Poveste de iarnă pe timp de sesiune

12 07 2013

Am să vă narez o poveste în cea mai mare parte adevărată de acum 7-8 ani, când eram student în anul III la comunicare şi relaţii publice, în Iaşi. La sfârşitul lui februarie 2006, locuiam singur în garsoniera familiei mele într-un bloc vechi (pentru cei care ştiu, A-urile din zona Trei Băieţi). Zonă foarte bună, liniştită, dar şi foarte săracă. Ţin minte că o dată a venit un profesor de-al meu de la facultate la mine şi s-a speriat, a zis că e bun pentru un horror cu buget restrăns. Palierul pe care stăteam (etajul 8 din 9)  se închidea cu cheie în fiecare seară la ora 8… nu pentru că cineva ar veni să-i jefuiască pe pensionarii care stau acolo (deşi mie mi s-a furat telefonul din casă în plină zi), ci pentru ca nu cumva să li se fure plantele de pe casa scării! Cam asta era mentalitatea…

search for money modificat

Aveam o unitate centrală pricăjită cu un monitor imens, care nu era altul decât al doilea calculator din liceu. În perioada aia, reţelele de cartier pentru internet abia se extindeau. Eu îmi începusem deja, în paralel cu studenţia, cariera în consultanţă de marketing şi cam toţi banii pe care îi făceam (şi cei pe care nu îi făceam) îi investeam în cursuri şi formări în dezvoltare personală şi profesională, în timp ce îmi exersam creativitatea la mâncare ieftină (varză murată pe pâine cu margarină şi muştar – cum sună?). Nu tu laptop, nu tu tabletă, nu tu blog, nu tu telefon care face poze, nu tu mp3 player, nu tu o mulţime din ceea ce defineşte stilul meu de viaţă de acum.

Afară ningea cu spor şi nu ştiu cum să vă spun, dar nu numai cantitatea de zăpadă între Bucureşti şi Iaşi diferea, ci mai ales modul în care primăria înţelegea cuvântul „deszăpezire”.

People on TV waking upÎntr-una din acele zile înnourate, chiar în timpul sesiunii mele de examene, proiecte şi colocvii (aveam de dat vreo 10), m-am trezit dimineaţa din cauza unui miros absolut îngrozitor, apăsător, genul de miros ce rezultă din combinaţia unică de ars şi umiditate.

Dau să aprind lumina. Nimic. Calculatorul meu fusese în priză pe standby în timpul nopţii. F***! Mă duc la contor şi observ cum mirosul devenea tot mai puternic şi cum crăpăturile din perete, deasupra contorului, aveau o nuanţă cu care nu eram obişnuit. Tot peretele, de sus până jos, era umed. Mă duc la o vecină de palier şi-o întreb dacă ea are curent. Avea bine-mersi, nicio problemă.

Scot tot din priză, înlocuiesc siguranţele… nimic. În fine, pe la prânz mă duc la facultate, că aveam ceva de făcut acolo. Când mă întorc, aflu că m-a căutat vecina de jos cu o falcă-n cer şi una în pământ. Mă duc la ea şi îmi arată că ei îi curge apă din tavan, taman deasupra contorului şi mă întreabă ce inundaţie am făcut. Eu îi explic, o chem la mine. Ea spune că nu o interesează, cheamă administratorul. Foarte bine, zic eu, să cheme,  poate aşa aflu şi eu ce e de făcut. Administratorul nici nu era prin zonă în ziua aceea.

Între timp, mă duc la vecinul de sus, care era cunoscut în bloc drept un pierde-vară notoriu. Îl găsesc într-o beţie matinală de după-amiază, în chiloţi, oarecum deranjat de prezenţa mea. El n-avea nicio problemă. Lui îi curgea apă gârlă din tavan, dar contorul lui (încă) nu păţise nimic, pentru că şuvoiul de apă nu curgea prin contorul lui electric. L-am lăsat pe vecinul meu să se dezmeticească în timp ce m-am întors supărat în garsonieră şi mi-am făcut un plan curajos despre cum să abordez această problemă.

Mike Tyson quote

Toată povestea asta era îngrozitoare mai ales din punctul de vedere al faptului că eu aveam multă documentaţie şi proiecte pentru facultate pe calculator.Toate astea trebuiau finalizate şi predate în două-trei săptămâni. Din fericire pentru mine, am fost ca de obicei pregătit din timp şi cea mai mare parte din muncă fusese făcută, dar nu toată, trebuia finalizată. Nu este ca şi cum primeşti note întregi la facultate pentru jumătăţi de proiect. Cel puţin, nu atunci şi nu la nivelul la care ni se cereau nouă proiectele.

Noaptea venea devreme, iar garsoniera era orientată spre est, aşa că în perioada respectivă mi-am adus aminte ce înseamnă să locuieşti la lumina lumânării, nu mai făcusem asta cu zilele din timpul comunismului. Cam în seara aceea, am constatat şi de mica inundaţie din bucătărie, ce a rezultat din faptul că s-a dezgheţat frigiderul, iar mâncarea a început să se deterioreze rapid. Apă pe pereţi, prin pereţi şi pe jos. Bine măcar că aveam un frigider sexy, adică aproape gol, plin cu o mulţime de produse semipreparate. Numai bune de mâncat pe întuneric.

Merg la regia autonomă care se ocupa atunci de electricitate şi acel fel de cerc vicios: nu aveam voie să umblu la contor, ci doar cineva autorizat, iar cineva autorizat trebuie să vină doar în anumite condiţii, iar la mine nu erau acela condiţii… În fine, nu mai ţin minte care era faza, era o birocraţie infernală care, pentru rezolvarea problemei, cerea o grămadă de timp şi de bani – pe care eu nu-i aveam.

Aşa că am vorbit cu un vărul meu Tibi, care ştie mulţi meşteri prin târgul Ieşilor, să vină la mine şi să rezolve problema. Mă întâlnesc cu Gigel, electricianul şi cu Tibi, şi discutăm. Şi cu răsplata cum facem? Mă ofer eu, să-i dau servicii de consultanţă în branding personal gratuit. „Bre… cum ai spus?”, se uită el lung la mine. „Atunci poate un CD cu materiale de învăţare eficientă„. Omul, uitându-se la mine cu milă, mi-a spus: „dă trei beri şi te rezolv”. Îi dă Tibi 3 beri din partea mea şi vine omul la mine acasă.

După ce se curentează de vreo trei ori şi înjură de vreo şapte, dă următoarele verdicte:

– Toată instalaţia electrică e arsă. Trebuie modificat contorul şi umblat la fiecare priză.

– Nu se poate lucra la contor câtă vreme şiroieşte apă prin el într-o veselie, prin perete.

ocean

minunată privelişte, dar nu şi la tine acasă…

La una din cele trei beri de după, Gigel îi spune lui Tibi:

– Auzi, îţi dau eu trei beri, numai nu mă mai du acolo!

Între timp, a aflat şi administratorul de problemă şi a decis că trebuie dată jos zăpada de pe bloc. Cine ar trebui să o dea jos? Păi omul de la etajul 9. Dar vecinul de sus, de la 9, nu era disponibil – adică nu deschidea la uşă.

În seara zilei respective, şi-a găsit şi dragul vecin de sus să sărbătorească cu boxele la maxim, că doar deh, era ziua lui! În timp ce mâncam la lumina chioară a lumânării, de sus se auzea o petrecere cu gagici şi chiuituri.

paine decupata

Merg până sus, îi bat la uşă, îi spun să dea mai încet. Mă trimite la plimbare. Am chemat poliţia. Poliţia a venit, a constatat, i-a dat amendă pentru că era muzica prea tare şi ora nepotrivită, aşa că i-a stricat petrecerea. Dar, minune, ca urmare, a doua zi dimineaţă era fresh! L-am abordat în cele din urmă şi i-am spus că trebuie să dea jos zăpada de pe bloc din dreptul apartamentului său, să se urce şi să rezolve problema asta, pentru că dacă pe el nu-l interesează, pe vecina de la 7 şi mai ales pe mine mă interesează şi că dacă nu e de acord, îi fac reclamaţie… la care el mi-a trântit uşa în nas.

În scurt timp, s-a stins lumina şi la el, dar modalitatea în care a reacţionat nu a fost una similară mie, ci pur şi simplu s-a făcut praf şi a adormit în nesimţire. Între timp, vecina de la 7 şi-a pus lighean în dreptul intrării, pe afară şi pe dinăuntru, iar infiltraţia îşi continua drumul voios spre etajul 6…

După vreo săptămână în povestea asta, într-o geroasă şi sumbră după-amiază de week-end, vine în cele din urmă administratorul cu o lopată la mine la uşă, mi-o întinde, şi-mi zice: „HAIDE, BĂIETE, SĂ MERGEM! EU ÎŢI DESCHID ŞI TU DAI JOS ZĂPADA!”. „Uhm, sigur”, zic eu… V-am spus că pe atunci aveam rău de înălţime numai cât stăteam pe balconul închis?

scared tree

Ajug eu pe bloc şi încep, cătinel, cătinel să dau omătul jos de pe acoperiş cu lopata, fără să măsor cu privirea cât e până jos, deşi mi-au scăpat ochii în direcţia în care aruncam zăpada. Unde? Păi unde mi-a arătat administratorul, adică drept în capul celor care intrau în scară, 10 nivele mai jos.

„Într-o oră să fii gata!” îmi zice şi mă lasă pe acoperiş, cu zăpada până la genunchi. Cu siguranţă, nu mă aşteptam că voi ajunge să dau la lopată ca să reuşesc cu bine în sesiune. După vreo două ore, partea mea de acoperiş, precum şi vecinătăţile ei, erau curăţate.

După ce am tocmai curăţasem zăpada de pe acoperiş, a mai nins o dată 🙂 . Mă simţeam cam aşa:

bebe haltera

În timp ce mă îndreptam către a doua săptămână de prelungiri în situaţia asta şi aşteptam să se mai usuce din perete după ce toată zăpada ori a fost luată cu lopata de un alt vecin care mi-a luat de pe umeri această responsabilitate riscantă. L-am chemat din nou pe Gigel şi am colaborat cu el ca să verifice modificările pe care le-a făcut la contor. La contor trebuia locrat în aşa fel încât să nu se vadă că s-a lucrat la el, deci era o intervenţie la limita legii. În cele din urmă, după ce s-a mai curentat de câteva ori şi probabil m-a înjurat în gândul lui de câteva zeci de ori în timpul procesului şi de alte câteva sute de ori după ce a plecat de la mine, a reuşit să re-pună la punct instalaţia electrică din garsonieră. La sfârşit, i-am dat o carte de vizită de-a mea, cu recomandarea site-ului meu de atunci, eficienta.com, dar ceva îmi spune că nu a fost prea interesat…

Lumina funcţiona, frigiderul opera din nou. Am pornit calculatorul. Hardul a început să ţârâie. Pentru cei care nu sunt obişnuiţi să audă un hard care ţârâie, imaginaţi-vă un fel de sonerie din aia de la telefoanele cu disc, doar că mai discretă şi care nu se opreşte. Hardul mi se buşise. Nu mai buta, era plin de bad-uri. Mi se arsese şi placa de reţea, iar sursa huruia. Nu tocmai sunetele pe care ţi-ar place să le auzi de la un computer.

Până la urmă, chiar dacă îmi rezolvasem problema cu electricitatea, m-am mutat la un prieten vreme de două zile, împreună cu hardul buşit, ca să îmi fac proiectele la facultate – slavă Domnului că nu se arsese şi am putut să-mi accesez toate datele de pe el! După o lună jumate, am făcut un credit la bancă, girat de o vară de-a mea şi mi-am luat o unitate centrală nou-nouţă pe care o am, mai funcţionează şi o mai folosesc şi acum zilnic.

Tu ce-ai face într-o asemenea situaţie, dacă nu ai avea atâţia veri şi prieteni de treabă cum am eu? 🙂

Groupama Asigurări a lansat două spoturi promoţionale pentru noua lor asigurare de locuinţă, care merg, unul pe inundaţie şi unul pe scurt-circuit. Ei bine, eu le-am avut pe amândouă în acelaşi timp, de la mine acasă şi până pe acoperiş!

Dacă aş fi avut o asigurare a locuinţei cu extra acoperiri, în care eu să pot face constatarea printr-o poză, toată această poveste nu s-ar mai fi întâmplat! Oferta Groupama cu autoconstatare este completată prin Colecția de avantaje – o serie de beneficii și garanții adiționale produsului, prin care clientul are certitudinea unor servicii prompte și oneste, precum și proceduri simplificate. Principiul pe care funcţionează acest produs este “Când neprevăzutul te loveşte, loveşte-l înapoi. Rămâi relaxat și… fă-i o poză!”.

Cu ce se diferenţiază această ofertă faţă de alte asigurări pentru locuinţă?

În primul rând, faptul că nu mai e nevoie să aştepţi un agent să constate paguba, ajunge să faci o poză (autoconstatare) a evenimentului neplăcut, a rezultatelor acestuia, în aşa fel încât să se poată constata una din următoarele situaţii neprevăzute legate de electricitate, gaze, ţevi sparte, ţevi înfundate, geamuri sparte, reparaţii pentru acoperiş, încălzire, acces în locuinţă. Apoi suni la Alo Groupama – 0374 110 110. Specialiştii evaluează situaţia pe baza descrierii tale şi realizează încadrarea daunei în procedura de autoconstatare. Urmează să trimiţi prin e-mail documentele de care ai nevoie pentru a primi despăgubirea.

În al doilea rând, ca asigurat Groupama cu acest tip de poliţă, în situaţia în care imobilul asigurat nu mai este locuibil în condiţii normale, de la telefonul dat către Groupama de către tine, poţi primi în maxim 4 ore un specialist care să rezolve problema.

no snail mailÎn al treilea rând, uită de lungile aşteptări! Din momentul în care clientul a trimis prin e-mail documentele solicitate împreună cu fotografiile daunei estimată la valori mai mici de 2000 de lei şi a primit şi confirmat acordul pentru despăgubirea acceptată pe baza devizului, în maxim 3 zile lucrătoare (72 de ore), fie primeşte banii fie în contul specificat, fie îi poate ridica de la casieria Groupama, după cum îi convine. Dacă firma întârzie peste această perioadă, atunci clientul primeşte un card cadou în valoare de 100 de lei, pentru orice cumpărături în rețeaua de magazine partenere.

Ei bine, dacă garsoniera în care locuiam ar fi fost asigurată în situaţia descrisă cu extra acoperiri şi autoconstatare, atunci în dimineaţa respectivă i-aş fi făcut o poză contorului cu pricina folosind aparatul foto de unică folosinţă din kitul Groupama pentru situaţii de urgenţă, aş fi dat telefon la Groupama, aş fi mers în oraş să trimit fotografiile şi documentele solicitate, iar când m-aş fi întors de la facultate, situaţia ar fi fost gata de rezolvare. Nu tu certuri cu vecini, nu tu negocieri cu beri pentru serviciile unui electrician, nu tu echilibristică pe marginea acoperişului la dat cu lopata, nu tu ameţeli, vertij şi coşmaruri, nu tu stat la lumina lumânării (măcar de-aş fi avut iubită să iau cina cu ea!), nu tu invadat casa unui prieten două zile, nu tu drumuri degeaba şi timp pierdut aiurea. În timpul respectiv, aş fi putut să caut şi să găsesc clienţi şi să câştig bani, în loc să mă joc de-a lumânările. În acel februarie nenorocit nu am avut niciun client şi nu am lucrat nimic productiv în sens comercial, ceea ce atunci mai era cum era, dar în vremea de acum ar fi un real dezastru. În schimb, în luna următoate (martie 2006) l-am avut client pe un preşedinte de atunci al Junior Chambers International. În anul următor, m-am apucat să vând asigurări.

piatra cu fermoarAsigurările ne fac viaţa mai uşoară şi sunt un ferm suţinător al lor. Am două asigurări de sănătate şi una de viaţă. Vă recomand şi vouă să vă asiguraţi apartamentul pe care îl deţineţi! Iar dacă staţi în chirie, sunt convins că proprietarul ar prefera să vă scadă din chirie o asigurare pentru apartament decât să se trezească că are de plătit pentru cine ştie ce lucruri care se strică, mai ales că în atâttea blocuri construite pe timpul lui Ceauşescu ştim cu toţii că situaţiile „neprevăzute” se întâmplă mult mai frecvent decât ne-ar place să recunoaştem!

Aşadar, dacă nu vrei să fii protagonistul următorului horror în real-time în care daunele din pereţi se uită rânjind la portofelul tău, îţi sugerez să comuţi pe canalul „lifestyle” care e asigurat de către Groupama.

Îţi recomand să intri şi tu pe http://alexa.groupama.ro/ şi să constaţi beneficiile de care te poţi bucura folosind această asigurare!

Fie că ninge, fie că plouă, inclusiv la tine în casă, e bine să ai o poliţă pe masă – zic eu, care am lucrat în două multinaţionale vânzând asigurări. Ştii că am dreptate! Îţi faci viaţa uşoară şi ţie, şi celor din jur!

min une in pahar

Happy insurance!

Îţi mulţumesc,

Ştefan Alexandrescu

Copyright text (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

19 07 2013
Raluca M

Imi inchipui ca a fost destul de neplacut atunci, dar acum, cand povestesti aici e atat de distractiv. Partea buna e ca ai ramas cu hardul intreg si te-ai ales cu un calculator functional si acum 🙂

Apreciază

20 07 2013
Spunsieu

Da stiu ca te-ai chinuit nitel! Oricum, ce nu te omora te face mai puternic asa ca….

Apreciază

21 07 2013
newparts

Fain articol, felicitari!
Citindu-l mi-am adus aminte de cateva situatii in care am fost lovit de neprevazut in timpul facultatii…:)

Apreciază

21 07 2013
discerne

multumesc, ma bucur ca ti-a placut

Apreciază

9 08 2013
Castigatori campanie "Ce faci cand neprevazutul te loveste?"

[…] Stefan 10 puncte (4+6), care a participat cu această […]

Apreciază

25 04 2014
Articole recunoscute public şi premiate pe Discerne | DISCERNE

[…] organizată de Groupama asigurări şi Blogal Initiative, pentru participarea cu articolul Poveste de iarnă pe timp de sesiune (12 iulie […]

Apreciază

24 07 2016
Ce mi-a inspirat filmul The Ultimate Gift. Partea III | DISCERNE

[…] întreaga instalaţie electrică din apartamentul în care locuiam s-a defectat (a trebuit refăcută în totalitate, iar în alt apartament, a fost chiar şi un incendiu de la o priză de curent) – cireşte povestea aici; […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: