De la Ana la Caiafa, partea I, sau Cum să îţi obţii şi vizezi actele de studii de licenţă şi master din România pentru a fi recunoscute în străinătate

Astăzi încep o nouă serie de articole practice, care se adresează studenţilor şi proaspeţilor absolvenţi care îşi închipuie că odată cu finalizarea unui ciclu de învăţământ au scăpat de birocraţie.

Actele originale – gratuite, dar scumpe la vedere

Să spunem că ai finalizat nişte studii universitare sau post-universitare în România. Există o lege care prevede că instituţiile de învăţământ superior sunt obligate să îţi dea actele originale de absolvire în original în termen de maxim un an de la susţinerea lucrării de licenţă/dizertaţie. Dacă universitatea din diferite pretexte, îţi amână solicitarea, întrebarea corectă care trebuie pusă (şi pe care va trebui să o pui) atunci când termenul de un an se apropie şi secretarele de la universitate te plimbă cu vorba  este:

– Cui din această universitate fac reclamaţie la MECTS (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – sau ce denumire fantezistă o mai primi în funcţie de creativitatea decidenţilor) pentru încălcarea legii cu privire la termenul de predare al actelor de studii în original?

Această întrebare are un efect magic asupra secretarelor, iar răspunsul va fi, cel mai probabil, să vii a doua zi sau în câteva zile maxim, pentru a-ţi ridica actele de studii în original. Probabil că te întrebi de ce ce alţii aşteaptă. Pentru că alţii nu îşi cunosc drepturile sau nu-i interesează de ele şi ţie îţi pasă. Trecem mai departe.

Cum să-ţi transformi actele de studii în ceva mai mult decât suport pentru stabilizarea frigiderului

Mulţi îşi imaginează că pentru a-ţi fi recunoscute  actele de studii în străinătate (în speţă, în Uniunea Europeană) e suficient să le traduci şi să le legalizezi. Fals. Nu te grăbi, căci ai să pierzi bani.

Primul lucru pe care trebuie să îl ştii este că diplomele tale universitare, fie că doreşti să te angajezi şi să profesezi pe baza lor, sau că vrei să îţi continui studiile în străinătate, nu valorează cât o ceapă degerată, dacă nu sunt vizate de MECTS prin Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (CNRED). Avizarea de la CNRED este importantă, deoarece MECTS recunoaşte, printr-o ştampilă, un număr de înregistrare şi o semnătură că universitatea care ţi-a eliberat actele chiar avea dreptul să emită un act oficial şi nu s-au jucat pur şi simplu în Photoshop.

Teoretic, te duci cu actele la CNRED, plăteşti o taxă acolo şi le ridici în aceeaşi zi. Pare simplu, nu? Ei bine, nu este. Trăieşti în România doar, unde ţi-e capul?

Actele de studii constau în general, în diploma de licenţă/master şi suplimentul de diplomă (care pe vremea lu’ împuşcatu’ se chema foaia matricolă). Diploma este în română, iar suplimentul este în română şi în engleză. Dar asta nu e tot. Trebuie să mai ştii (şi să ceri) că mai există şi alte câteva documente de care probabil vei avea nevoie, şi pe care universitatea la care ai studiat este obligată (cel puţin teoretic) să ţi le pună la dispoziţie:

1. Dacă ai absolvit un modul psihopedagogic, ar trebui ca, împreună cu diploma şi suplimentul la diplomă, să primeşti încă două acte: certificatul de pregătire psihopedagogică şi foaia matricolă a modulului psihopedagogic. Acestea sunt importante, deoarece îţi dau dreptul să predai ceea ce ai învăţat la alţii. Dacă nu ai făcut modulul psihopedagogic (deşi puteai, pentru că e gratis), e cazul (după părerea mea) să-ţi dai câteva palme şi să te îndrepţi către o formare ca formator, acreditată de CNFPA. Poate că în România nimeni nu se va da în vânt ca să te asculte, dar e bine să ştii că mai ales în Europa de Vest, oamenii iau în serios educaţia adulţilor şi îţi poţi rotunji bine de tot veniturile dacă mai susţii şi nişte cursuri altora.

2. Dacă ţi se cere (şi dacă vrei să faci master cam oriunde, ţi se va cere cu siguranţă), ai nevoie şi de programa analitică. Programa analitică constă de fapt în două documente. Primul document are o pagină, şi este o adeverinţă semnată şi ştampilată de rectorul universităţii, decanul facultăţii la care ai absolvit respectiva specializare şi de secretarul şef al universităţii. Al doilea document este standardizat de fiecare universitate în parte. Grosul programei analitice detaliază conţinutul suplimentului la diplomă şi este un rezumat (care poate avea de la jumătate de pagină la 4 pagini, pentru fiecare disciplină) care explică oricui vrea să ştie cam ce ai făcut tu la disciplina aia (sau să îţi aducă aminte ţie, în caz că ai uitat). Desigur, acest act se eliberază contra cost. Taxa pentru eliberarea programei analitice se plăteşte la casieria universităţii şi se calculează în funcţie de numărul de pagini. Cea mai subţire din cele pe care le am eu are 39 de pagini. Aşteaptă-te să mai scoţi încă vreo câteva zeci de lei din buzunar pentru asta. Dacă universitatea se respectă, îţi va lega adeverinţa cu corpul programei analitice. Dacă universitatea nu se respectă, atunci ţi le va trânti toate paginile într-un dosar cu şină pe care să zici bodaprosti că nu te pune să îl plăteşti. Dar aşa, cel puţin e mai rapid.

3. Pentru CNRED vei avea nevoie şi de o adeverinţă de autenticitate. Adică de o bucată de hârtie (originală) pe care să scrie în clar, cu ştampilă şi semnătură, că actele tale originale de studii sunt originale. Asta se plăteşte de asemenea la universitate şi poate să coste şi 150 de lei. Durează cam o săptămână. La SNSPA au fost mai drăguţi cu mine: mi-au dat-o într-o zi şi nu mi-au luat niciun ban.

Aşadar, să zicem că vrei să pleci la master în UE şi ai 5 acte de studii pe care ai nevoie să le vizezi:

1. diploma de licenţă

2. suplimentul la diplomă

3. certificatul de pregătire psihopedagogică

4. foaia matricolă a modulului psihopedagogic

5. programa analitică

Înarmat/ă cu toate acestea, cu carte de identitate/paşaport şi cu un rând de copii xerox alb-negru obişnuite ale acestora, şi actul de căsătorie/divorţ/schimbare a numelui şi cu 20 de lei (de fiecare act) + 5 lei=105 lei, te prezinţi la sediu MECTS de pe str. Spiru Haret nr 12, parter, camera 14, sector 1, cod poştal 010176  (harta aici), la CNRED, de luni până joi între 9-11. Acestea toate vor fi însoţite de un formular care se descarcă de aici. Aveţi link la un model completat aici.

Teoretic, puteţi să trimiteţi actele prin poştă sau să faceţi o procură notarială cuiva, sau se poate prezenta o rudă de gradul I în locul vostru. Practic, să faceţi asta este ca şi cum v-aţi apuca de ruleta rusească cu actele voastre. Am obosit să număr, de câte ori am stat la rând, părinţi debusolaţi care îşi dădeau seama că le lipseşte nu ştiu ce acte şi odorul lor, care era la dracu’n praznic, avea nevoie urgentă de actele respective vizate. Go figure. O fostă colegă de master chiar a plătit o firmă să se ocupe de asta. Evident că a rămas cu ochii în soare. Sunt acte importante, deci e mai bine să vă ocupaţi personal. Şi e bine să ştiţi că e o idee bună să veniţi mai devreme, gen 8.30, pentru că se formează coadă. Nu vă aşteptaţi că dacă ajungeţi la 10.55 veţi mai intra. Să fim serioşi.

Aici, la CNRED, într-o gheretă micuţă, sunt basically cam 2 oameni care hotărăsc care acte de studii sunt vizate şi care nu şi de ce. Ei se numesc Cristian Mihăilescu şi Irina Iordache. Pentru toată România. Aici intrăm într-o altă arie.

Clubul Naţional al Birocraţilor Perfecţionişti likes Cristian Mihăilescu & Irina Iordache

Cristian Mihăilescu mi s-a părut un bărbat cuceritor prin echilibrul cu care în acelaşi timp îţi zâmbeşte şi te trimite tranşant la plimbare, invocând un serios blocaj în procedura pe care o urmăreşte cu o determinare de oţel. Este cu desăvârşire convins de ceea ce spune, chiar dacă uneori nu tot ce spune e chiar aşa. Cel mai bine este să îl înţelegi şi să îl iei aşa cum e. Tot cea ce face este să urmeze cu stricteţe proceduri, indiferent cât de stupide sau cretine ar fi ele. El, de fapt, vrea să te ajute, dar nu poate face excepţii. Imaginaţi-l pe Cristian Mihăilescu în poziţia lui Pilat din Pont atunci când Iisus Hristos e dus la răstignire: mâinile sale sunt curate – sistemul e de vină, iar nu el a făcut sistemul. Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Părerile pe care le-am auzid de la alţii despre el acoperă un spectru interesant, de la „birocrat eficient”, la „tip de treabă” până la „complet cretin, ce mama dreq?”. Eu aş prefera să mă poziţionez pe o linie mai centrală, nu pe extreme.

Ceea ce mi-au plăcut mie totuşi la el, dincolo de excesul de zel şi zâmbetul nemuritor sunt: răbdarea şi claritatea cu care explică la fiecare şi flexibilitatea orarului în ceea ce priveşte primirea şi eliberarea actelor. Adică dacă de exemplu ai venit între 9 şi 11 şi ai uitat un act pe acasă, te mai primeşte şi până pe la 11.30 să zicem sau la ridicarea actelor pe uşă scrie între 12 şi 13 (parcă), dar poţi veni şi la 11.30 să le ridici.

Dacă ar fi un obiect cu care aş asocia-o personal pe Irina Iordache, aceea ar fi o mitralieră. Vorbeşte foarte repede şi tu trebuie să te execuţi. Eventual până ce termină propoziţia. N-ai înţeles? Haide, mişcă, nu ai venit să dormitezi!

Aşadar, experienţa de la CNRED poate fi interesantă. Imaginează-ţi că este destul de posibil ca o chichiţă să apară în actele tale de studii (poate cineva a greşit o literă sau o cifră, Doamne fereşte). Dar, în general, lucrurile merg pe principiul „unde dai şi unde crapă”. Deci înainte să te duci la CNRED, e o idee bună să faci un pomelnic, să aprinzi câteva lumânări la vii şi să te rogi că actele tale vor scăpa vizate. Dacă nu, câteva dintre ele vor cădea sub secera birocratică.

Ah, un lucru important pe care nu îl găseşti niciunde dar îl afli acolo este că nu poţi să primeşti avizul CNRED pe acte de master dacă nu ai primit avizul CNRED pe licenţă. De aceea, împreună cu actele de la master, dacă e cazul, va trebui să adaugi şi o copie xerox simplă a diplomei de licenţă vizate de minister.

Numere de telefon CNRED: 0214055645 şi 0213132677

PS: Dacă ţi-a plăcut acest post, citeşte-le şi pe celelalte din această serie! Iată prezentarea ei pe larg, cu linkuri către toate articolele!

Happy education!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

VA URMA

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

6 păreri la “De la Ana la Caiafa, partea I, sau Cum să îţi obţii şi vizezi actele de studii de licenţă şi master din România pentru a fi recunoscute în străinătate”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s