De la Ana la Caiafa, partea a V-a: În căsuţa din poveste

6 07 2013

În pădurea cu alune,

Aveau casa trei pitici,

Vine pupăza şi spune:

„Simptomatic, idiosincrazia dilematicăişi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevarate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă. Umila mea părere….

A fost odată ca niciodată o căsuţă. O căsuţă fermecată, care conţinea o comoară, la marginea Bucureştiului, pe la Cernica. Această căsuţă este iarna troienită de zăpezi, bătută de ploi şi de vânturi şi neîncălzită. Numai cei vajnici puteau să reziste năpraznicelor condiţii vitrege, ostile umanităţii, care se năpusteau învolburându-se asupra celor care ar fi îndrăznit să se apropie nepregătiţi.

Evrika!

Mai ţineţi minte sloganul? Ei bine, aici sunt actele dumneavoastră!

Acum, mi se pare că atât domnul Groza (despre care am scris aici), cât şi domnul Dragnea şi doamna Corbu (despre care am scris aici şi aici) sunt nişte persoane foarte înţelepte, deoarece toţi predică răbdarea. La insistentele mele întrebări: „când ‽‽‽‽”, primeam un răspuns calm: „Răbdare! Doar nu vreţi să se rezolve această situaţie peste noapte!”.

La vreo trei săptămâni după ce dl. Sorin Dragnea mi-a spus că, într-o săptămână, din căsuţa de la Cernica se vor găsi actele originale de la minister care atestă că masterul pe care l-am studiat este în fapt acreditat (este vorba despre masterul de comunicare managerială şi resurse umane), LE-AU GĂSIT!!! ÎN FINAL, LE-AU GĂSIT!!! – sau, mă rog, ceva de genul ăsta… Oare or să le ridice statuie femeilor care au îndrăznit în cele din urmă să facă actul eroic de a căuta prin haosul de acte, lucrări de diplomă, monitoare şi cabluri care au fost zvârlite cu braţul fără logică în căsuţa din poveşti? Dacă veţi vedea vreodată o statuie ridicată în curtea SNSPA, trebuie să ştiţi că a lor trebuie să fie!

Fără îndoială, eram destul de sceptic cu privire la descoperirea epocală pe care prezuma domnul Dragnea că o făcuse. După ce trecusem prin atâtea în legătură cu acest demers, învăţasem că nimic nu e atât de simplu precum pare în demersul birocratic românesc. Lucrurile păreau rezolvate. Dar povestea nu s-a terminat în acea zi.

Domnul Dragnea îmi dă o copie ştampilată, semnată, frumos prezentată a actelor respective şi mă trimite în drumul meu, sperând (probabil) că nu mă va vedea prea curând. Eu iau actele şi mă duc de îndată la MECTS. Acest nou du-te-vino desigur că se întâmpla între orele 9-11 dimineaţa, iar drumul de la SNSPA la MECTS trebuia făcut, evident, per pedes.

Run, Forrest, run!

Domnul Mihăilescu de la Centru Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor examinează cu ochiu-i critic hârtiile şi declară circumspect: „de unde ştiu că nu le-aţi făcut dumneavoastră acasă?” şi mă trimite înapoi la SNSPA pentru a solicita documente suplimentare de însoţire a actelor prezentate.

Ajung înapoi la SNSPA, unde îl aştept pe domnul Dragnea vreun sfert de oră. O colegă de culoar cu el se milostiveşte de mine văzându-mă cât aştept 8eram deja o prezenţă familiară) şi l-a sunat pe domnul Dragnea pe mobil să-i spună. Domnul Dragnea era evident deranjat şi voia să ştie ce mai vreau de la viaţa lui. Eu îi răspund:

– Domnul Mihăilescu zice că le-am făcut acasă… Zice că nu are de unde să ştie că sunt conforme…

– POFTIM ‽‽‽‽‽‽ CE DRACU’ ‽‽‽ E CRETIN?????

În cele din urmă, domnul Dragnea face ceea ce ar fi trebuit să facă nu la jumătatea lui martie, ci chiar din ianuarie: se duce personal la MECTS şi vorbeşte cu dl. Mihăilescu ca să înţeleagă ce doreşte acela.

Domnul Dragnea se întoarce şi îmi dă vreo 4 hârtii:

– înaintare semnată şi ştampilată de la rectorat (sau ceva în genul ăsta)

– copie după planul de învăţământ la ID vizat de minister

– copie după certificatul meu de absolvire – înregistrarea de la SNSPA

– încă una care am uitat ce era.

Cu aceste hârtii, mă înfăţişez degrabă la MECTS, a CBNRED, în faţa domnului Mihăilescu.

– Da, pare în ordine. Asta e ceea ce aveam nevoie. felicitări!

– Pentru ce? zic eu

– Pentru că aţi reuşit să obţineţi actele acestea – astfel i-aţi scos din gaură şi pe colegii dumneavoastră.

Totuşi, programul la CNRED se finalizase, iar eu nu mai aveam bani exact în clipa aceea pentru a plăti taxa de vizare, aşa că m-am întors a doua zi şi am primit ştampila. mai departe, apostilarea a mers ca unsă, după mecanismul pe care l-am descris aici.

În ceea ce mă priveşte pe mine, chiar dacă, teoretic, timpul în care am obţinut toate aceste acte de la universităţi, minister, prefecturi, camere de notariat publice, traducători şi notari (adică din noiembrie 2012 până în martie 2013) mi-ar fi permis să mă încadrez în fereastra de oportunitate pe care o vizam pentru recunoaşterea studiilor mele în străinătate şi oportunităţile mele profesionale, banii nu mi-au permis-o. Nu vorbesc despre cele peste 500 de euro cât m-au costat actele şi taxele pentru obţinerea lor. Mă refer la banii pe care aş fi putut să-i fac în timpul în care nu am muncit, ci m-am plimbat pe la tot felul de instituţii. Nu este ceva teribil în sine. La urma urmei, am acum un set de acte pregătite, cu toate ştampilele, semnăturile şi apostilele valabile şi pentru un drum în lună. Nu mai trebuie să reiau acest proces de la zero. Până la urmă, eu „mi-am rezolvat problema”… cumva. Nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre bieţii absolvenţi de alte mastere la ID la SNSPA.

I-am întrebat pe dl. Dragnea, în calitate de secretar-şef la SNSPA şi pe dna Bârgăoanu, în calitate de rector la SNSPA:

– daca s-au gasit in arhiva de la Cernica planurile de invatamant la ID avizate si pentru celelalte mastere de la SNSPA
– cand anume au fost arhivate (mutate la cernica) aceste documente?
– care este procedura prin care un absolvent SNSPA de master la ID poate solicita, pe langa adeverinta de autenticitate ce ii este necesara la minister, si o copie a planului de invatamant la ID avizata de minister, care mai mult ca sigur ca ii va fi ceruta la CNRED?
– cum intentioneaza SNSPA sa comunice studentilor ca cei de la CNRED cer si planul de invatamant la ID?
– daca vreun student doreste pe viitor sa vizeze actele de studii in toiul iernii, cand afara sunt -25 de grade Celsius, care este sistemul prin care se poate accesa arhiva de la Cernica, avand in vedere ca nu exista incalzire, din cate am inteles?
– care este modalitatea prin care SNSPA va trimite catre Minister documentele pe care acesta le cere cu privire la asemenea situatii (fax, e-mail, posta, curier)?
Nu am primit un răspuns din partea lor la această întrebare şi am lăsat lucrurile aşa. Tăcerea lor, lipsa lor de replică, pentru mine, înseamnă că de fapt problema nu s-a rezolvat „de tot”.
VA URMA

PS: Dacă ţi-a plăcut acest post, citeşte-le şi pe celelalte din această serie! Iată prezentarea ei pe larg, cu linkuri către toate articolele!

Happy education!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

4 responses

6 07 2013
businesspentrumoney

Mda. Si cand te gandesti ca una e teoria alta e practica. http://www.snspa.ro/p/prezentare Aici pe site tare frumos e totul ! Dar in realitate………….bataie de joc. De ex cine te despagubeste pe tine pt timpul pierdut intre termenele urmatoare: cel in care ai terminat studiul si cel in care ti-ai luat diplomele si toate actele finale. In acest timp puteai sa lucrezi in specializarea respectiva sa iti recuperezi cheltuielile cu studiu si nu numai. Ar trebuii sa te grupezi si cu altii ca tine si sa ii dati in judecata. Dar depinde pe cine au acesti domni inn spate ca sustinere. Depinde cu cine va trebui sa lupti.

Apreciază

7 07 2013
discerne

Eu nu am fost singurul in aceasta situatie, am fost doar primul care si-a pus mintea sa-si obtina drepturile. Toti ceilalti care au fost inaintea mea au renuntat. La minister se gaseste cel putin un biblioraft intreg cu asemenea solicitari respinse. Chestia cu datul in judecata ar fi functionat pe vremea cand eram inca studenti si se presupune ca aveam mai mult timp, dar absolventii de master trebuie sa isi castige painea de pe o zi pe alta la un servici care de cele mai multe ori nu ofera programul flexibil pe care l-am avut eu. Apoi, se pune de fapt problema ce ridica de fapt titlul intregii serii „De la Ana la Caiafa”: pe cine sa dai in judecata, cand responsabilitatea este plasata de la unul la altul?

Apreciază

11 07 2013
Seria “De la Ana la Caiafa” pe Discerne | DISCERNE

[…] partea a V-a: În căsuţa din poveste (6 iulie 2013) […]

Apreciază

2 10 2014
Articole pentru studenţi | DISCERNE

[…] De la Ana la Caiafa, partea a V-a: În căsuţa din poveste […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: