Despre iubire şi cugetare, de Sf. Paisie Aghioritul

Iată-ne intraţi în prima săptămână a postului Crăciunului. Seria de articole despre prostie (şi inteligenţă) are mare succes în rândul vostru, al cititorilor, şi va continua. În această primă duminică a postului (cea de mâine), se citeşte pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina. Eu aş face o extensie şi aş întreba: fiecare din noi, cum foloseşte resursele pe care ni le-a dat Dumnezeu? Timpul şi spaţiul pentru a ne ruga, pentru a citi cuvinte din Sfânta Scriptură şi din Sfânta tradiţie (mai cu seamă Filocaliile, pe care le consider sursă de înţelepciune a tinereţii şi sursă de tinereţe a înţelepciunii), raţiunea de a procesa ceea ce alegem să citim şi motivaţia, dorinţa de hrană spirituală.

Vă mulţumesc, aşadar, că mă citiţi şi de aceea vă ofer spre lectură şi cugetare câteva gânduri ale sfântului părinte grec Paisie Aghioritul, preluate de aici (grozav blogul, odată ce intraţi, veţi dori să rămâneţi acolo multe ore, pentru că merită!). Sublinierile din text îmi aparţin. Vă urez o lectură plăcută şi care să vă pună pe gânduri! Să aveţi o duminică binecuvântată!

Despre iubire si cugetare – Pr. Paisie Aghioritul

IUBIREA

Creatorul este iubire: ”Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el” (Ioan 4,16)

Toate felurile virtuților sunt cuprinse în una singură, care se numește iubire. Iubirea, prin felul ei de a fi, este asemănarea cu Dumnezeu, desigur pe cât este cu putință oamenilor. Cât despre lucrarea ei, este o „beție” a sufletului. Dinspre însușirile ei, este izvor al credinței, abis al îndelungii răbdări, și mare a smereniei. Nimic nu este mai înalt decât iubirea.

Cine nu-L iubește pe Dumnezeu, nu ține poruncile Lui.

Cine-L iubește pe Dumnezeu nu strâmtorează pe nici un om pentru lucruri neînsemnate, nici nu este tulburat de vreun om. Iubirea față de toți oamenii este datorie, de vreme ce toți suntem copiii lui Dumnezeu. Nu iubiți doar prin cuvinte, ci prin fapte, în mod Adevărat. Dacă cineva dorește și vrea să descopere iubirea pe care o are, să se asigure prin următoarele: să observe dacă se întristează pentru greșelile fratelui său și dacă se bucură pentru sporirea și harismele acestuia.

Iubirea este puterea de a-l câștiga pe fratele nostru, pentru că, dacă îl câștigăm pe acesta, Îl câștigăm pe Dumnezeu.

Cui nu-i pasă de sine, din iubire pentru alții, se bucură de purtarea de grijă cea mare a lui Dumnezeu, care este cu el. Și astfel, tuturor oamenilor le pasă de el.

Cel ce iubește încetează să sufere pentru cel iubit. Opusul iubirii este răutatea. Răutatea înseamnă chin.

Omul care iubește nu se mulțumește să dea numai celui care cere milostenie, ci caută să afle oamenii care au nevoie, ca să le vină în ajutor.

Un criteriu al iubirii: când dai milostenie să te gândești: „Dacă ar fi fost Hristos, ce I-aș fi dat? Cu siguranță ceea ce este mai bun!” După aceea, Însuși Hristos zice: „Amin zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25,40).

Mama intră în foc ca să-și salveze copilul, și pentru că iubirea ei este mai puternică decât văpaia focului, nu simte durerea. Iubirea pentru copilul ei acoperă durerea. Cu cât mai mult iubirea pentru Hristos! Atunci mucenicia este sărbătoare! Văpaia se pierde în focul iubirii dumnezeiești.

Sfinții mucenici și-au vărsat sângele lor din iubire față de Dumnezeu și față de chipul lui Dumnezeu, omul.

Iubirea dumnezeiască cuprinde inima și mintea, și omul „înnebunește”. Nu sesizează nici durerea, nici nimic altceva, pentru că mintea lui este în Hristos și El umple de bucurie inima lui.

Dacă omul nu ajunge la starea ca tot ceea ce face să săvârșească din iubire pentru Dumnezeu și pentru semenul său, atunci risipește. Dacă postește și are cugetul trufaș că face ceva, postirea lui este pierdută. După aceea este ca un vas găurit care nu ține nimic. Aruncă apă într-un vas crăpat și, încetul cu încetul, vei vedea că se scurge toată.

Acolo unde prisosește iubirea, se iartă și se acoperă toate greșelile.

Incercați iubirea, ea este medicamentul cel mai eficace pentru sănătatea sufletului.

CUGETAREA

Multele lecturi formează omul în spiritul enciclopedic. Scopul însă este cum mă voi forma teocentric.

Ca să ne fie de folos, cărțile patristice trebuie citite cu smerenie, atenție și rugăciune. Ele se aseamănă cu tomografele, căci așa cum acelea „fotografiază” starea trupească a omului, la fel și prin acestea se „fotografiază” starea lui duhovnicească. Însă duhul Părinţilor se face sesizabil doar prin duh. Citiţi-i pe Sfinţii Părinţi, chiar și o pagină, două pe zi. Sunt „vitamine” foarte energizante!

Primul pas spre cunoaștere este ca cineva să-și înțeleagă propria ignoranță. Ca să aprecieze însă mărimea ei, trebuie să cerceteze mult și de toate.

Nu vă osândiți pe voi înșivă pentru toate câte nu știți fără să greșiți, ci pentru toate câte vă arătați nepăsători să învăţaţi.

Cultivarea este cea ce rămâne când încheiem cititul. Din nefericire, mulți nu citesc decât ceva ușor, ca să le vină somnul, în timp ce lectura este ca să ne trezim.

Oamenii „deștepți” studiază ca să afle mai multe, cei superficiali că să se arate mai interesanți. Cu cât studiem mai mult, cu atât descoperim neștiința noastră.

A citi cineva fără să aprofundeze este ca și cum ar mânca fără să digere. Scrierile trebuie să fie citite și cercetate cu multă atenție.

Să studiezi ceea ce merită cercetat.

Cultivarea minții este atât de necesară ca și hrana pentru trup. Prin rugăciune ne îndreptăm spre Dumnezeu. Prin cercetarea cărților sfinte, Dumnezeu se îndreaptă spre noi.

Prin multă cugetare și mai multă nevoință, violență și sălbaticia patimilor slăbește.

Sfânta Scriptură este arsenalul bunului creștin. Cercetând în fiecare zi cuvântul lui Dumnezeu, vei rămâne invulnerabil la atacurile păcatului.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să accesezi şi secţiunea Ortodoxie” a blogului Discerne

  

Marcus Victor Grant

Copyright © Marcus Victor Grant 20xy-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

2 gânduri despre „Despre iubire şi cugetare, de Sf. Paisie Aghioritul

  1. Stiu ca la mesajele newsletter nu se raspunde. 🙂

    Stiu insa ca se poate lua legatura cu expeditorul unui astfel de mesaj. Dar nu vreau sa fac asta, nu as sti ce sau cum sa ii spun. 🙂 Vreau doar sa stiu ca in casuta acestuia de e-mail, chiar daca la spam, exista un mesaj de multumire in plus. Poate o sa il descopere intr-o zi. 🙂

    Multumesc din toata inima pentru acest articol. Cu 4 minute inainte de a-l primi, m-am uitat la ceas si am gandit ca mai am aproximativ 24 de ore – timp in care pot finaliza o lucrare la care lucrez de foarte mult timp. Mi se parea imposibil sa mai apara vreo minute in timpul asta… Ieee, a aparut! 🙂

    Imi voi ghida intreaga lucrare in jurul citatului din articolul pe care l-am primit, cu referinte despre autor, bineinteles.

    *Un criteriu al iubirii: cand dai milostenie sa te gandesti: „Daca ar fi fost Hristos ce I-as fi dat? Cu siguranta ceea ce este mai bun!” *

    Multumesc! Numai bine! *Dar din dar se face rai!*

    n data de 16 noiembrie 2013, 15:05, DISCERNE

    Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.