De la artă la faptă

27 05 2013

Pe scenă, trei birouri aşezate în formă de U, spre spectatori. La cel central stă ŞERBAN FILMESCU îmbrăcat în costum. Are un laptop în faţă. Se uită plictisit la ecran, mai dă scroll, câteva click-uri. Din când în când, mai face câte o mină încruntată sau suprinsă, mai dă ochi peste cap:

ŞERBAN FILMESCU; Prostii, prostii, prostii… Yada, yada, yada… Ce tâmpenie! Nimic nou!

Apoi găseşte ceva care îi atrage atenţia:

ŞERBAN FILMESCU: Hm! Interesant!

Îşi modifică poziţia pe scaun, îşi ajustează monitorul.

Se uită brusc în dreapta. Mai stă să se mai uite puţin în monitor.

ŞERBAN FILMESCU: Foarte fain… super tare!

Se uită brusc în stânga, de parca ar fi auzit ceva, apoi îşi întoarce atenţia către laptop.

Mai continuă aşa încă vreo câtva timp.

Intră în scenă IOANA ZĂNGĂNICA, îmbrăcată la costum şi cu o mică servietă.

IOANA ZĂNGĂNICA: Salut, Şerban.

Şerban se uită în sus.

IOANA ZĂNGĂNICA: U-u! Şerban! Aici sunt! (îi dă cu mâna între ecranul laptopului şi faţa lui Şerban). Revino la realitate!

Şerban îşi mişcă încet privirea spre IOANA.

IOANA ZĂNGĂNICA: Încă n-am ajuns acolo, sus. Sunt încă aici, cu tine.

ŞERBAN FILMESCU: Şi când o s-ajungi, ce o să se întâmple cu noi?

IOANA ZĂNGĂNICA: Poftim?

ŞERBAN FILMESCU: Nimic, nu contează… Auzi, hai să-ţi zic o chestie.

IOANA ZĂNGĂNICA (oftează): Da, Şerban. Te ascult.

ŞERBAN FILMESCU: Tu ştii de FITS, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu?

IOANA ZĂNGĂNICA: Da, normal că ştiu. E al treilea cel mai mare festival de teatru din lume. Zece zile, peste 2500 de artişti şi producători din nu ştiu câte ţări susţin peste 350 de evenimente care au loc în 60 de locaţii din Sibiu. Întreg oraşul devine un teatru al operaţiunilor artistice de muzică, dans, circ, expoziţii, spectacole de stradă şi in-door. Anul ăsta e a 19-a, sau a 20-a ediţie, nu mai ţin minte, şi Franţa e invitată de onoare…

FITS

ŞERBAN FILMESCU: Nu, păi e a 20-a ediţie, şi se împlinesc 19 ani. La prima ediţie de-abia au avut bani să plătească cazarea invitaţilor, iar acum este cel mai mare festival de teatru din România. Are un istoric foarte interesant.

IOANA ZĂNGĂNICA: Ah, da. Constantin Chiriac e cel care l-a fondat.

ŞERBAN FILMESCU: Şi mai au şi Sibiu Bookfest în cadrul evenimentului.

IOANA ZĂNGĂNICA: Nup. Uită-te mai bine pe site. Anul ăsta nu mai e.

ŞERBAN FILMESCU: Mai bine. Cu atâtea spectacole, cine o să mai aibă timp să stea cu nasul în cărţi?

IOANA ZĂNGĂNICA: Anul trecut, Sibiu Bookfest a fost în septembrie. Dar, da, e just, după cum spuneam – tot oraşul o să fie inundat de spectacole. Cele mai atrăgătoare din cele de stradă mi s-au părut Nebuni de legat a celor de la Theatre Irrwisch din Austria, Boemii şi Cupidonii din Franţa. Ele oferă practic un dialog între artişti şi public în timpul spectacolului. Spectacolele se bazează pe comunicarea directă între actori şi public. Publicul este inclus în spectacol.

ŞERBAN FILMESCU: Mai e la FITS un spectacol interactiv, ţinut de o trupă care se cheamă Lipicioşii.

IOANA ZĂNGĂNICA: Da, trupa s-a format chiar anul trecut tot la FITS, au preluat nişte cântece şi le-au transformat în momente teatrale pe care le realizează cu sprijinul publicului. E foarte original. Mereu spun altă poveste.

ŞERBAN FILMESCU: A, chiar, are şi muzică… şi muzică destul de diversă…

IOANA ZĂNGĂNICA: Da, şi fiecare grup muzical care participă oferă mărturie pentru o anumită tradiţie.De exemplu, dacă te raportezi la Lipicioşii, poţi spune că deja au şanse să devină parte din tradiţia festivalului. Dar uite, vine ansamblu Renaissance din Serbia, care o să cânte muzică veche din Estul Adriaticii şi muzică din vremea curţii elizabetane; vine compania Lyrique Corse, care o să aducă un omagiu operei corsicane; Kleztory din Canada va cânta muzică Klezmer; va fi şi un concert de orgă cu muzică transilvăneană veche.

ŞERBAN FILMESCU: Sunt şi nişte coruri…

IOANA ZĂNGĂNICA: Da, mi se pare că e grupul Acapella din Bucureşti

ŞERBAN FILMESCU: Acapella? Are vreo legătură cu muzica din Pitch Perfect?

IOANA ZĂNGĂNICA: Nu, Şerban. Muzica acapella este în mod tradiţional muzică interpretată doar vocal, de obicei muzică liturgică.

ŞERBAN FILMESCU: A, da, ţin minte că era pe site ceva cu muzică gospel.

IOANA ZĂNGĂNICA: Nu, acela e un alt grup. Să nu încurcăm borcanele. Muzica gospel este cântată la Sibiu de artiştii din Marea Britanie. Muzica gospel este un gen muzical care poate să folosească adesea instrumente şi este o muzică ce într-adevăr se pretează la mesaje religioase, dar spre exemplu muzica gospel nu este folosită în creştinismul ortodox. În schimb, muzica a capella prin excelenţă este folosită inclusiv în creştinismul ortodox. Şi că tot vorbim despre creştinismul ortodox, la festival va participa şi corul bărbătesc al facultăţii de teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu.

ŞERBAN FILMESCU: Măi, stai puţin, mă uit acum şi îţi zic: scrie aici că grupul „Acapella” a susţinut „două concerte de muzică negro spirituals”.

IOANA ZĂNGĂNICA: Da, păi de exemplu ce vezi tu prin filmele americane cum cântă cei de culoare prin biserici, aia e muzică gospel. Dar tot ei folosesc şi muzică a capella. Muzica gospel are un anumit specific, de exemplu faptul că au multe refrene, ca să prindă publicul să cânte cu ei. Muzica a capella nu te invită să cânţi cu cei care cântă, pentru că e o muzică prin excelenţă vocală.

ŞERBAN FILMESCU: Aham, deci sunt diferite.

IOANA ZĂNGĂNICA: Toate sunt diferite. Vezi tu, tocmai din cauza asta FITS a fost conceput ca un dialog între tradiţii din diferite locuri şi vremuri.

ŞERBAN FILMESCU: Păi după părerea mea, concertul Loredanei Groza, al lui Robin and the Backstabbers, al lui Smiley, al celor de la Vunk şi al celor de la Şuie Paparude mi se par toate comerciale, pe acelaşi calapod.

IOANA ZĂNGĂNICA (face o mină de neputinţă, îşi ia aer în piept şi se străduieşte să spună calm): Asta pentru că eşti un un incult care nu ştie altceva decât filme şi cărţi. Doar pentru că de ăştia ai auzit tu, nu înseamnă că sunt artişti proşti. Şi doar pentru că e un festival cultural, nu înseamnă că nu poate să fie şi comercial.

