De la Ana la Caiafa, partea a VI-a, sau Despre Mitul Responsabilităţii Rătăcite

Am vorbit despre această situaţie prin care am trecut cu zeci de oameni, mulţi dintre ei găsind uluitoare această poveste pe care o închei aici (deocamdată). Cineva mi-a spus chiar: „dacă o singură persoană din cele cu care ai interacţionat şi-ar fi făcut treaba bine şi ar fi venit efectiv în întâmpinarea ta, ca absolvent cu anumite drepturi, tu nu ai fi fost în această situaţie”.
Eu am fost plimbat între 9 oameni, vreme de peste două luni. Să vedem, mai precis, cine sunt aceşti oameni.
  • Ministrul educaţiei, prof. univ. dr. Remus Pricopie, fost rector SNSPA, fost decan FCRP – ce coincidenţă! – chiar în perioada estimativă în care au fost „arhivate” actele ministeriale de avizare cu pricina. Ministrul, conform CV-ului său, deţine un certificat de management şi leadership în educaţie de la Harvard, a fost bursier Fulbright la Washington şi New York, are un certificat în alegeri strategice pentru reforma educaţiei obţinut din partea Insitutului Băncii Mondiale, la Washington, este doctor în ştiinţe politice, are studii avansate în politici educaţionale internaţionale (urmate, desigur, tot la Washington) şi a călătorit în vizite oficiale înainte să fie ministru în 20 de ţări ale lumii. Preda relaţii publice studenţilor de la SNSPA.
  • Ministrul delegat pentru învățământ superior, cercetare științifică și dezvoltare tehnologică prof. univ. drd. Mihnea Cosmin Costoiu este fost rector la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Conform CV-ului său, a lucrat ca manager de proiect, secretar general, preşedinte de companie şi inginer. A absolvit management universitar la ASE şi este doctorand în cercetări privind Managementul Sistemului de Învăţământ în spiritul reglementărilor UE.A fost în 2009 membru în Consiliul de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – I.C.I. şi este cercetător şi autor de specialitate.
  • Rectorul SNSPA, prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu, conform CV-ului ei, este doctor în management (de strategie, program şi proiect), doctor în cinematografie şi media, master în comunicare, a lucrat ca preşedintele comitetului de asigurare a calităţii în învăţământul universitar, a condus un proiect de facilitare a accesului la studiile superioare bazat pe parteneriate public-privat, a lucrat ca expert în managementul, scrierea şi finanţarea proiectelor (inclusiv 2 ani la Ministerul de Finanţe), a fost directorul executiv al Universităţii Virtuale de Afaceri – cea mai bună şcoală de afaceri care nu mai funcţionează în România , secretar ştiinţific, a fost premiată pentru o cercetare internaţională.
  • Decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, conf. univ. dr. soc. Nicoleta Corbu are o lungă carieră internaţională în practica, promovarea, conducerea şi predarea comunicării interculturale, a cercetării şi a poziţionării României în raport cu structurile europene din care face parte, a organizat numeroase conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, şi este autor a zeci de articole de specialitate în numeroase reviste ştiinţifice, din care amintesc un titlu ce mi s-a părut interesant, „Arguments for a New Policy Dialog on Access and Equity in Romanian Higher Education”.
  • Secretarul-şef al SNSPA, Sorin Dragnea, despre care nu am găsit mare lucru pe internet, în afară de un document care expunea regulile privind admiterea la doctorat şi o poză de-a lui cu o figură tristă lângă un pom de Crăciun.
  • Directorul general al Direcţiei Generale pentru Învăţământ Superior, prof. univ. dr. Ştefan Ioan Groza, care are o carieră universitară amplă, Absolvent al Programului “Soluţii pentru optimizarea comunicării în structurile publice şi private”, membru a numeroase consilii şi comitete ştiinţifice naţionale şi internaţionale, conducător de doctorat, expert evaluator, participant în numeroase schimburi internaţionale de experienţă, organizator de evenimente universitare, autor a sute de articole ştiinţifice de specialitate, membru în atâtea academii încât nici nu se sinchiseşte să le mai enumere în CV. A fost declarat „Man of the Year 2007” – CABI, American Biographical Institute. Spre meritul său, în acest CV scrie că este „Utilizator al Programului Microsoft Office (Word, Power Point) precum şi cele de Internet” 🙂 .
  • Cristian Alexandru Mihăilescu de la Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.
Oare de ce oamenii aceştia, cu toată educaţia şi expertiza lor, cu toate poziţiile lor de conducere, administraţie, management pe care le-au obţinut şi păstrat, nu au priceput că un absolvent care are nevoie de recunoaşterea actelor sale de studii în străinătate într-o fereastră de oportunitate? Oare de ce majoritatea lor nu au venit cu răspunsuri pertinente la e-mail-uri, telefoane şi întâlniri? La ce le foloseşte expertiza în educaţie şi management dacă le ia două luni să găsească nişte acte la care au dreptul peste 10.000 de studenţi? Am să adaug cireaşa de pe tort: Alina Bârgăoanu, Remus Pricopie şi Nicoleta Corbu sunt co-autori la cartea intitulată „Acces şi echitate înînvăţământul superior din România.Dialog cu elevii şi studenţii”. Oare asemenea oameni nu îşi dau seama că se fac de râsul curcilor, pe bună dreptate?
Oare cum se face că dl. Remus Pricopie, acum ministru, înainte fix în centrul acestei probleme, nu ştia că există nişte acte de la minister care trebuie găsite? Oare cum se face că dl. Sorin Dragnea, cel despre care se spune că ştie tot ce mişcă în universitatea SNSPA, nu ştia că aceste acte există? Oare cine a fost responsabil de faptul că actele acestea, atât de importante pentru viitorul atâtor absolvenţi, au fost „uitate” într-o încăpere părăsită? Oare a cui o fi fost această RESPONSABILITATE?
Mi se pare un paradox interesant că Remus Pricopie doreşte manuale digitale pentru toţi elevii din România, iar în acelaşi timp îl lasă pe Cristian Mihăilescu la CNRED, un om despre care din câte am observat, nu cred are voinţa să pună mâna pe telefon ca să lămurească o situaţie şi să verifice informaţia la sursă şi nici măcar competenţa de a trimite nişte acte prin poştă.
Ei bine, toţi aceşti aşa-zişi experţi au plimbat o problemă care afectează în mod direct peste 10.000 de absolvenţi la masterele ID de la SNSPA, de la unul la altul, ca să aflu până la urmă că sursa problemei era că cineva (nu se ştie cine), cândva (nu se ştie când), a aruncat (nu se ştie de ce) vraişte nişte documente cu braţul într-un imobil care se găseşte la dracu’n praznic, fără încălzire, şi apoi au uitat de ele. Din acestea, s-a recuperat ceva (nu se ştie cât), de către nu se ştie cine, care pot fi folosite (nu se ştie de către cine).
Mulţumit? Nici pe departe. În afară de Nicoleta Corbu, nu ştiu ce mai caută încă aceşti oameni în funcţiile pe care le deţin. Au şansa că nu mi-am pus mintea să îi dau în judecată sau să fac scandal în presă, cu toate că fiecare dintre ei ar fi meritat-o din plin.
Acestea fiind spuse, sunt uneori întrebat de ce nu mi-am început doctoratul în România sau de ce nu m-am apucat să predau la universitate. Îmi pare rău, sufăr de o slăbiciune cruntă: am alergie la prostia crasă şi la incompetenţa altora, mai ales cei din sistemul universitar şi am o părere foarte, foarte proastă, despre orice instituţie publică de învăţământ universitar din România. În ceea ce le priveşte pe cele private, sunt convins că sunt încă şi mai proaste. Nu mai vreau să mai am treabă cu mediul universitar din România nici dacă aş fi plătit greutatea mea în aur pentru asta.
În ceea ce priveşte Ministerul Educaţiei şi al denumirilor schimbătoare, cred că ar fi mai bine condus de Mickey Mouse şi Daffy Duck.
Nicoleta Corbu a fost singura persoană care a comunicat în mod constant, prompt şi serios cu mine în tot acest timp, care mi-a dat răspunsuri inteligente (nu cretine sau în doi peri, precum alţii), care mi-a dat numărul ei de mobil şi a semnalat problema în cât mai multe surse. Dar, după cum se observă, atunci când eşti înconjurat de incompetenţi şi/sau delăsători, nu prea poţi face mare lucru de unul singur. Nu e de mirare că Olivian Breda, unul din cei mai respectaţi antreprenori din mediul antreprenorial bucureştean o respectă atât de mult.

Acest articol încheie, deocamdată, seria „De la Ana la Caiafa„, din cadrul categoriei „împotriva incompetenţei” de pe Discerne.

PS: Dacă ţi-a plăcut acest post, citeşte-le şi pe celelalte din această serie! Iată prezentarea ei pe larg, cu linkuri către toate articolele!

Happy education!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

9 gânduri despre „De la Ana la Caiafa, partea a VI-a, sau Despre Mitul Responsabilităţii Rătăcite”

  1. Wow, o veritabila odisee! Felicitari pentru perseverenta ta!
    Eu azi am primit o scrisoare de la MInisterul Educatiei spaniol in care imi cer o adeverinta de conformitate cu prevederile Directivei 2005/36/CE, si am inceput sa rascolesc pe aici, si sincer am ramas fara cuvinte.

    Apreciază

  2. “Din septembrie, copiii vor avea manual în format clasic, pe masă, iar pe pagina de internet, manuale.edu.ro, vor exista manualele în format digital”, a spus Pricopie, precizând că este vorba de cărţi în format pdf, dar şi de aplicaţii multimedia.

    Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s