De ce costă atât de mult cărţile în România. Studiu de caz din experienţă proprie.

Antreprenoriat în publicistică

Până acum, am încercat/am avut iniţiative si idei antreprenoriale în domeniul internetului, de exemplu:

• analizagrafologica.com – care a dat chix dupa cateva luni de munca si 3 colaboratori implicati;
• farastress.ro, un site motivational pe care nici nu l-am mai lansat, o platforma care sa imbine video publishingul si e-publishingul cu advertisingul);
• un studiou de producţie video (prima mea tentativă serioasă, in 2004, cu finanţare de la un politician care a „schimbat melodia” după ce am deschis firma);
• lansare şi comercializare de teste psihometric;
• comunitate online despre gestiunea emotiilor;
• comunitate online de antreprenori cu intalniri virtuale;
• carti online din interviuri cu experti.

S-a cam ales praful de toate astea. O fostă colegă de facultate (2004-2008) voia să deschidă o agenţie de publicitate şi să mă pună s-o conduc, când eram în ultimul an de facultate, dar n-a mai găsit finanţare. Un alt client care visa la 100.000 de euro investiţie voia şi el să mă angajeze ca manager. Eu până acum, m-am ferit de poziţii de management dintr-o serie de motive, unul principal fiind că nu mă simt bine într-o asemenea poziţie, şi consider că valoarea cea mai mare o dau unei companii într-o poziţie de specialitate. În schimb, antreprenoriatul ar fi o extensie logică a freelancingului, iar aria în care eu cred că aş performa, este aceea a publishingului. În acest sens, nu am de gând să vă povestesc idei, vise sau planuri de afaceri, ci ce am făcut până acum şi de ce consider eu că stăpânesc această arie – totuşi, încă nu suficient pentru a o transforma din activitate ca liber-profesionist în antreprenoriat.

În 2012 am publicat Căile persuasiunii în negociere. Experienţa de a trece prin aproape toate etapele a fost una interesantă până acum, din care am învăţat o serie de lucruri foarte interesante, pe care mă gândesc să vi le împărtăşesc şi vouă.

Doresc să subliniez aplicarea principiului meu: „creează-ţi oportunităţi singur!”. De-a lungul timpului, am insistat pe a câştiga experienţă pe cont propriu, lucrând independent, cu toate consecinţele de rigoare, decât să lucrez ca angajat al unei companii. Nu spun că sunt împotriva ideii de a mă angaja într-o companie – am fost şi sunt în continuare deschis la această variantă, pe care am şi încercat-o mai multe luni din viaţa mea. Nu înţeleg cum pentru unii, această experienţă de liber-profesionist sau antreprenor este mai puţin valoroasă decât cea dintr-o companie.

O editură mică sau un autor independent, care face un tiraj mai mic de 500 de exemplare per comandă la tipografie nu are cum să recupereze banii investiţi doar prin comercializarea cărţii dacă aceasta are un preţ mai mic de 25-30 de lei. Îmi veţi spune: „da, dar cărţile de la Adevărul , de exemplu, sunt mai ieftine” – asta pentru că ei îşi permit să scoată dintr-o dată un tiraj de mii de exemplare, cu care să inunde piaţa. Transportul acestor cărţi de la Adevărul nu este atât de scump mai ales atunci când cărţile sunt distribuite cu ziare, deoarece pentru asemenea volume se aplică o reducere considerabilă. Distribuţia se realizează parţial prin librării proprii, care mai comercializează şi altceva decât cărţile de la Adevărul. Indiferent pe ce faţete întorci situaţia, indiferent din ce perspective priveşti, un preţ mai mic de 25-30 de lei pentru o carte de aprox. 200 de pagini este, financiar vorbind, sinucidere curată – sunt bani aruncaţi pe fereastră. Din cauza aceasta, multe edituri au ajuns să ceară bani autorilor ca să le publice cărţile.

  

Inventarul cheltuielilor

Haideţi să vedem care sunt costurile asociate cu scoaterea pe piaţa a unei cărţi – din propria experienţă. Luăm procentual.

1. Costuri de tipar. teoretic, ar trebui ca acestea să se situeze între 25-33% din preţul cărţii – ceea ce rareori se întâmplă, mai ales când furnizorii practică „mici” scumpiri în valuri. Aici intră inlcusiv cheltuielile pentru scoaterea exemplarelor de probă, înaintea publicării (la mine au fost vreo 10). Cu cât tirajul cerut este mai mic, cu atât preţul per exemplar este mai mare. Eu, spre exemplu, până acum, am scos 280 de exemplare, dar nu dintr-o dată, ci în comenzi mai mici. Dacă aş fi făcut comandă direct pentru 280 de exemplare, pe de-o parte aş fi economisit câteva sute de lei, dar pe de altă parte ar fi trebuit să am dintr-o dată o sumă foarte mare, ori asta nu s-a întâmplat. Chiar şi aşa, am fost ajutat de prieteni care m-au împrumutat cu bani pentru a scoate un mic tiraj de 40-50 de exemplare. Aici, ţin să le mulţumesc lui Codruţa Salomia şi Constantin Niţă.

2. Costuri de distribuţie. Lanţurile de librării din România sunt conduse în regim de monopol, cerând în mod standard între 40-60 % din preţul cărţii. Pe lângă asta, la cele mai multe, contractele sunt redactate cu picioarele, conţin clauze abuzive şi uneori chiar ilegale, iar reprezentanţii companiilor respective sunt complet inflexibili la orice fel de modificare. Pe lângă asta, nu plătesc la timp banii rezultaţi din încasare, refuză să facă evidenţe detaliate de stocuri şi fac din amânare o strategie. Comunicarea cu lanţurile de librării solicită foarte mult timp, deplasare, bani pe telefon şi, desigur, diplomaţie în negociere, datorită comportamentului expeditiv şi manipulativ al interlocutorilor, adesea lipsiţi de respect şi de răbdare. A plasa câteva zeci de exemplare în librării este sinonim cu a le trimite într-o gaură neagră din care nu ştii când, dacă şi cum vei recupera nişte bani. Desigur, librăriile vând în mod real acele exemplare, dar încasarea banilor poate dura şi între 6-12 luni – timp în care capitalul investit stă pe loc. Ca să facă povestea şi mai interesantă, aproape toţi distribuitorii prevăd o clauză care împiedică ceea ce ei numesc „concurenţă neloială” – adică editura, autorul şi nimeni de fapt, nu are voie să vândă acea carte mai jos de preţul cu care se găseşte în librărie. Deci trebuie să fie acelaşi preţ peste tot. Dau un exemplu: când am distribuit în Italia o serie de exemplare, librarii mi-au spus că nu acceptă cartea la vânzare dacă are un preţ sub 10 euro – ceea ce a dus automat preţul de vânzare în Italia la 10 euro pe exemplar. Util pentru mine, pentru că aşa am reuşit să mai recuperez nişte bani. Nasol pentru cei care nu sunt dispuşi să dea atât, dar doresc totuşi să cumpere cartea.

3. Taxe. 5 % TVA pentru cărţi. 3% impozit pe venit. Pentru situaţia în care autorul nu este angajat sau PFA, există o specificare cretină în lege care specifică faptul că editura trebuie să plătească asigurările de sănătate la stat – 42 de lei pe fiecare lună de contract, pe formularul 112. Dacă mai rămâne vreo măruntă urmă de profit care să se întoarcă în buzunarele autorului, aceea mai vine încă o dată taxată cu 16 % – impozitul pe venitul global. Eu, ca să evit o parte din acestea, am făcut contract cu titlu gratuit între mine şi editura mea. Astfel, plătesc prin firma mea doar 12 8% taxe la stat pentru toate veniturile direct legate de carte, încasate prin firmă.

4. Promovare şi cheltuieli asociate. 10-15 %. Asta implică: listare fluturaşi, afişe pentru lansări, transportul lor (pentru că tipografia cu care lucrez este în alt oraş decât cel în care locuiesc), DVD-uri promoţionale, role de scotch pentru lipirea lor, hârtie, pixuri, markere, cheltuieli de protocol, anunţuri plătite şi reclamă pe internet. Atenţie! Asta în condiţiile în care grafica este făcută de prieteni – mulţumesc Răzvan Goldstein şi Paul Cojocaru, majoritatea promovării pe internet făcută prin relaţii publice şi Search Engine Marketing, afişele le lipesc eu personal prin oraş şi fluturaşii îi distribui tot personal. Dacă nu ştii să faci asta ca autor care publică o carte, trebuie să angajezi pe cineva să o facă, pentru că editura cu siguranţă nu o va face în locul tău. Pe mine, toată povestea asta m-a costat în bani între 100-200 de euro în primul an, dar nu pun la socoteală valoarea muncii mele de specialitate, care s-ar ridica la câteva sute de euro. Filmările de la lansările de carte au fost făcute tot de prieteni – mulţumesc Constantin Niţă şi Vlad Savin.

5. Transportul autorului şi al cărţilor pentru lansări ale cărţii. Cam 10 %. Asta se referă mai ales la situaţiile în care promovarea cărţii se face în alt oraş. Implică mai ales bilete de tren/microbuz, transportul urban în oraşul respectiv, transportul cărţilor (dacă ele sunt expediate separat) şi, ocazional, cheltuieli cu taxiul. Implică drumurile făcute pentru lansări ale cărţii şi apariţii la televizor. Uneori, organizez cu lansarea cărţii şi un eveniment conex, cum ar fi un workshop, care se realizează într-o altă locaţie. Din nou, eu nu a trebuit să plătesc chirie – mulţumesc cafeneaua Acaju din Iaşi şi ceainăria Librarium Group din Piaţa Romană. Taxa de intrare la evenimentul conex este modică, iar unii din cei ce participă chiar uită să mai plătească.

6. Diferite servicii conexe. Aici intră cheltuieli mărunte, care se adună însă la vreo 3-5 %: telefon (mai ales când trimit sute de SMS-uri la toţi cunoscuţii), comisioane bancare, multiplicare acte pentru comunicare cu instituţiile. Intrări la diferite evenimente la care se plăteşte o taxă modică sau se face consumaţie (cam 10-20 de lei pe eveniment). Pentru a promova cartea, am mers inclusiv în asemenea locuri la care vin potenţiali clienţi. Aici ar mai intra şi cazare pentru autor în alte oraşe în timpul lansării, dar eu am stat la prieteni când am făcut promovări la Iaşi – mulţumesc aici Alexandru Paicu, Codruţa Salomia şi George Perju. La capitolul acesta intră şi expedierile poştale ale exemplarelor gratuite de protocol, pentru colaboratori, lideri de opinie şi presă.

7. Un factor important, de care nu trebuie să uităm este cel al exemplarelor de protocol şi, în general, al celor oferite gratuit. Începem să socotim: 7 exemplare la Biblioteca Naţională (obligatoriu prin lege, împreună cu declararea tirajului), 1 exemplar la Biblioteca Metropolitană (obligatoriu prin lege), 1 exemplar la Copyro (pentru protecţia drepturilor de autor), 8 exemplare oferite cadou pentru experţii invitaţi la diferite lansări (normal), 3 exemplare pentru oameni de la TV care m-au invitat în emisiunile lor (normal), 2 exemplare oferite pentru recenzii (normal), 2 exemplare tombolă pentru promovare (activitate care a avut succes), 13 exemplare pentru diverşi colaboratori (oameni care m-au ajutat într-un fel sau altul cu cartea, cărora le sunt recunoscător), 6 exemplare făcute cadou de Crăciun şi Anul Nou. Mai adaugă alte 16 cărţi oferite cadou cu titlu promoţional unor oameni cu scopul de a promova/recenza cartea – care nu au făcut asta, ci au uitat-o undeva pe un raft. Mai adaugă vreo 3 exemplare pierdute în timpul zecilor de prezentări ale cărţii. Mai adaugă exemplarele oferite cu titlu de împrumut unor potenţial clienţi care au uitat să le returneze. Mai adaugă exemplarele care trebuie să rămână la autor, respectiv la editură (minim 2 şi 2) şi îţi dai seama că ajungi la un număr considerabil, puţin câte puţin. Le-am oferit cu bucurie şi dragă inimă. Şi cu cărţile viitoare am să fac la fel. Ei bine, toate exemplarele acestea se ridică la vreo 15-20% din tirajul total şi au costat bani – care se adaugă la cheltuielile de publicitate.

Acum adună. Toate cheltuielile astea depăşesc 100%. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în condiţiile acestea, este virtual imposibil să recuperezi banii investiţi într-o carte. De aceea, am crescut preţul de la 22 de lei (2012), la 29 de lei (februarie 2013), la 45 de lei (update mai 2016), la 10 euro şi chiar şi aşa am recuperat întreaga sumă investită în publicarea cărţii, care se apropie de 2000 de euro în total, din care nu tot a putut să fie trecut în contabilitatea firmei. Şi chiar am făcut un mic profit, acela va fi investit într-un nou tiraj.

Asta nu e tot. Mai ia în considerare:

1. Am scris conţinutul cărţii pe parcursul a 8 ani (2005-2012). Desigur, partea cea mai consistentă a fost între 2011-2012 (18 luni mai exact), când am lucrat efectiv la carte. Sute de ore de muncă, din pasiunea de a scrie despre negociere. Acestea rămân neplătite.

2. Am promovat cartea mai bine de jumătate de an. Munca mea în relaţii publice şi marketing, în faţa calculatorului, pe drumuri şi în faţa a zeci de publicuri, rămâne şi ea neplătită şi necuantificată.

3. Pe mine, la tot pasul, m-au ajutat gratuit zeci de prieteni şi specialişti care se pricep – mi-au scris sugestii de îmbunătăţire, au lucrat pentu mine coperta, o parte din materialele promoţionale, au promovat cartea la cunoscuţi şi apropiaţi, m-au primit la ei acasă, m-au invitat sau au apărut la TV, au publicat articole despre cartea mea, mi-au facilitat intrări, mi-au împrumutat bani, etc.

4. Căile persuasiunii în negociere este o carte de specialitate foarte bună, apreciată de cititori, critică şi specialişti, bine redactată şi împachetată, pentru care am gândit şi aplicat o întreagă strategie de marketing şi relaţii publice. Prin urmare, este uşor de promovat, este prietenoasă şi accesibilă.

5. Eu am studiat cum se scrie o carte, cum se promovează un asemenea produs, am vorbit şi cunosc zeci de autori. Am lucrat în presa scrisă şi ca blogger pe internet. Am scris sute de materiale până să public această carte. Am primit o duzină de premii de-a lungul timpului pentru unele materiale realizate de mine. Deci am avut o anumită pregătire pentru acest demers. A propos, şi asta a costat o mulţime de bani şi timp.

6. Dacă 29 45 de lei (achiziţia directă din România), adică aprox. 7 10 euro, sau 36 57 de lei (8,5 12,8 euro, achiziţia prin poştă în România) este un preţ „mare” pentru unii, ţine cont că este un preţ mic, raportat la piaţa din Vest şi este un preţ mic raportat la valoarea cărţii – nu puţini clienţi au fost cei care mi-au dat feed-back-ul că e era prea ieftină.

Am dorit să vă ofer acest articol pentru că am observat unele comentarii de genul:

• „nu înţeleg de ce cărţile sunt aşa de scumpe”;
• „ai scos cartea asta ca să faci bani”;
• „de obicei, preţul cărţilor se modifică în scădere, nu în creştere”;
• „ţie îţi rămâne măcar 10 % din vânzări” – acesta mi s-a părut cel mai amuzant dintre toate :), de parcă oi fi Gabriel Liiceanu sau Mircea Cărtărescu.

E important să conştientizăm nişte lucruri înainte de a emite asemenea consideraţii.

  

Idei des întâlnite

Acum, am să o fac pe-a avocatul diavolului şi am să vin cu câteva idei des întâlnite, la care am să vin cu contraargumente şi/sau explicaţii.

1. Cartea are o mulţime de publicitate. Da, există o secţiune care se numeşte „Află mai multe!”, care detaliază pe 24 de pagini serviciile şi produsele mele. Mi se pare normal. În timp, oamenii care au cumpărat cartea au mai cumpărat şi alte servicii de la mine – consultanţă şi training. Banii respectivi nu se cuantifică la proiectul cărţii, pentru că sunt bani încasaţi pentru munca mea de consultanţă şi training (deci muncă în plus).

2. Cartea se adresează unui public foarte nişat – liber-profesionişti şi antreprenori. Aşa mi-am propus, dar mi-a ieşit de fapt o carte mult mai accesibilă chiar şi publicului larg, care este interesat să folosească această carte şi în viaţa lor personală. Aşa spun mulţi din cei care au citit-o. Prin urmare, Căile persuasiunii în negociere este o carte mai bună decât mi-am propus să fie, deoarece este uşor de înţeles şi vorbeşte pe limba fiecărui cititor, aplicându-se şi în viaţa de toate zilele, nu doar în afaceri.

3. Toate aceste cheltuieli se datorează unui management ineficient al banilor – ai cheltuit prea mult pe unele aspecte. Dacă experienţa mea dovedeşte ceva, cred că este mai degrabă eficienţă în reducerea cheltuielilor, prin atragerea unui număr mare de fani şi susţinători ai mei şi ai cărţii. Dacă ar fi trebuit să trec şi valoarea tuturor celor pe care le-am reuşit fără bani (deci dacă ar fi trebuit să plătesc pentru tot), acest proiect ar fi sărit binişor de 5000 de euro. Dar asta nu mi se datorează atât de mult mie, cât faptului că am avut binecuvântarea să relaţionez cu o mulţime de oameni care m-au încurajat, m-au ajutat, m-au susţinut şi m-au înconjurat cu suportul lor, din toate punctele de vedere – aşa cum îi prieşte oricărui autor.

4. Deşi cartea este profesionistă şi nu este prima carte a autorului, mai are încă mici greşeli de tipografie, coperta IV este prea aglomerată, nu are prea multe imagini şi are o formatare mult prea diversă. Da, aşa este, am auzit des asemenea argumente, şi aici insist că este un proiect pe care l-am lucrat de unul singur şi nu am avut bani să plătesc un corector sau un designer grafic specializat în tipografie care să optimizeze aceste aspecte. Credeţi-mă, prima mea carte, pe care am publicat-o în 2005, arăta mult mai rău decât aceasta. În mod similar, următoarea mea carte va arăta mai bine decât Căile persuasiunii în negociere. Folosesc feed-back-ul oamenilor pentru a-mi îmbunătăţi în mod constant munca şi profesia. A propos, aici poţi contribui şi tu.

5. Cu toată această muncă, volumul nu este disponibil în librării decât în mod restrâns, în Bucureşti şi Iaşi. Eu prefer să cumpăr cartea din librărie de la mine din oraş. Da, am explicat de ce este greu de lucrat cu distribuitorii din România. În timp, voi face contracte cu mai mulţi distribuitori. Dar, până atunci, cartea poate fi expediată prin poştă. Până acum, am expediat-o către cititori şi în alte oraşe în afară de Bucureşti şi Iaşi: Cluj-Napoca, Oradea, Piatra Neamţ, Ploieşti iar în afara țării în: SUA, Marea Britanie, Italia, Canada. Deci cine chiar o vrea, poate să o cumpere.

6. Şi dacă tot nu câştigi suficienţi bani din activitatea publicistică măcar pentru a-ţi acoperi costurile materiale, de ce insişti să continui să scrii şi să publici cărţi? Pentru că îmi place să scriu, aceasta este pasiunea mea, pentru că îmi place ideea de a oferi ceva de valoare care să rămână în urma mea, pentru că îmi poate aduce clienţi în timp şi este o modalitate de poziţionare a brandului meu personal. Iar eu, din brandingul personal, câştig bani. Aceşti bani nu vin imediat, ci în timp, de-a lungul lunilor şi anilor. Ceea ce câştig acum este un rezultat al anilor de pregătire, experienţă şi practică din ultima decadă. Ceea ce voi câştiga peste câţiva ani va fi rezultatul muncii de acum.

 

  

Care sunt direcţiile de dezvoltare pe care le vizez?

1. Traducerea cărții Căile persuasiunii în negociere în engleză, italiană, daneză, suedeză şi franceză, pentru publicarea şi comercializarea în format electronic şi print prin reţeaua Amazon şi imprimat. În străinătate, cărţile pot fi vândute la un preţ mai ridicat, mai apropiat de valoarea lor, recuperând mai devreme investiţiile şi ajungând la profit pe piaţa internaţională – ceea ce îmi va permite să susţin proiectul cu costuri interne.

2. Publicarea unor noi proiecte editoriale.

3. Vânzarea de publicitate în volumele ulterioare.

4. Obţinerea de finanţare pentru realizarea unor tiraje mai mari ale cărţilor, reducând astfel costul per exemplar tipografiat.

5. Lansarea cărţii Căile persuasiunii în negociere în cadrul unor comunităţi vorbitoare de română din Italia.

6. Publicarea electronică pe Amazon

Ceea ce îmi place să consider că au în comun fiecare din cărţile mele până acum sunt:

• o documentare solidă, bazată pe cărţi şi articole de specialitate, cu referinţe precise şi bibliografie organizată;
• se bazează pe opere mai scurte, care au primit aprecierea specialiştilor şi/sau a publicului;
• un efort întins pe parcursul a cel puţin 3 ani;
• explicarea unor concepte practice cu ajutorul a multiple exemple;
• un set amplu de anexe care vin în completarea conţinutului cărţii;
• o introducere scurtă şi concisă din partea autorului;
• nu sunt publicări ale unor lucrări de licenţă sau dizertaţie, ci subiecte de care am fost îndelung preocupat în plus faţă de studii.

Aşadar, data viitoare când mai vedeţi în librărie vreo carte de-a unui autor român de care nu prea aţi auzit şi costă mai puţin de 25 de lei, puteţi fi siguri de un lucru: cineva, undeva, pierde bani cu cartea aceea. Doresc, în acest sens, să mulţumesc tututor celor care m-au ajutat după ce am publicat cartea singur – în ordine alfabetică. Atenţie, nu e vorba despre cei care au cumpărat cartea, ci cei care m-au ajutat în mod direct să o promovez şi să o vând:

conf. univ. dr. ec. Daniela-Tatiana Agheorghiesei

ec. drd. Marius Alexa

Elena Alexandrescu

Parascheva Alexandrescu

lect. univ. dr. ec. Alin Angheluţă

ec. Paul Ardeleanu

Cristian Beţivu

lect. univ. drd. Bogdan Căpraru

ec. Gabriel Chicioreanu

desig. Paul Cojocaru

dr. Luca Dezmir

Andi Dumitrache

pr. Marius Florea

desig. Răzvan Goldstein

psih.dr. Cristian Grigore

Adrian Horincar

ec. Bianca Roxana Ionel

Alexa Ionescu

conf. univ. dr. Loredana Ivan

conf. univ. dr. Nicoleta Liţoiu

dr. ec. Diana Mihalcea

ing. Constantin Niţă

George Perju

Alexandru Paicu

Nicu Paul & Florin Răzvan Pricop

prof. univ. dr. ec. Ştefan Prutianu

Andrada Elena Radu

Codruţa Salomia

lect. univ. dr. Dan Stănescu

conf. univ. dr. ec. Alexandra Zbuchea

PS:

Happy entrepreneurship!

Îţi mulţumesc!

Acest articol a fost publicat inițial la 21 iunie 2013 și a fost actualizat la 28 mai 2016 și în iulie 2021

Dacă ți-a plăcut acest articol, atunci te invit să citești unul similar și practic, Preţul unei cărţi în cadrul seriei Cum să concepi o carte de specialitate.

Marcus Victor Grant

Copyright © Marcus Victor Grant 2013-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.