Schimbarea durabilă, reală, e dificilă

17 07 2013

Schimbarea reala, durabila, este dificila. Te incumeti sa te dezvolti personal in afara zonei de confort? Ei bine, si pentru mine e greu, este pentru fiecare, de aceea conteaza.

The Hunger, această inepuizabilă sursă pentru dezvoltarea personală

Acest articol este o continuare a celui de acum 2 zile: Responsabilitatea de a mă înfrunta pe mine .

Scriam despre un articol de dezvoltare personală pe care l-am citit pe un portal de resurse extraordinare, pe care vi-l recomand şi vouă, The Hungerarticole concentrate, extrem de practice şi utile despre cum să te dezvolţi personal.

 hh

Ei bine, de data aceasta, doresc să insist asupra dinamicii complexului de inferioritate şi a complexului de superioritate, despre care The Hunger v-a pregătit un articol excelent aici. Am mai scris despre asta în articolul „Cultura respectului în România”.

Toţi cei care câştigă din prisma impunerii unui complex de superioritate, nu pot să câştige la nesfârşit. Gândirea competitivă raportată la alţii (“cum să arăt că sunt mai deştept, mai puternic, mai mare decât alţii”) încearcă întotdeauna să controleze ceva în afară sa. Eu cred că singura victorie adevărată este să câştigi mai mult decât ţi-ai propus, să te iei la întrecere cu tine însuţi. Aceasta este adevărata stimă de sine, aceasta este adevărata dezvoltare personală, iar nu comparaţia cu alţii.

look young and thin

Soluţiile pentru obstacole sunt simple adesea, dar greu de pus în practică!

Acum 2 ani, înainte să mă reapuc în mod profesional să ţin training-uri open, am terminat de citit o carte despre care ştiam de aproape 5 ani (deci din 2006). O carte de care m-am temut întotdeauna pe bună dreptate, că îmi va revela adevăruri pe care nu voi dori să le accept. Am dorit să cred că finalizând această carte voi avea răspunsuri la întrebările pe care le am. Totuşi, închizând-o, am recunoscut faţă de mine ca acesta nu este sfârşitul călătoriei, ci începutul ei. E o carte scrisă într-un limbaj tehnic supersofisticat şi lângă care am stat cu creionul, cu Google translate şi cu o grămadă de foi şi fişiere la îndemână doar ca să ÎNCEP să o înţeleg. La sfârşit, am avut dreptate: nu vreau să accept tot ce e scris acolo. Spre deosebire, Alfred Adler, după cum scrie şi aici, a dezvoltat concepte de psihologie care să poată fi folosite uşor de către oricine pentru a-şi îmbunătăţi viaţa.

La un moment dat, în facultate, am avut eu o mică revelaţie citind câte ceva din analiza tranzacţională şi m-am dus la profesoara de psihologie organizaţională şi i-am spus alarmat:

– Doamna profesoara, doamna profesoară, trebuie să vă spun ceva care mă îngrijorează teribil! Mi-am dat seama că am un cumplit complex de salvator [o formă de manifestare a complexului de superioritate]!

– Stai liniştit! Toţi îl avem! Primul pas, cel mai important, e faptul că ai conştientizat. Asta rezolvă jumătate din problemă!

Am conştientizat cât de important e să introduc în toate programele mele de training o componentă care tratează: “ce te va împiedica să pui în aplicare aceste lucruri” şi să discut cu participanţi moduri de a-şi înfrunta propriile obstacole. Eu am avut mereu suport pentru a învăţa, financiar şi moral în mare parte din partea mamei. Şi atunci, am reuşit să înfrunt ce îmi stătea în cale, pe când alţii nu au avut şansa asta.

Abia încercând să aplic asta, mi-am dat seama cât de mult timp din training poate să ocupe, deoarece uneori, atunci când oamenii încep să se gândească la obstacole, îşi scot din desagă tot trecutul traumatizat, toate motivele pentru care „n-o să reuşeşti” cu care îşi dau în cap şi nu izbutesc să găsească soluţii credibile şi suficiente. Cel mai adesea, obstacolele pe care ei şi le imaginează sunt foarte diferite de cele reale, pe care le întâmpină, ceva cam în liniile de mai jos. Aşadar, după cum scriam despre cum să-ţi rezolvi cele mai multe probleme sau să-ţi organizezi viaţa, este foarte tentant pentru fiecare, inclusiv şi mai ales pentru mine, să se caine despre probleme imaginare (vezi poza), în loc să le rezolve pe cele reale.

attractive people

În cele din urmă, între a aborda sau a nu aborda obstacolele, am ales să mă pliez pe necesităţile fiecărui grup în parte şi să ofer un follow-up post-training cât mai personalizat. Desigur, în cadrul oricărui workshop pentru dezvoltare personală şi profesională pe care îl susţin, pun la dispoziţia participanţilor o sumedenie de exerciţii, tehnici, întrebări, recomandări bibliografice şi practice, dar realitatea este că unii oameni au mai mult potenţial şi motivaţie decât alţii în a-şi depăşi propriile obstacole, iar metafora cu morcovul şi băţul nu funcţionează uneori.

carrotandstick1

Un mecanism pervers al complexului de superioritate

De fiecare dată când eu însumi îmi propun să îmi inradacinez un obicei (ex: să învăţ o limbă străină o oră pe zi, să trimit un e-mail către un apropiat pe zi, să fac exerciţii fizice dimineaţa, să mă culc la o anumită oră) şi mă întrerup pentru o zi, e ca şi cum obiceiul dispare.

M-am învăţat să fac lucruri care altora le lua o mulţime de timp într-un timp infim. Astfel, dacă unui coleg îi lua 10 ore să fac un proiect, eu îl făceam în 2. Dacă lua 1 ora cuiva să citească o carte, eu o citeam în 10 minute. Dacă îi lua unui consultant 2 luni să facă un studiu, eu îl făceam în 2 săptămâni. Astfel, modul în care m-am obişnuit să fac lucrurile mi se păreau întotdeauna în proporţionalitate distorsionată cu timpul de lucru, iar eu m-am osbinuit să prefer să fac lucrurile dintr-un foc, adică să lucrez o zi 10 ore decât să lucrez 10 zile câte o oră. La fel ca majoritatea românilor. Ceva de genul obiceiului descris destul de plastic aici de vecina de blog: „Parcă îți dă și un sentiment de superioritate să știi că ai terminat în două ore ceea ce alți fraieri fac într-o săptămână.” Este ca şi cum încercam să compensez gândul insuportabil că nu aş reuşi să fiu suficient de bun încât să-mi iasă din prima. Dar apoi mi-am dat seama că orice merită făcut, merită făcut mai puţin bine la început, pentru că, în timp, cu disciplină, cu răbdare, pas cu pas, poţi să creşti. Lasă-i pe alţii să te laude sau să te critice! Criticile poţi să le foloseşti pentru îmbunătăţire, iar laudele pentru testimoniale.

Niels Bohr expert

Perseverenţa şi disciplina sunt chei de neuitat pentru performanţă şi care nu merg bine în broasca unui complex de inferioritate care se teme de efectul de reflector. Am să vă dau un exemplu chiar din cadrul Campionatului Naţional de Blogging, a cărui primă ediţie de anul trecut am câştigat-o. De atunci, locul 1 a fost luat şi menţinut cu succes de neegalat de către Iuliu Baksi, care a demonstrat o mai bună perseverenţă decât mine.

Ceea ce TREBUIE să fac eu în training nu este finit, spre deosebire de multe din anumite sarcini profesionale pe care le am. Trainingul, în viziunea mea, nu e ceva care se face o dată şi gata. Este un proces, care nu se termină cum ai pocni din degete. M-am obişnuit să fac lucrurile foarte uşoare pentru mine, nişte lucruri foarte nişate, pe care ma pricep ca liber-profesionist. Acele lucruri pe care le pot face foarte bine fără prea multă disciplină. Când nu am nevoie de disciplină pentru performanţă, e uşor să desconsider disciplina. Probabil şi tu ai simţit asta la un moment dat. Iată cum dorinţa subconştientă de a evita complexul de inferioritate mi-a răpit motivaţia pentru disciplină: ori fac ceva bine dintr-o dată sau repede şi mă simt bine în legătură cu mine, ori nu reuşesc şi abandonez, trecând la altceva. La urma urmei, chiar şi pentru slăbiciuni, trebuie să depun efortul de a găsi contextele în care acestea devin puncte forte. Disciplina este esenţială pentru a repeta din nou şi din nou acele lucruri simple care transformă o acţiune într-un obicei.

Să redefinim respectul pentru sine şi pentru ceilalţi prin confruntarea cu sine!

Gândindu-mă la schimbările pe care le fac la mine, am avut senzaţia că poate mă iau prea repede, când de fapt mai iau prea domol, aşa că m-am hotărât să-mi dau un şut singur, poate aşa am să păşesc mai repede.

Revin la articolul despre care scriam în „Responsabilitatea de a mă înfrunta pe mine„.Cel mai important insight l-am avut când mi-am dat seama că am tendinţa de a-i judeca pe ceilalţi în loc de a-i înţelege. Tendinţa aceasta o au toţi cei care folosesc un sistem moral sau al unor norme pentru a le da în cap în speţă tinerilor care doresc să înţeleagă şi să fie înţeleşi. Am dat un exemplu concluziv când am scris despre cultura respectului.  În esenţă, aceasta e problema majoră pentru conflictul între generaţia aflată acum la 40-50 de ani şi generaţia aflată la 20 de ani. Trebuie să studiez mai atent cum funcţionează acest mecanism psihologic pentru mine ca să îl corectez. Fac multe greşeli în acest sens, uneori fără să-mi dau seama. De fapt, eu, în primul rând fac greşeli – chiar dacă e mai uşor să arăt la alţii.

Sunt român, iar societatea m-a influenţat şi continuă să mă influenţeze, inclusiv şi mai ales, din păcate, în ceea ce priveşte cultura respectului în România. La fel şi tu, la fel şi pe tine. Am început să trec printr-un proces în care îmi doresc să cunosc ce anume în mine, ca român, nu funcţionează, ce anume îmi doresc să schimb.Iar aceasta este o călătorie pe care îmi propun să o fac scriind.

Ţi-am scris, dragă cititorule, despre toate aceste gânduri şi impresii personale ca să ştii că şi eu mă aflu într-un proces de dezvoltare personală şi ştiu să scriu şi articole în care spun că cere mult efort să te dezvolţi personal – ştiu asta.

După cum scriam şi aici, problema începe cu mine – aceasta este mentalitatea onestă cu care putem să începem realmente să înţelegem probleme şi să găsim soluţii. Care este potenţialul şi motivaţia mea de a-mi înfrunta propriile obstacole? Uneori, mă ajută să citesc lucruri simple pe care îmi place să cred că le ştiu, dar uit să le aplic pentru a-mi face viaţa mai uşoară. Pentru a vă aminti de soluţii simple, care funcţionează, vă recomand şi vouă The Hunger.

hh

Daca vrei și tu să primești acces la articole și resurse de genul celui despre care am scris eu astăzi, încă te mai poți abona gratuit la TheHunger.ro aici.

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

21 01 2014
Articole despre structuri ale personalităţii | DISCERNE

[…] Schimbarea durabilă, reală, e dificilă […]

Apreciază

24 07 2014
Motivaţia, bat-o vina! | DISCERNE

[…] Schimbarea durabilă, reală, e dificilă (17 iulie 2013) […]

Apreciază

3 09 2014
Valorile din psihologie şi NLP, structuri ale personalităţii | DISCERNE

[…] Schimbarea durabilă, reală, e dificilă […]

Apreciază

10 09 2014
20 de lucruri care iti vor face viata mai frumoasa | DISCERNE

[…] alta persoana nu este raspunzatoare de starea ta in afara de […]

Apreciază

19 11 2014
Articole despre stima de sine | DISCERNE

[…] Schimbarea durabilă, reală, e dificilă […]

Apreciază

2 12 2015
Aşteptările – otrava sufletului nostru | DISCERNE

[…] nu confundăm aşteptările părinţilor de la copii cu încercarea de a le impune o disciplină. Disciplina este binevenită de la cele mai mici vârste şi trebuie ca părinţii să-şi înveţe copiii să fie disciplinaţi […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: