la atacurile pacatului.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să accesezi şi secţiunea Ortodoxie” a blogului Discerne

Anunțuri

3 păreri la “Despre iubire şi cugetare, de Sf. Paisie Aghioritul”

  1. Stiu ca la mesajele newsletter nu se raspunde. 🙂

    Stiu insa ca se poate lua legatura cu expeditorul unui astfel de mesaj. Dar nu vreau sa fac asta, nu as sti ce sau cum sa ii spun. 🙂 Vreau doar sa stiu ca in casuta acestuia de e-mail, chiar daca la spam, exista un mesaj de multumire in plus. Poate o sa il descopere intr-o zi. 🙂

    Multumesc din toata inima pentru acest articol. Cu 4 minute inainte de a-l primi, m-am uitat la ceas si am gandit ca mai am aproximativ 24 de ore – timp in care pot finaliza o lucrare la care lucrez de foarte mult timp. Mi se parea imposibil sa mai apara vreo minute in timpul asta… Ieee, a aparut! 🙂

    Imi voi ghida intreaga lucrare in jurul citatului din articolul pe care l-am primit, cu referinte despre autor, bineinteles.

    *Un criteriu al iubirii: cand dai milostenie sa te gandesti: „Daca ar fi fost Hristos ce I-as fi dat? Cu siguranta ceea ce este mai bun!” *

    Multumesc! Numai bine! *Dar din dar se face rai!*

    n data de 16 noiembrie 2013, 15:05, DISCERNE

    Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s