ŞERBAN FILMESCU: OK, OK, am greşit , s-o lăsăm moartă.

IOANA ZĂNGĂNICA: Nu, Şerban. N-o lăsăm moartă, pentru că tu trebuie să înţelegi. Acuma, nu este doar ca să ştii tu diferenţa între artiştii ştia, că nu asta contează aşa de mult – deşi, dacă ai să mai spui la altcineva ceea ce mi-ai spus mie, o să râdă lumea de tine într-un hal cumplit. Aici e o chestiune de principiu, pe care tu trebuie s-o înţelegi. Mai ţii minte ce te-am învăţat?

ŞERBAN FILMESCU (dă ochii peste cap): Da, da… „decât să faci o presupunere, mai bine dă un search sau un click”.

IOANA ZĂNGĂNICA: mai, tare, încă o dată, n-am auzit bine!

ŞERBAN FILMESCU(dă ochii peste cap): DECÂT SĂ FACI O PRESUPUNERE, MAI BINE DĂ UN SEARCH SAU UN CLICK.

IOANA ZĂNGĂNICA: Bun. Pentru că dacă ai fi făcut asta, ai fi aflat câteva lucruri interesante, cum ar fi că Loredana Groza este cea mai bine plătită cântăreaţă din România: pe lângă asta, este compozitoare, autor, dansator, prezentatoare TV, antrenoare vocală şi actriţă, a studiat vioara şi baletul. Are vreo 30 de ani de experienţă pe scenă. Citeşte şi tu puţin despre cariera ei pe Wikipedia şi ai să te lămureşti. Robin and the Backstabbers cântă mai mult rock decât pop. Smiley…

ŞERBAN FILMESCU: S-a inspirat cumva din personajul lui John LeCarre?

IOANA ZĂNGĂNICA: Nu, Şerban… Taci şi ascultă măcar… Smiley şi-a luat numele de scenă de la porecla pe care o avea în cadrul trupei Simplu. Are primul videoclip din istorie care foloseşte elemente de realitate augmentată., între altele. Este cântăreţ, compozitor, producător, prezentator şi actor. Mai departe: Vunk are un echilibru foarte bun între muzica pop, adică ceea ce cântă Smiley şi Loredana de obicei şi rock, adică ceea ce cântă Robin and the Backstabbers de obicei… Iar Şuie Paparude cântă muzică electronică. Deci, avem parte de o diversitate destul de mare, inclusiv pe plan muzical. Şi ţine cont că artiştii care vin la FITS nu sunt apăruţi de ieri-de azi, ci sunt artişti în domeniile lor fiecare de peste 10 ani, dacă nu chiar 20-30… Aşa că puţin respect…

În timp ce discută cei doi, intră în scenă Zâna Primăvara, o domnişoară de vreo 25 de ani, foarte drăgălaşă şi într-o ţinută care îi evidenţia foarte bine formele.

ŞERBAN FILMESCU: Bună, Zâna!

IOANA ZĂNGĂNICA: Salut!

ZÂNA PRIMĂVARA: Ciao!

ŞERBAN FILMESCU: Bună, Zâna, dar ce-ţi veni? Stai! Lasă-mă să ghicesc: ai venit direct de la o petrecere la care ai fost aseară!

ZÂNA PRIMĂVARA: Offf, şi tu, Şerban! Pe cuvântul meu, cum să-ţi vină asemenea idei? Am venit pregătită pentru petrecerea de diseară! Ziua asta de lucru… trece aşa de uşor… ce rost mai are să mă schimb la sfârşitul programului de lucru? Am venit deja pregătită…

ŞERBAN FILMESCU: Care petrecere?

ZÂNA PRIMĂVARA: Uffff, de câte ori trebuie să vă zic? Şefu’ m-a invitat la petrecerea de ziua lui…

ŞERBAN FILMESCU: Oooo, ce drăguţ… Pe noi nu ne-a invitat…

ZÂNA PRIMĂVARA: Ei, băieţi, şi voi… e o petrecere privată… dar, zău, dacă aţi fi fost şi voi invitaţi, v-aş fi invitat la dans…

ŞERBAN FILMESCU: Ei, lasă, tu du-te la dans şi noi o să rămânem să discutăm despre dansurile de la Sibiu…

ZÂNA PRIMĂVARA: Dansurile de la Sibiu? Ce dansuri?

IOANA ZĂNGĂNICA: În fiecare an, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, este şi o secţiune de dans…

ZÂNA PRIMĂVARA: Uuuuuu! Vreau şi eu! Ce fel de dans? Ce fel de dans?

ŞERBAN FILMESCU: Este un spectacol care ţi se potriveşte ţie: Hot Dog

IOANA ZĂNGĂNICA: Ştefaaaan, nu ţi-e ruşine? Acela este un spectacol artistic despre consumerism şi originalitate care porneşte de la întrebarea: „ce e arta pop?”. Este coregrafiat de Massimo Gerardi.

ŞERBAN FILMESCU (se uită spre Zâna): Da, Şi rataţii strălucesc

IOANA ZĂNGĂNICA (observă intenţia şi se grăbeşte să intervină până să nu se simtă Zâna jignită): Da, acela e un spectacol-eveniment din Cehia. Auzi, Şerban… Tu taci şi joacă acolo ceva cât timp îi povestesc eu Zânei despre ce se întâplă de fapt la FITS…

ŞERBAN FILMESCU: Totul e bine! Continu să clikez şi să dau search în ritm de flamenco!

IOANA ZĂNGĂNICA: Da, Şerban, poate aşa ai să găseşti şi tu nişte aur vechi pe acolo… (Îi face cu ochiul…)

ŞERBAN FILMESCU (nu se prinde, în schimb citeşte cu voce tare de pe ecran): Lacrimi limpezi, ape tulburi

ZÂNA PRIMĂVARA: Ce titlu frumos…

IOANA ZĂNGĂNICA: Da, e un spectacol de dans artistic al companiei belgiene Thor, în regia lui Thierry Smits. E un spectacol care transmite melancolie, speranţă şi nostalgie.

ZÂNA PRIMĂVARA: Şi? Ceva mai interesant?

IOANA ZĂNGĂNICA: Păi… eu voiam să-ţi spun şi de Un basm întunecat şi Autoportret, dar cu siguranţă un spectacol aşteptat este Dansul Balerinei Magnetice. Andrea Miltnerová are o prezenţă scenică extraordinară, e un spectacol vibrant plin de intensitate şi culoare, fermecător şi minimalist.

ZÂNA PRIMĂVARA: Ce fain, şi unde o să fie şi când?

ŞERBAN FILMESCU: Festivalul are loc de pe 7 pe 16 iunie 2013, la Sibiu. Locaţiile fiecărui spectacol sunt anunţate pe site.

ZÂNA PRIMĂVARA: Ce fain… Auzi, Ioana, dar tu cum de ştii atâtea despre festivalul ăsta?

IOANA ZĂNGĂNICA: Am citit pe site.

Şerban Filmescu se scoală de la birou şi începe să se plimbe de-a lungul şi de-a latul scenei, uitându-se în toate părţile.

ŞERBAN FILMESCU (se uită la public): Auzi, Ioana, crezi tu că „lumea e o scenă”?

IOANA ZĂNGĂNICA (meditează puţin, ca şi cum n-ar fi sigură de răspuns, apoi replică degajat, dar concentrat, privindu-l în ochi serios, pe măsură ce Şerban se întoarce cu privirea spre ea): Nu.

ŞERBAN FILMESCU: Nici eu… nu credeam. Până când am început să mă simt ca un personaj. Un personaj pe o scenă de spectacol. Ca şi cum cineva mi-ar direcţiona mişcările, ar şti dinainte, ca şi cum ar fi fost scris, tot ce spunem, tot ce facem, iar crâmpeie din viaţa noastră se scurg pe linia timpului ca nişte fragmente efemere, ca nişte scene din viaţa insectelor...

DINU AVERESCU (intră în scenă din stânga pufăind un trabuc): Asta se numeşte să fii angajat într-o multinaţională, băiete! La lucru!

ŞERBAN FILMESCU: Da, şefu’!

Fiecare se grăbeşte la biroul lui, care încotro. DINU AVERESCU iese din scenă pe partea dreaptă pufăind din trabuc, întorcându-se să mai arunce o privire pentru asigura că Şerban, Ioana şi Zâna lucrează. La rândul lor, cei trei se uită cu coada ochiului până pleacă Dinu, apoi reiau discuţia între ei, de le birouri.

IOANA ZĂNGĂNICA: Şerban, nu-ţi fă iluzii! Cred că senzaţia pe care o ai e o reminescenţă de la ce ai citit despre piesa „For the Win”, care va fi jucată pe scenă în sezonul francofon la FITS!

ZÂNA PRIMĂVARA: Poftim?

IOANA ZĂNGĂNICA: Piesa este despre modul în care multinaţionalele îţi exploatează viaţa şi îţi consumă tinereţea!

ZÂNA PRIMĂVARA: O, ce concept năstruşnic! Mie mi se pare viaţa în multinaţionale o aventură!

ŞERBAN FILMESCU: Asta pentru că ţi-o…

NARATORUL (din off): Cenzurat!

ŞERBAN FILMESCU: … cu toţi şefii ca o…

NARATORUL (din off): Cenzurat!

IOANA ZĂNGĂNICA: Şerban…

ŞERBAN FILMESCU: Care e problema? În firma asta nu se mai spune adevărul?

IOANA ZĂNGĂNICA: Şerban, lasă că nu eşti tu forţosul care să spună lucrurile pe şleau la toată lumea! Tu nici măcar nu ştii pe ce lume trăieşti!

ŞERBAN FILMESCU (se uită chiorâş la IOANA ZĂNGĂNICA): Am înţeles… domnule Faust!

ZÂNA PRIMĂVARA: Hei, nu vă mai certaţi, ştiu că aici e un mediu fierbinte… (îşi pune picioarele pe birou şi se reazămă de spătar arcuindu-se pe spate), dar nu e cazul să declanşăm incendii

ŞERBAN FILMESCU: Incendii? Am văzut filmul… Mi s-a părut o propagandă ruşinoasă pro-israiliană… adică un discurs în faţa palestinienilor: „hai să facem pace după ce v-am raşchetat din Fâşia Gaza”.

IOANA ZĂNGĂNICA: Uite, de-asta ţi-ar prinde bine să te duci la Sibiu… Acolo este un dialog cultural. Tu lasă filmul, du-te şi vezi piesa de teatru a companiei Tapioca Inn din Mexic şi apoi discută cu alţi oameni de acolo, vezi ce părere au ei. La Sibiu, vine un public avizat, oameni care cunosc arta în profunzime şi pot să se dovedească parteneri de discuţii la un nivel foarte înalt!

ŞERBAN FILMESCU: Offf, ce-a scris şeful aici? M-am săturat să tot citesc însemnările unui nebun

IOANA ZĂNGĂNICA (se apropie de biroul lui Şerban şi citeşte): Cum vă place? Masa doriţi să o serviţi de la ora 13.10 la 13.20 sau de la 13.30 la 13.40?

ŞERBAN FILMESCU: Da, da! În ritmul tobelor, nu altceva! Cine se crede el, tatăl nostru? Ubu rege? Şi se mai miră că mâncăm în timpul serviciului! Mai-mai că o să ne apucăm şi noi de cântece triste din inima Europei, fără să ajungem la Sibiu! Aşa o să avem şi noi mai multe oraşe europene pe scenă, şi încă fără să jucăm teatru! (apoi spre scenă:) Nu-i aşa?

ZÂNA PRIMĂVARA (se deplasează prin spatele lui Şerban şi se uită pe ecranul laptopului): Există Alpi în Viena?

ŞERBAN FILMESCU: Auzi, Zâna, ştii bancul cu albina?

ZÂNA PRIMĂVARA: Nu.

ŞERBAN FILMESCU: Roiul!

IOANA ZĂNGĂNICA: …grăi Şerban Filmescu cu a lui divină comedie!

ZÂNA PRIMĂVARA (nu se clienteşte din loc): Măi Şerban, îmi eşti simpatic cu glumele tale, dar parcă m-aş distra mai bine cu fanfara veselă

ŞERBAN FILMESCU: Da, eu chiar zic să te duci la Sibiu, Zâna! Au şi un spectacol de majorete!

Zâna se deplasează graţioasă înapoi la biroul ei.

IOANA ZĂNGĂNICA: Alte iluzii, Şerban! Om pupa noi concediu anul ăsta să ne ducem la Sibiu cum sunt eu jupânul Pathelin!

ŞERBAN FILMESCU: Da, este absolut scandalos! Există concediu de odihnă, concediu de boală, concediu de studii, concediu de maternitate, ar trebui să avem şi concedii culturale în ţara asta!

IOANA ZĂNGĂNICA: Am, aşa, o vagă idee cum că, de-ar şi fi asemenea concedii, tu ţi le-ai petrece pe la vreun festival de film, Şerban, nu la festivalul de teatru de la Sibiu!

ŞERBAN FILMESCU: Ba nu, pe cuvânt de cinefil! Ăăăă… Am vrut să zic… iubitor de teatru!

IOANA ZĂNGĂNICA (se uită chiorâş la Şerban): Da? Hai să facem un test… Eu am să-ţi spun nişte titluri şi tu-mi spui care e prima asociere care-ţi vine în minte!

ŞERBAN FILMESCU (entuziasmat): Facem!

IOANA ZĂNGĂNICA: Foarte bine! Eşti pregătit?

ŞERBAN FILMESCU: Da, da, da! Începe!

Zâna Primăvara îşi scoate o cutie mare cu popcorn, se aşează pe scaun concentrată să savureze spectacolul.

IOANA ZĂNGĂNICA: Cui i-e frică de Virginia Woolf?

ŞERBAN FILMESCU: Elizabeth Taylor.

IOANA ZĂNGĂNICA: Nuuuu! Greşit! Cine a scris piesa?

ŞERBAN FILMESCU (zâmbeşte): Ăăăăă, Virginia Woolf?

IOANA ZĂNGĂNICA: NU, Şerban. A scris-o Edward Albee. La festivalul de la Sibiu va fi jucată piesa care beneficiază de cea mai tânără distribuție care a interpretat rolurile titulare pe o scenă profesionistă și de noua traducere oficială, necenzurată și savuroasă a textului original. Hai să vedem altceva (se gândeşte, se uită în sus) Maestrul şi Margareta

ŞERBAN FILMESCU: Ugo Tognazzi?

IOANA ZĂNGĂNICA: Poftim ‽ ‽ ‽ ‽ Nu, Şerban. Măcar ştii cine-a scris „Maestrul şi Margareta”?

ŞERBAN FILMESCU: Ăăăă, nu, cine?

IOANA ZĂNGĂNICA: Mihail Bulgakov. Este un roman la origine, dar este şi un spectacol de teatru. Este considerată una din cele mai importante opere ale secolului al XX-lea. Ai citit cartea măcar?

ŞERBAN FILMESCU (zâmbeşte generos): Nu, dar am văzut filmul.

IOANA ZĂNGĂNICA: Nici nu vreau să aud! Pescăruşul.

ŞERBAN FILMESCU: Ştiu, ştiu! Trebuie să fie o piesă după Richard Bach, nu-i aşa?

IOANA ZĂNGĂNICA: Nu, Şerban. Nu e Pescăruşul Jonathan Livingston. Sunt convinsă că ai văzut şi filmul ăsta, dar măcar ai avut intuiţia să îţi dai seama că nu la un film m-am referit. Înainte de povestea pentru copii, care e cu totul altceva, a existat o piesă scrisă de dramaturgul rus Cehov. Şi că tot vorbim de poveşti… O poveste japoneză.

ŞERBAN FILMESCU: Yasujiro Ozu, Tôkyô Monogatari

IOANA ZĂNGĂNICA: Nu, Şerban, e tot o piesă de teatru în programul festivalului de la Sibiu… Uite, am să-ţi dau ceva mai uşor… Platonov.

ŞERBAN FILMESCU: Piesă de teatru. Cu siguranţă. Bineînţeles că e o piesă de teatru. La Sibiu, nu?

IOANA ZĂNGĂNICA: Da, cine a scris-o?

ŞERBAN FILMESCU: O, e o piesă de teatru clasică, titlul îmi este cunoscut…

IOANA ZĂNGĂNICA: Am să-ţi dau un indiciu: este acelaşi autor cu cel de la Nunta şi Trei surori

ŞERBAN FILMESCU (se uită foarte ciudat şi neîncrezător la Gicu, nesigur de răspunsul său): Robert Altman?

IOANA ZĂNGĂNICA: Nuuuu, cinefilule! Nu 3 femei, trei surori! E Anton Cehov! (exasperată) Şerban, eşti o cauză pierdută!

ŞERBAN FILMESCU: Mai dă-mi o şansă, mai dă-mi o şansă! Ştiu că pot să dau măcar un răspuns corect!

IOANA ZĂNGĂNICA: Ce zici, Zâna? Să-i mai dăm o şansă?

ZÂNA PRIMĂVARA (înfulecând cu poftă din popcorn): Mai dă-i, mai dă-i!

IOANA ZĂNGĂNICA: Pe-asta sigur n-o ştii… Şi e una din piesele cele mai aşteptate de la Sibiu! Un tramvai numit…

ŞERBAN FILMESCU: … dorinţă! De Tennessee Williams! A câştigat premiul Pulitzer!

IOANA ZĂNGĂNICA: În final, ai ştiut şi tu să legi bine titllul unei piese de autorul ei!

ZÂNA PRIMĂVARA (veselă nevoie mare, bate din palme ţinându-le încheieturile lipite): Bravoooo! Bravooo! A ştiut! A ştiut! Îi dăm un premiu! Îi dăm un premiu! (se ridică de la birou şi se apropie de Şerban)

IOANA ZĂNGĂNICA: Din păcate, nu acesta este răspunsul corect. Piesa se numeşte Un tramvai numit Popescu şi este un spectacol de teatru comunitar experimental şi itinerant; se joacă într-un tramvai care circulă pe traseul Sibiu-Răşinari.

ZÂNA PRIMĂVARA (se retrage la biroul ei): Ăăăă, nu-i mai dăm cadou… (!)

ŞERBAN FILMESCU (face ochii mari, surprins): Dar ce cadou voiai să-mi dai?

ZÂNA PRIMĂVARA (îi răspunde uitându-se la el seducător): Asta nu vei afla niciodată! Vezi? Aşa păţeşti când ştii prea multe doar dintr-o singură artă… micule prinţ! (chicoteşte)

IOANA ZĂNGĂNICA: Bine, Şerban, nu te mai obosesc cu dialogul cultural, că doar nu deschidem mâine un teatru şi nu, nu consider că suntem personaje într-o piesă de teatru, deşi sunt convinsă că fiecare din noi doreşte să fie în centrul atenţiei. Fiecare din noi are nevoie, îşi doreşte şi îşi satisface această atenţie: tu visând că eşti pe scenă, Zâna îmbrăcându-se… (se uită la Zâna, care stă cu capul în palma stângă în timp ce soarbe prin pai dintr-un pahar mare de [Spaţiu publicitar disponibil. Pentru detalii sunaţi la 0729 034 883] şi are un mbet de milioane – din off se aude refrenul melodiei lui Elvis Costello – „She”, întrerupt brusc)… aşa cum se îmbracă…

ŞERBAN FILMESCU: …Şi tu, Biff, dându-te drept un Theater buff…

IOANA ZĂNGĂNICA: Ascultă aicea, mă Seinfeld-wannabe! Eu măcar am ceva cultură şi de teatru şi de film, şi de televiziune! Zi bodaprosti că are cine să-ţi înţeleagă poantele!

ŞERBAN FILMESCU: Deci, verdictul?

IOANA ZĂNGĂNICA: Verdictul şi alte povestiri o să discutăm după servici şi cel mai bine la Sibiu! (se întoarce la biroul lui şi la foile lui).

ŞERBAN FILMESCU: Nu m-ar mira să găsesc la Sibiu o expoziţie cu fotografii de teatru făcute de tine!

IOANA ZĂNGĂNICA: Nu, dar ai să găseşti de-ale lui Sebastian Marcovici, de-ale Mihaelei Marin şi o expoziţie inedită intitulată „Jurnalul secret al dialogurilor de dimineaţă”.

ŞERBAN FILMESCU: Mda, rămâne de văzut cum reuşim să evadăm de pe scena serviciului şi să ne refugiem în spaţiul fermecător al artei. Văd că au cam din toate artele: teatru, muzică, dans, fotografie, toate în splendida arhitectură a Sibiului… Le mai lipseşte şi film…

IOANA ZĂNGĂNICA: Ei, nu, au şi film de prezentare pe YouTube

Pauză. Ioana se apucă să studieze nişte hârtii şi să-şi ia nişte notiţe, Şerban se apucă să tasteze câte ceva pe laptop, iar Zâna îşi verifică machiajul în oglinjoara micuţă.

IOANA ZĂNGĂNICA: Auzi, Şerban, este diseară o piesă de teatru, hai să mergem…

ŞERBAN FILMESCU: A, nu, mulţumesc, eu merg la Star Trek Into Darkness

Ioana îi aruncă o privire criminală lui Şerban. Se face treptat şi rapid întuneric… Se aude un zgomot de tunet… Cortina cade…

IOANA ZĂNGĂNICA: Şerbaaan!

ŞERBAN FILMESCU: Da’ ce-am zis?

IOANA ZĂNGĂNICA: Eşti un incult!

du-te-la-teatru

Nota autorului: Şerban Filmescu, Zâna Primăvara şi Dinu Averescu sunt personaje create de Ştefan Alexandrescu pentru piesele de teatru nepublicate „Poveste cu iepuri” şi „Poveste cu ornitorinci”, înregistrate sub nr. 17/28.06.2005 pentru protecţia drepturilor de autor la Copyro. Şerban Filmescu, Zâna Primăvara şi Ioana Zăngănica sunt personaje inspirate de persoane reale. Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, 2004-2013.

Din nefericire, ca şi personajele sale, autorul nu va putea fi prezent la festivalul de teatru de la Sibiu, dar transmite cu entuziasm mult succes organizatorilor în continuarea tradiţiei!

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


Acțiuni

Information

3 responses

28 05 2013
omulvaly

bravo discerne ! m-ai cucerit !

Apreciază

29 05 2013
raluka

waw, super fain;) felicitari!!

Apreciază

25 04 2014
Articole recunoscute public şi premiate pe Discerne | DISCERNE

[…] de Teatru de la Sibiu. Am participat cu două articole în limba română, din care public este De la artă la faptă (27 mai 2013), o mică scenetă. Celălalt articol este “Primul meu mentor în teatru”. […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: